anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Iisus fiul lui Dumnezeu, nascut din fecioara pe 25 decembrie, care s-a apucat de predici pe la 30 de ani, a facut minuni pentru ca mai tarziu sa moara si dupa 3 zile sa invie si sa se ridice la cer, este un mit sau este un adevar?
Dupa cum toti stim, parerile oamenilor sunt impartite, unii sustin ca este adevar si cred in existenta lui Dumnezeu cat si in existenta fiului sau. Alti neaga cu vehementa existenta acestor personaje biblice.
Acum mi se pare logic ca fiecare sa fie liber sa creada ori nu, insa am o nelamurire.
Si anume : De ce exista persoane care nu cred in Dumnezeu, nu cred in existenta lui Iisus facatorul de minuni
nu cred in tot ceea ce este legat de aceste doua personaje dar totusi aceste persoane isi boteaza copiii, se casatoresc religios, sarbatoresc Pastele, Craciunul?
Desigur eu am variantele mele de raspuns dar m-ar interesa mai multe opinii.
Deci daca nu vi se pare un subiect plictisitor va rog sa va opriti si sa va dati un pic cu parerea.

Răspuns Câştigător
| Inferno a răspuns:

Intreaba-ma sa te intreb. Probabil e mai usor sa urlii intr-o haita de lupi ca lupii.

33 răspunsuri:
| iurii75 a răspuns (pentru anonim_4396):

După cronologia biblică Isus s-a născut în anul 2 î.Hr.
- "Biblia nu dezvăluie data exactă a naşterii lui Isus. Totuşi, ea spune că el s-a născut „în zilele împăratului Irod" (Matei 2:1). Mulţi biblişti sunt de părere că Irod a murit în anul 4 î.e.n. şi că Isus s-a născut înainte de această dată, probabil chiar în 5 sau 6 î.e.n. Ei îşi bazează concluziile referitoare la moartea lui Irod pe afirmaţiile istoricului evreu din secolul I Flavius Josephus.
Potrivit celor spuse de Iosefus, cu puţin timp înainte de moartea regelui Irod a avut loc o eclipsă de lună. Bibliştii îndreaptă atenţia asupra unei eclipse parţiale de lună care a avut loc la 11 martie anul 4 î.e.n., considerând-o o dovadă că Irod trebuie să fi murit în acel an. Totuşi, în anul 1 î.e.n. a avut loc o eclipsă totală de lună la 8 ianuarie şi o eclipsă parţială la 27 decembrie. Nimeni nu poate spune dacă Iosefus s-a referit la una dintre eclipsele din anul 1 î.e.n. sau la cea din anul 4 î.e.n. Prin urmare, nu putem folosi cuvintele lui Iosefus pentru a stabili cu exactitate anul morţii lui Irod. Chiar dacă am putea face acest lucru, în absenţa mai multor informaţii tot nu am putea să stabilim când s-a născut Isus.
Cea mai puternică dovadă de care dispunem cu privire la naşterea lui Isus se găseşte în Biblie. Relatarea inspirată spune că Ioan Botezătorul, vărul lui Isus, şi-a început cariera de profet în al cincisprezecelea an al împăratului roman Tiberius Caesar (Luca 3:1, 2). Istoria laică confirmă faptul că Tiberiu a fost proclamat împărat la 15 septembrie 14 e.n.; aşadar, cel de-al cincisprezecelea an de domnie al său avea să dureze din ultima parte a anului 28 e.n. până în ultima parte a anului 29 e.n. Ioan şi-a început ministerul în această perioadă, iar, conform dovezilor, Isus şi-a început ministerul şase luni mai târziu (Luca 1:24–31). Această dovadă, împreună cu altele, ar plasa începutul ministerului lui Isus în toamna anului 29 e.n. Biblia menţionează că Isus era „cam de treizeci de ani" când şi-a început ministerul (Luca 3:23). Dacă în toamna anului 29 e.n. era în vârstă de 30 de ani, el trebuie să se fi născut în toamna anului 2 î.e.n."

| milan9 a răspuns:

Este emoţionantă (în mod special prin cuvintele rugăciunii) descoperirea faptului că Dumnezeu se manifestă în incredibil de "viu" şi "prezent" în viaţa noastră, ne susţine existenţa, şi în discreţia lui deosebită nu presează cu nimic libertatea omului, aşteptând cu nerăbdare "personală" semnele "prieteniei" şi fidelităţii fiecărei persoane umane...

| milan9 a răspuns:

Dumnezeu nu este un Dumnezeu indiferent şi ignorant, aşa cum pe place multor oameni să creadă. Este un Dumnezeu personal, Care S-a revelat, S-a descoperit oamenilor, pentru ca aceştia să-L poată cunoaşte, să poată răspunde invitaţiei Lui, să poată avea o relaţie personală cu El.

Dar este un Dumnezeu discret, Care, rămânând Sursa vieţii, a fericirii şi a veşniciei noastre, poate fi îmbrăţişat sau poate fi refuzat.
Iar singurul Său "defect", este discreţia şi delicateţea Lui de a nu copleşi libertatea omului, de a nu pune presiune pe această libertate…