Imi puteti da dovezi ca exista dumnezeu? Link-uri, povesti, ORICE! Vreau sa cred ca exista dar aparent NU POT. Da, deocamdata sunt ateu. Dar vreau sa cred. Funda
Ordonare:
Cronologică
Hei ~.~. În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută" (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. " 'Tomo' i-a zis Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut" (Ioan ).
http://stirileprotv.ro/......e-ani.html
http://teologhisire.wordpress.com/......-dumnezeu/
Răspunde
Nimeni nu te poate face sa crezi in Dumnezeu, de asta El a facut liberul arbitru.Credinta vine singura si de la sine.Este puterea lui Dumnezeu care te inconjoara, cand prinzi constiinta de faptul ca El chiar exista.
Daca nu poti sa crezi nu te condamna, ai facut deja un mare pas spre Dumnezeu prin simplul fapt ca vrei sa crezi in El.
Oricum poti sa vezi filmul The Exorcist din 1973. Te avertizez ca o sa-ti fie frica sa mergi la baie singur noaptea pentru cateva zile.Am auzit ca atunci cand a iesit filmul toti s-au intors la Dumnezeu si au inceput sa creada mai mult in El.
Daca esti ateu si vrei sa cauti dovezi pentru a crede in d-zeu, n-o sa gasesti nimic. Credinta nu se bazeaza pe dovezi.
Argumentul ontologic.
1. Dumnezeu este entitatea cea mai mare.
2. Entitatea cea mai mare este entitatea fata de care ceva mai mare nu exista.
3. Entitatea fata de care ceva mai mare nu exista, exista.
4.Concluzie 
umnezeu exista.
Argumentul cosmologic.
Dezvoltat de Platon si Aristotel, argumentul cosmologic invoca necesitatea unei divinitati atemporale drept cauza a unei realitati temporale. Platon identifica aceasta cauza cu "Demiurgul".
Analogia ceasornicului.
Daca un ceas, un sistem complex necesita un creator, atunci si omul, un sistem mult mai complex necesita un creator.
Filosofii greci si-au batut capul sute de ani pentru a aduce argumente valabile ce atesta / infirma existenta Lui Dumnezeu.
Chiar daca acestea sunt in mare parte formate din sofisme si argutii, nu consider corect sa dam uitarii o buna parte din istorie si sa ne comportam de parca am fi primele fiinte ce se confrunta cu aceasta problema.
3
De unde provin instrucţiunile?
Te-ai întrebat vreodată de ce ai anumite trăsături fizice? Ce anume determină culoarea ochilor, a părului sau a pielii tale? Dar înălţimea şi conformaţia? De ce semeni cu părinţii tăi? Cine le spune degetelor tale să formeze la vârfuri perniţe moi pe o parte şi unghii tari, cu rol protector, pe cealaltă parte?
Pe vremea lui Charles Darwin, răspunsul la astfel de întrebări era învăluit în mister. Darwin era fascinat de modul în care trăsăturile sunt transmise de la o generaţie la alta, dar cunoştea puţine lucruri despre legile geneticii şi chiar mai puţine despre mecanismele celulare ce controlează ereditatea. Biologii din prezent studiază deja de zeci de ani genetica umană şi instrucţiunile detaliate din extraordinara moleculă numită ADN (acid dezoxiribonucleic). Totuşi, rămâne deschisă următoarea întrebare: De unde provin aceste instrucţiuni?
Ce susţin mulţi oameni de ştiinţă? Mulţi biologi şi cercetători consideră că ADN-ul şi instrucţiunile pe care le conţine au apărut în urma unor evenimente întâmplătoare, necontrolate, ce au avut loc pe parcursul a milioane de ani. Ei susţin că nu se găsesc dovezi ale existenţei unui proiect nici în structura acestei molecule, nici în informaţiile pe care le conţine şi le transmite, nici în modul ei de funcţionare.17
Ce spune Biblia? Când descrie formarea părţilor corpului nostru, precum şi momentul formării lor, Biblia face referire la o carte simbolică ce provine de la Dumnezeu. Iată descrierea pe care o face regele David sub inspiraţie divină: „Ochii tăi [ai lui Dumnezeu] m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui în zilele când au fost întocmite, deşi nu exista încă niciuna dintre ele" (Psalmul 139:16).
Ce arată dovezile? Dacă teoria evoluţiei este adevărată, ar trebui să existe cel puţin câteva dovezi că ADN-ul putea să apară în urma unor evenimente întâmplătoare. Iar dacă ceea ce spune Biblia este adevărat, ar trebui să existe dovezi incontestabile că ADN-ul este opera unei minţi inteligente, bine organizate.
Când sunt prezentate în termeni simpli, informaţiile despre ADN sunt uşor de înţeles şi fascinante. Aşadar, să mai facem o călătorie în interiorul unei celule. De data aceasta însă, vom explora celula umană. Ca să înţelegi cum funcţionează, imaginează-ţi că vizitezi un muzeu. Acest muzeu constituie o reprezentare a celulei umane, mărită de aproximativ 13 000 000 de ori. El este de dimensiunea unui stadion uriaş, cu o capacitate de circa 70 000 de locuri.
Când intri în muzeu, rămâi fără cuvinte observând toate formele şi structurile ciudate din acest loc magnific. Aproape de centrul celulei se află nucleul, o sferă foarte mare, cam cât o clădire cu 20 de etaje. Văzându-l, te îndrepţi spre el.
Intri în nucleu pe o uşă din învelişul lui exterior, adică din membrană, şi te uiţi în jur. Privirile ţi se opresc asupra celor 46 de cromozomi, care domină această încăpere. Ei sunt grupaţi în perechi de cromozomi identici. Perechile au înălţimi diferite. De exemplu, cea de lângă tine este înaltă cât o clădire de aproximativ 12 etaje. Fiecare cromozom (1) are spre mijloc o porţiune mai îngustă, astfel că seamănă oarecum cu doi crenvurşti legaţi, de grosimea trunchiului unui copac masiv. Cromozomii sunt înfăşuraţi într-o mulţime de fâşii. Când te apropii, observi că fiecare fâşie orizontală este brăzdată de linii verticale. Între acestea se găsesc linii orizontale, mai scurte (2). Te întrebi: Oare ce sunt acestea, teancuri de cărţi? Nu, sunt marginile exterioare ale unor bucle, dispuse sub formă de coloană. Tragi de una dintre ele şi iese uşor. Constaţi cu uimire că bucla este alcătuită din spirale mai mici (3), aranjate şi ele cu grijă. Aceste spirale conţin elementul cel mai important, ceva ce seamănă cu o funie foarte, foarte lungă. Despre ce este vorba?
STRUCTURA UNEI MOLECULE UIMITOARE
Această „funie" are aproximativ 2, 6 centimetri grosime şi este înfăşurată strâns în jurul unor bobine (4), astfel încât se formează spirale în spirale. Spiralele sunt prinse de un fel de suport care le ţine fixe. Pe panoul din dreptul exponatului se arată că sistemul de împachetare a funiei este foarte eficient. Dacă ai desfăşura funiile tuturor cromozomilor din muzeu şi ai face o singură funie, lungimea ei ar fi aproximativ cât jumătate din circumferinţa Pământului!
O carte de ştiinţă numeşte acest sistem eficient de împachetare „o excepţională performanţă inginerească".18 Ţi se pare credibilă ipoteza că această performanţă s-a realizat de la sine, fără să fi fost nevoie de un inginer? Să presupunem că în muzeu ar exista un magazin uriaş cu milioane de obiecte de vânzare, care ar fi atât de bine aranjate, încât ai putea găsi cu uşurinţă orice produs. Ai crede oare că produsele s-au aranjat de la sine, fără să le pună cineva în ordine? Bineînţeles că nu! Dar un astfel de mod de organizare nici nu se poate compara cu sistemul eficient de împachetare menţionat anterior.
Un panou de afişaj din muzeu te invită să iei o bucată din această funie şi să o priveşti mai îndeaproape. Când o iei în mână, îţi dai seama că nu este o funie obişnuită (5). Ea este alcătuită din două fire răsucite unul în jurul celuilalt şi unite prin nişte beţe minuscule, care se află la distanţe egale unele de altele. Funia arată ca o scară ce a fost răsucită în formă de spirală (6). Dintr-o dată îţi dai seama că ţii în mână modelul unei molecule de ADN, unul dintre marile mistere ale vieţii!
O singură moleculă de ADN, împachetată cu grijă împreună cu bobinele şi suportul ei, alcătuieşte un cromozom. Treptele scării se numesc perechi de baze (7). Ce rol au ele? De fapt, la ce folosesc toate acestea? Legenda de pe panoul de afişaj ne oferă o explicaţie simplificată.
UN SISTEM DE STOCARE A DATELOR DE ULTIMĂ GENERAŢIE
Pe panoul de afişaj se spune că secretul înţelegerii ADN-ului stă în aceste trepte, care unesc cele două părţi ale scării. Imaginează-ţi acum că scara se împarte în două: pe fiecare parte a scării rămân porţiuni de trepte. Aceste porţiuni sunt doar de patru tipuri, iar oamenii de ştiinţă le numesc A, T, C şi G. Ei au rămas uimiţi când au descoperit că ordinea acestor litere transmite informaţii sub formă de cod!
Probabil că ai auzit despre codul Morse. Acest cod a fost inventat în secolul al XIX-lea pentru ca oamenii să poată comunica prin intermediul telegrafului. Deşi avea doar două „litere" — un punct şi o linie —, cu ajutorul lui s-au putut transmite nenumărate cuvinte şi propoziţii. ADN-ul are un cod compus din patru litere. Aceste litere — A, T, C şi G — formează „cuvinte" numite codoni. Codonii alcătuiesc „povestiri" numite gene. Fiecare genă conţine, în medie, 27 000 de litere. Aceste gene şi spaţiile mari dintre ele sunt compilate în „capitole" distincte: cromozomii individuali. 23 de cromozomi alcătuiesc o „carte": genomul, sau totalitatea informaţiilor genetice despre un organism.
Genomul poate fi considerat, aşadar, o carte uriaşă. Cât de multe informaţii cuprinde? Genomul uman este alcătuit din aproximativ trei miliarde de perechi de baze, sau trepte ale scării ADN-ului.19 Imaginează-ţi o colecţie de enciclopedii, fiecare volum având peste o mie de pagini. Genomul ar umple 428 de astfel de volume. Adăugând şi copia genomului, care se găseşte în fiecare celulă, s-ar umple 856 de volume. Dacă ai scrie singur genomul, lucrând 8 ore pe zi, fără vacanţă, ţi-ar trebui 80 de ani ca să-l termini!
Dar toată această muncă ar fi în zadar. În fond, cum ai putea să înghesui sutele de volume groase în fiecare dintre cele 100 de trilioane de celule microscopice ale corpului tău? Ar fi imposibil să comprimi atât de mult un volum aşa de mare de informaţii!
Un profesor de biologie moleculară şi de informatică a remarcat: „Un gram de ADN — care, deshidratat, ar avea un volum de aproximativ un centimetru cub — poate stoca cam tot atâtea informaţii cât un trilion de CD-uri [compact discuri]".20 Ce înseamnă aceasta? După cum am văzut, ADN-ul conţine gene, adică instrucţiunile pentru alcătuirea unui corp uman unic. Fiecare celulă deţine un set complet de instrucţiuni. Informaţiile din ADN sunt atât de concentrate, încât o linguriţă de ADN ar conţine instrucţiunile necesare pentru a se forma de aproximativ 350 de ori mai mulţi oameni decât trăiesc în prezent! ADN-ul celor şapte miliarde de locuitori ai planetei ar fi doar un strat subţire în linguriţă.21
O CARTE FĂRĂ AUTOR?
În pofida progreselor înregistrate în miniaturizare, niciun dispozitiv de stocare a informaţiei realizat de om nu are o astfel de capacitate. Totuşi, comparând ADN-ul cu un CD, înţelegem un lucru foarte important. CD-ul poate impresiona prin forma simetrică, prin suprafaţa lucioasă şi prin designul lui eficient. Este evident că a fost proiectat de persoane inteligente. Să ne gândim la un CD inscripţionat cu informaţii, dar nu cu orice fel de informaţii, ci cu instrucţiuni clare şi detaliate pentru construirea, întreţinerea şi repararea unei maşinării complexe. Aceste informaţii nu modifică semnificativ greutatea sau mărimea CD-ului. Totuşi, ele reprezintă cea mai importantă caracteristică a sa. Oare nu sunt aceste instrucţiuni dovada existenţei unei minţi inteligente? În fond, pentru scrierea oricărei informaţii este nevoie de o persoană care să le scrie.
După cum am văzut, ADN-ul poate fi comparat cu un CD sau cu o carte. Comparaţia nu este deloc forţată. Iată ce se afirmă într-o lucrare despre genom: „La drept vorbind, genomul poate fi considerat o carte, dar nu în sens metaforic, ci în sens literal. Cartea este o informaţie digitală. . . Aşa este şi genomul". Autorul adaugă: „Genomul este o carte foarte deşteaptă, pentru că în condiţii normale se poate copia şi citi singur".22 Această afirmaţie aduce în atenţie o altă caracteristică importantă a ADN-ului.
MAŞINI ÎN MIŞCARE
În această încăpere a muzeului totul pare încremenit. Te întrebi: Oare şi în nucleul celulei este la fel? Apoi observi un alt panou. Deasupra vitrinei care conţine o secvenţă a modelului de ADN scrie: „Pentru o demonstraţie, apasă butonul". Când apeşi butonul, se aude o voce care explică: „ADN-ul îndeplineşte cel puţin două funcţii importante. Prima se numeşte replicare. ADN-ul trebuie să fie copiat pentru ca fiecare celulă nou formată să conţină o copie completă a informaţiei genetice. Te invităm să priveşti următoarea simulare".
Pe uşa de la capătul vitrinei intră un mecanism sofisticat. De fapt, este un grup de roboţi interconectaţi. Mecanismul se îndreaptă către ADN, se ataşează de el şi începe să se deplaseze de-a lungul lui, ca un tren pe şine. Acest mecanism se mişcă mult prea repede şi nu reuşeşti să vezi exact ce face. Totuşi, vezi clar că în urma lui rămân două funii complete de ADN, nu una.
Naratorul explică: „Aceasta este o versiune extrem de simplificată a replicării ADN-ului. Un grup de maşini moleculare numite enzime se deplasează de-a lungul ADN-ului. Mai întâi îl desfac în două, apoi folosesc fiecare fir ca prototip pentru a face un fir nou, complementar. Nu avem cum să-ţi arătăm toate dispozitivele utilizate în acest proces, de pildă aparatul minuscul care se deplasează înaintea mecanismului de replicare şi care taie o parte a ADN-ului pentru ca acesta să se poată roti liber şi să nu se răsucească prea strâns. Nu îţi putem arăta nici modul în care este «verificat» ADN-ul. Acesta este verificat de câteva ori, iar erorile sunt detectate şi corectate cu o acurateţe uimitoare". (Vezi imaginea de la paginile 16 şi 17.)
Naratorul continuă: „Ceea ce putem totuşi să-ţi arătăm este viteza cu care se deplasează dispozitivele. Probabil că ai remarcat cât de repede se mişcă acest robot. Maşinile enzimatice din corpul uman se mişcă pe «şina» ADN-ului cu o viteză de aproximativ 100 de trepte, sau perechi de baze, pe secundă.23 Dacă «şina» ar fi de mărimea unei linii de cale ferată, atunci această «locomotivă» s-ar deplasa cu o viteză de peste 80 de kilometri pe oră. Într-o bacterie, aceste micuţe maşini de replicare se pot deplasa chiar şi de zece ori mai repede! În celula umană, sute de astfel de maşini de replicare acţionează în diferite puncte de pe «şina» ADN-ului. Ele copiază întregul genom în doar opt ore".24 (Vezi chenarul „O moleculă care poate fi citită şi copiată", de la pagina 20.)
„CITIREA" ADN-ULUI
Roboţii de replicare a ADN-ului părăsesc scena şi îşi face apariţia altă maşină. Şi aceasta se deplasează de-a lungul unei secvenţe de ADN, dar mult mai încet. Funia de ADN intră printr-un capăt al acestei maşini şi iese neschimbată prin celălalt capăt. Printr-o altă deschizătură a maşinii iese un fir nou, simplu, ca o coadă care creşte încontinuu. Oare ce se întâmplă?
Naratorul oferă din nou explicaţii: „A doua funcţie a ADN-ului se numeşte transcripţie. ADN-ul nu părăseşte niciodată adăpostul sigur al nucleului. Atunci cum pot fi citite şi folosite genele, sau reţetele pentru toate proteinele corpului uman? Maşina enzimatică depistează de-a lungul ADN-ului un punct în care o genă a fost activată prin semnale chimice venite din exteriorul nucleului celular. Apoi maşina foloseşte o moleculă numită ARN (acid ribonucleic) pentru a realiza o copie a acelei gene. ARN-ul seamănă cu un fir simplu de ADN, însă are un rol diferit, acela de a prelua informaţiile codificate din gene. ARN-ul preia aceste informaţii când se află în maşina enzimatică, apoi iese din nucleu şi se îndreaptă spre un ribozom, unde informaţiile vor fi folosite la formarea unei proteine".
Această demonstraţie este impresionantă şi te face să reflectezi la ingeniozitatea celor care au proiectat şi au construit mecanismele din muzeu. Dar dacă ai putea vedea toate exponatele puse în mişcare concomitent? Ar fi un spectacol cu adevărat uluitor!
De fapt, chiar acum, în cele 100 de trilioane de celule ale corpului tău se desfăşoară concomitent mii de procese! Acestea au loc cu ajutorul unor mecanisme minuscule, complexe. Chiar în acest moment ADN-ul este citit, iar instrucţiunile pe care le conţine sunt folosite la construirea sutelor de mii de proteine care alcătuiesc corpul tău: enzimele, ţesuturile, organele etc. Totodată, ADN-ul este copiat şi corectat, astfel încât un nou set de instrucţiuni poate fi citit în fiecare celulă nouă.
DE CE SUNT IMPORTANTE ACESTE DOVEZI?
Să revenim la întrebarea de la început: „De unde provin instrucţiunile?". Biblia arată că această „carte" cu instrucţiuni are un Autor supraomenesc. Este această idee perimată sau neştiinţifică?
Gândeşte-te: Ar putea oamenii să construiască muzeul descris mai înainte? Dacă ar încerca, le-ar fi foarte greu, întrucât nici acum nu înţeleg prea bine genomul uman şi modul lui de funcţionare. Cercetătorii încă încearcă să afle unde sunt situate toate genele şi ce rol îndeplinesc ele. Iar genele reprezintă doar o mică parte a lanţului de ADN. Ce se poate spune despre zonele care nu conţin gene? La început, oamenii de ştiinţă le-au considerat reziduuri de ADN, dar ulterior şi-au schimbat punctul de vedere. Este posibil ca aceste zone să controleze modul şi măsura în care sunt folosite genele. Şi chiar dacă cercetătorii ar reuşi să construiască un model complet al ADN-ului, cu mecanismele care îl copiază şi îl corectează, l-ar putea face ei să funcţioneze asemenea celui real?
Cu puţin timp înaintea morţii sale, renumitul om de ştiinţă Richard Feynman a lăsat scris pe o tablă: „Nu înţeleg ceea ce nu pot crea".25 Umilinţa lui sinceră este lăudabilă, iar afirmaţia sa este cât se poate de adevărată în ce priveşte ADN-ul. Cercetătorii nu pot crea ADN-ul, cu mecanismele lui de replicare şi de transcripţie, şi nici nu-l pot înţelege pe deplin. Totuşi, unii susţin că ştiu sigur că a venit în existenţă printr-o serie de accidente şi de evenimente necontrolate. Dar sprijină dovezile pe care tocmai le-ai analizat afirmaţia lor?
Anumiţi erudiţi au ajuns la concluzia că dovezile arată altceva. De exemplu, Francis Crick, unul dintre cercetătorii care au descoperit structura de dublu helix a ADN-ului, a ajuns la concluzia că această moleculă este mult prea bine organizată ca să fi apărut din întâmplare. El a vorbit despre posibilitatea ca unele fiinţe extraterestre inteligente să fi trimis ADN-ul pe pământ pentru ca viaţa să apară şi aici.26
Recent, renumitul filozof Antony Flew, care a fost un adept al ateismului timp de 50 de ani, şi-a schimbat radical punctul de vedere. La vârsta de 81 de ani, el a început să creadă că viaţa a fost creată de o fiinţă inteligentă. Ce a dus la această schimbare? Studierea ADN-ului. Se pare că, atunci când a fost întrebat dacă nu cumva avea să-şi atragă antipatia oamenilor de ştiinţă din cauza noilor sale idei, Flew a răspuns: „Asta este! Toată viaţa m-am condus după principiul. . . [de a] urma dovezile indiferent unde ar duce ele".27
Tu ce crezi? Aşadar, unde duc dovezile? Imaginează-ţi că te afli într-o fabrică şi găseşti camera calculatorului. Acesta rulează un program complex, care coordonează toată activitatea din fabrică. De asemenea, acest program transmite constant instrucţiuni pentru construirea şi întreţinerea tuturor utilajelor din fabrică. În plus, el se copiază şi corectează copiile făcute. La ce concluzie te conduc dovezile? Acel calculator şi programul lui s-au făcut singure ori au fost realizate de minţi inteligente, bine organizate? Răspunsul este evident.
De la Spinoza citire: Dumnezeu=Natura. Mai departe, natura exista, deci Dumnezeu exista.
Nu stiu de unde ar reiesi din structura ADN-ului ca Biblia ar fi adevarata si nu Coranul sau Upanisadele.
Fa cum simti.
Daca vrei sa crezi si simti sa crezi si nu ai motive suficiente,atunci mai asteapta.
Nu crezi in ceva doar pe baza unor pareri pro si contra.
--Conteaza ce simti la un anumit moment in viata si conteaza unde te duc toate drumurile,sa spun asa.
Aminteste-ti cum ai devenit ateu.
Nu cred ca s-a intamplat brusc,e un proces care se intampla pe parcurs, cand se pun toate informatiile cap la cap.
Asa este si aici. Daca vrei sa crezi, nu-ti va aparea motivul s-o faci, peste noapte.
Nu vei gasi dovezi, doar pareri ale unor oameni credinciosi sau necredinciosi, doar opinii subiective si atat.
In final tot tu hotarasti si nu te va ghida nimic altceva decat ceea ce simti si ce ti se va revela.
"De unde provin instrucţiunile?
Te-ai întrebat vreodată de ce ai anumite trăsături fizice? Ce anume determină culoarea ochilor, a părului sau a pielii tale? Dar înălţimea şi conformaţia?"
Daca este asa cum spui tu de ce avem 3 rase?
De ce nu suntem toti negri, albi sau cu ochi oblici?
De ce trebuie sa fim 3 rase cand adam si eva au fost 2 asemenea lui dumnezeu?
Oare nu e vorba de evolutie mai degraba decat de creatie fiecare specie adaptanduse mediului si pozitiei geografice in care s-a nascut si s-a dezvoltat. Chiar poti sa iei fiecare specie in parte si sa o analizezi si ai sa vezi tipare comune pentru specii diferite doar datorita pozitiei geografice si a climei
Era ca o data undeva intr-un loc unde a aparut din nimic un creator in plin vid saracul nici spatiu unde sa apara, care din nimic a creat 240 de miliarde de stele din nimic incredibil, apoi saracul isi conduce poporul 40 de ani prin desert
Da, argumente sunt suficiente, daca poti sa le privesti cu ochii mintii si-a inimii, de ex: priveste-ti corpul tau cu fiecare parte anatomica cu functiile ei, priveste cerul instelat, ceea ce vezi este creat intr-o forma pe care omul nu o poate explica, intr-o ordine perfecta. Ai vazut marea? Cine crezi ca a facut-o si i-a pus un hotar? Cine crezi ca a facut multele specii de animale, plante, pietre si rasele de oameni? Imensul univers a fost creat intr-un mod deosebit, admirabil si infricosator, este in continua expansiune, omul nu poate sa-l priveasca in intregime, nu poate numara toate stelele, toate galaxiile, omul nu este in stare sa-si indrepte pasii fara Dumnezeu. Dumnezeu a creat totul din iubire, deci el este iubire, si omul care doreste sa-l caute, El se lasa gasit. Cauta-l si tu si ve-i gasi adevarata viata. Succes.
Www.jw.org la sectiunea publicatii brosuri,, originea vietii'' dar si alte articole
Din structura adn reiese ca santem facuti intr-un mod prea complicat ca sa aparem din intamplare sau din maimuta gimmy
Complexitatea demonstrraza existenta lui Dumnezeu
Poti sa crezi ce vrei, dragul meu.
Tu vrei SA STII ca exista Dumnezeu.
Acest lucru nu este posibil, fiindca dovezile arata ca nu exista. Dar tu poti crede.
Si eu cred ca am terminat liceul cu 10(sa zicem), dar nu este asa, oricat as incerca eu sa-mi impun asta ca fiind adevarat.
De unde stii ca demonstreaza existenta lui Dumnezeu si nu a lui Brahman sau Chronos?
Incearca sa aflii mai multe despre sfinti, roaga-te lor si ei te vor ajuta. Sfanta Ecaterina, de exemplu, la inceput nu credea, dar cu inteligenta sa si cu ajutorul unui pustnic i-a lasat cu gura cascata pe filozofii vremii si i-a crestinat.
Ma bucur din toata inima ca incet, incet te apropii cu pasi marunti catre Dumnezeu!
Mai intai de toate trebuie sa stii ca a crede in Dumnezeu nu tine de noi decat in proportie de 10%: daca Dumnezeu vede ca incerci sa crezi, ca te rogi ca sa ti se descopere adevarul, El iti va da si credinta. Este o intamplare in Noul Testament in care un sutas vine la Domnul Iisus Hristos si Il roaga sa-i vindece sluga. La intrebarea Domnului daca sutasul crede ce El pate sa faca asa ceva sutasul ii rasounde:"Cred, Doamne, ajută necredinţei!"mele(http://www.crestinortodox.ro/......catoasa/). Iata aici o talcuire a acestui cuvant:http://www.doxologia.ro/......ntei-mele.
Acum ceea ce m-ai rugat:
1. Viata parintelui Serafim Rose-un ateu care in incercare sa de a-l gasi pe Dumnezeu face tot ce ii sta in putinta spentru a se opune Legilor Dumnezeiesti speran ca prin aceasta sa atraga mania lui Dumnezeu. Astfel dovedinsu-se existenta Acestuia:ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Serafim_Rose/Damascene%20Christensen%20-%20Viata%20si%20opera%20lui%20Serafim%20Rose.pdf
sau
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Serafim_Rose/
2. Minunile Ortodoxiei:
http://www.dervent.ro/......ostiri.php
http://www.dervent.ro/......ostiri.php
http://www.dervent.ro/......ostiri.php
http://www.odaiadesus.ro/norica.html
http://invitatielaortodoxie.wordpress.com/minuni/
http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/BARA%20MENIURI/minuni.html
http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.ro/......u-nea.html
http://www.trilulilu.ro/......a-cereasca
http://vestitorul.blogspot.ro/......ievna.html
http://www.youtube.com/watch?v=YA9reB48vVI
http://www.youtube.com/watch?v=T1nivdKqUiY
http://www.youtube.com/watch?v=myEzorrBgAQ&list=PL9DDB2652B7094ECA
http://www.youtube.com/watch?v=M9-nuHIbHek
3. Icoane facatoare de minuni:
http://www.crestinortodox.ro/icoane-facatoare-minuni/
http://www.sfantulefremcelnou.ro/icoana-izvoratoare-de-mir/
http://www.crestinortodox.ro/......72344.html
http://www.curierulnational.ro/......zvorat+mir
http://www.dervent.ro/......ervent.php
Deasemena cred ca si aceste documentare or sa te ajute: http://www.youtube.com/watch?v=iCIXTAhiq0c
http://www.youtube.com/watch?v=cmp6MgrPb24
Mai sunt foarte multe... Daca mai doresti poti cauta pe internet minunile si viata sfintilor sau minunile ortodoxiei.
Dumnezeu si Maica Domnului sa iti ajute!
Salut. Uite am gasit un caz similar cu tine. http://www.youtube.com/watch?v=BoVxq8oUmDM
De la 1:15:00 incepe un caz ca al tau, un ateu care se credea mare ateu si apoi s-a facut preot. Asculta si te vei lumina
Poţi intra pe www.jw.org. Pe acest si-te poţi găsi biblia pentru a o citi. Şi mai poţi citi unele publicaţii de pe acelaşi si-te, sunt sigur că te vor ajuta.
În legătură cu existenţa lui Dumnezeu, tot Noul Testament e cel care ar putea sa vorbeasca despre asta.
Dar, ca fapt divers, referitor la interpretarea diferitelor mesaje din Scriptură, multe denominatiuni sectante tot invită la "studii biblice", "studii" care nu fac altceva decât să "orienteze" persoana spre acea grupare, situaţie în care se preferă sensul "atrăgător", viciat, şi nu cel din contextul istoric.
Şi iată că "plăcute" au putut ajunge să fie mii şi mii de grupări, mii de variante de interpretare a Bibliei.
Iată un astfel de argument cerut de tine, dar să ştii că nu e uşor de înţeles. IMPORATANT ESTE că odată înţeles el nu mai lasă nici o îndoială în privinţa existenţei "misterului", intervenţiei "Sacrului" în creaţia aceasta minunată care ne înconjoară...
(Să-mi spui te rog dacă întâmpini piedici în înţelegerea "argumentului", pentru că odată înţeles, concluzia îţi aparţine doar ţie...)
"Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).
- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…
- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei..."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
