In acest post vreau sa discutam si sa polemizam urmatoarele argumente aduse de A-teisti impotriva teismului de orice fel. Deci vom discuta in principal pe caz GENERAL. Cei pe care subiectul ii depasesc sunt rugati sa nu intre in discutie.
Avem urmatoarele argumente (oferite de wikipedia) care mi se par principalele :
1.lipsa oricărei evidențe empirice
2. problema forțelor răului (si implicit a suferintei omului)
3. numeroasele contradicții între religii ( chiar și în cadrul aceleiași religii)
* in cazul argumentului 2 vreau sa aduc si sa subliniez si 'Partadoxul lui Epicur',care este unul just:„Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuși este rău. Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume? Nu poate și nu vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce îl numim Dumnezeu?"
Mai stim totusi ca exista si o MOTIVATIE ISTORICA (care poate implica deseori si politica ),deci noi putem urmari astfel evolutia religiilor si implicit aparitia/formarea lor.
Eu consider ca aceasta pozitie (ATEISTA) este una JUSTA,LEGITIMA si cu o baza MAI STABILA decat pozitia credinciosului/religiosului care poate sa vada, de asemenea, (cu sinceritate) SI lacunele religiei din care face parte. Consider, de asemenea, ca pozitia ateista nu trebuie egalata cu stiinta, ateul POATE accepta stiinta sau NU. Ateismul este privitor doar la existenta DIVINITATII/SUPRANATURALULUI. El,deci,urmareste modelul materialist naturalist si stiintific. Astept pareri si discutii in contradictoriu (daca ceva nu convine). Vreau sa nu deviem prea mult de la subiect si sa discutam ce avem avem, se pot adauga si alte idei.

"problema forțelor răului"... politeismul spre exemplu e compatibil cu existenta raului. Doar religiile monoteiste care pretind ca zeul lor e atotorice, bun, iubitor, etc nu sunt compatibile.

"lipsa dovezilor"... desimul, polideismul, panteismul, etc sunt intr-un fel "scutite" de la asa ceva deoarece existenta acelor zei e irelevanta. Treaba cu doveditul tine mai mult de zeii care cica intervin in univers si mai ales in vietile oamenilor.

Nu prea poti sa zici "zeii nu exista" dar poti sa zici ca "zeii blonzi cu ochi albastri care dau fulgere si tunete cand sunt nervosi si care fac ploaia sa apara atunci cand sunt tristi" nu exista.

Poti sa o arzi agnostic cand vine vorba de panteism, deism, etc si ateu cand vine vorba de crestinism, hinduism, etc. Nu prea merge sa o arzi ateu cand vine vorba panteism, deism, etc dar in cazul lor, existenta zeilor e irelevanta.

Avand in vedere ca nu exista nici cea mai mica dovada pentru existenta zeilor, in cel mai bun caz poti sa zici "poate exista zei". Atat. Nu poti sa o arzi gen "eu stiu sigur ca acest zeu exista".

Daca experientele personale sunt dovezi valide, atunci toti zeii exista. Ba mai mult de atat, o gramada de lucruri sunt posibile. Daca experientele personale sunt dovezi valide, nu poti sa zici "religia mea e corecta, restul nu".

"Partadoxul lui Epicur"? Hmmmm...

Sabia pentru a se cali trebuie sa treca si prin foc si prin apa! Asa si omul. Dupa toate incercarile, problemele si suferintele, daca la sfarsitul vietii a ramas in continuare cu Dumnezeu, merita Raiul. Daca s-a lepadat de El si L-a hulit, merita moartea.

Asta este cea mai buna lume posibila pe care o avem. Si este foarte bine asa, sa fie si cu bune si cu rele, pentru ca numai cunoscand raul poti aprecia binele. Sa nu uitam totusi ca raul din lume este generat de noi insine. Si atunci de ce il acuzam pe Dumnezeu ca nu ne izbavaste? Nu ar fi mai bine daca noi oamenii am inceta sa mai facem pacate, ne-am iubi, si atunci ar disparea si raul?

De ce suntem atat de netrebnici si aruncam in responsabilitatea lui Dumnezeu raul si pacatele pe care noi insine le facem? Sa stii ca Dumnezeu nu e prost! Ne-a dat exact ce trebuie si ne-a lasat sa facem ce vrem, inclusiv sa-L batjocorim, tocmai pentru a putea sa ne convingem absolut singuri de existenta, darurile, si maretia Lui.

"2. problema forțelor răului (si implicit a suferintei omului)"
Asta plecand de la premisa ca Dumnezeu ar fi omnibenevolent, insa nu toate formele de teism sunt bazate pe Euteism, deci nu toate formele de teism pleaca de la premisa asta.

Sunt de acord cu tot ce ai zis. Argumentele si dovezile impotriva tuturor zeilor sunt atat de multe incat e si greu sa le mai enumeri pe toate. Mi se pare extrem de stupid sa apartii unei religii, sa fii convins ca zeul sau zeii tai exista, si ca toti ceilalti zei sunt falsi. Iar celalalt din alta religie sa creada exact acelasi lucru despre zeul sau zeii tai. E la mintea cocosului sa-ti dai seama ca ambii se inseala. Niciunul nu are niciun fel de dovada ca zeul lui exista, si ca ceilalti zei nu. Atunci cu ce e mai deosebit zeul lui fata de ceilalti, si de ce ar crede in el? E pur si simplu o dovada de cat de usor se lasa oamenii prostiti de niste basme. Si pe deasupra, fiecare credincios crede in varianta lui de zeu. Nu exista doi oameni care sa si-l imagineze pe d-zeu exact la fel. Atunci care varianta e adevarata? Pentru ca e clar ca nu pot fi toate. Raspunsul cel mai logic e ca niciuna nu e adevarata, si ca fiecare om se pacaleste singur crezand intr-un anume zeu. Oamenii de fapt cred doar in ei insisi, fara sa-si dea seama. Zeii sunt in imaginatia lor, si exista doar acolo undeva in creierele lor. De aceea au impresia ca vorbesc cu zeii atunci cand se roaga. E o iluzie in masa.

As vrea sa vad un credincios care nu se duce la doctor atunci cand e bolnav grav, ci sta acasa sa se roage. Functioneaza? Nu, pentru ca daca ar functiona, n-ar mai avea nimeni nevoie de spitale sau medicamente. De ce nu functioneaza daca zeul exista si e capabil de miracole, si pe deasupra isi iubeste atat de mult supusii? Ar trebui sa-l vindece de orice instantaneu, sau sa nu se imbolnaveasca deloc. In momentul in care te-ai dus la doctor ai recunoscut ca de fapt crezi intr-un basm, doar ca nu-ti dai seama de asta.

Sunt de acord cu ce ai zis. Problemele mai sus mentionate sunt ale zeilor personali si atotputernici.
Vreau totusi sa subliniez totusi ca agnosticismul si ateismul nu se exclud recirproc. Agnosticismul spune ca noi nu putem cunoaste cu siguranta in viata asta daca exista sau nu un anume zeu (si tot ce mai tine de religie) iar ateismul se refera la ce crezi tu despre zei. De aici poti fi: ateu agnostic - Nu cred ca exista dumnezeu dar nu stiu sigur. Ateu - Nu cred ca exista. + Variantele teiste.
Pentru deism, panteism etc. avem Briciul lui Occam, care este mai mult decat folositor in astfel de ocazii.

Buna remarca, am uitat sa mentionez.

Argumentele ateilor sunt valide. Si daca omul ar fi un computer, ar avea sens. Problema este insa, ca omul e in mare masura irational. Iar aceasta parte din noi are nevoie de mit. Exista zone in launtrul nostru, care nu pot fi explorate decat prin intermediul simbolurilor. In afara de asta, oamenii au nevoie de ritualuri si de traditii. Sigur, religiile au fost create tot de noi, si prin urmare toate au anumite lacune. Intr-un fel gandeau oamenii acum mii de ani, altfel gandesc acum. De aceea, anumite istorioare din Vechiul Testament, daca-s privite prin prisma omului modern, par sangeroase si inspaimantatoare. Pentru societatea din acele timpuri insa, ele erau acceptabile. Acum, nimeni nu poate sa-ti spuna daca exista sau nu suflet, sau daca mai e ceva dincolo. Si daca e, cum arata acel ceva. Oamenii sunt foarte limitati din multe puncte de vedere. Cat despre faptul ca exista suferinta in lume etc. etc. Noi judecam totul intr-un mod extrem de individualist. Dar daca stai sa analizezi putin mecanismele naturii, o sa observi ca ea pune specia pe primul plan, si nu individul. Si ca de multe ori indivizii sunt sacrificati, pentru binele speciei. Prin urmare, ceea ce noi luam drept ceva rau, poate fi de fapt un aspect pozitiv. Totul tine de interpretarea pe care o dai lucrurilor.

Iertare, nu ca as dori in mod expres sa raspund la asemenea intrebari filozofice dar cu umilinta intreb, nu vi se pare masochista dezbaterea atata timp cat inca nu s-a dat un raspuns pertinent la intrebarea lui martzian privind aparitia universului? Autoflagerarea face parte din natura umana dar nu stiam ca este unul din punctele forte ale ateismului.

Doresc doar să menţionez, că mă bucură progresul în gândire, pe care îl remarc la tine.

Tu, sigur vorbesti limba romana? Ce argumente sa-ti dau din moment ce nici nu intelegi limba in care te exprimi Auzi la tine ". lipsa oricărei evidențe empirice " Evidente empirice? Ce mama naibi in limba romana inseaman "evidente"? Iti sta pe limba "dovezi"? Inteleg ca ne americanizam, dar unele aspecte sunt chiar hilare, motiv pentru care refuz sa iau in serios postarea ta... evidente.

"EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență. = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

EVIDÉNȚĂ s. v. claritate.

EVIDÉNȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia]."

http://m.dexonline.ro/definitie/evidenta

Am mentionat sursa, multumesc.

Deci un singur cuvant, te face pe tine sa refuzi a raspunde si apari din senin doar sa corectezi ceva ce nici nu era de corectat. Inteligent din partea ta.