In cartea 2Samuel 24:1, avem urmatorul verset: „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda", apoi daca citim in 1Cronici 21:1 – „Satana s-a sculat impotriva lui Israel si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel." Acum daca va ganditi ca sunt doua intamplari diferite, sa stiti ca nu sunt, pentru ca daca se verifica spre exemplu 1Cronici 21:2 si 2Samuel 24:2 (nu are rost sa le mai scriu pentru ca oricum articolul este destul de lung, dar puteti verfica dvs.), se observa ca este exact aceeasi intamplare, iar dupa aceasta intamplare, David a fost pedepsit destul de rau, „trimitand ciuma in Israel, de dimineata pana la vremea hotarata." Intrebarea este: Cine pana la urma la starnit pe David? Dumnezeu sau Satana?

Tinand cont de comportamentul "deosebit" al lui d-zeu, nu e de mirare ca pana si evreii lui l-au mai confundat cateodata cu satana.

Cand omul se incapataneaza in nelegiuirea lui, Dumnezeu il lasa in mainile celui rau. (David a fost avertizat de Dumnezeu prin gura slujitorului sau Ioab ca sa nu faca numaratoarea poporului).
"Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama." (Iov.33:14)

La fel s-a intamplat si in cazul lui Balaam. "Dumnezeu S-a aprins de manie pentru ca plecase. Si Ingerul Domnului S-a asezat in drum, ca sa i Se impotriveasca." (Numeri.22:22) Iar mai inainte Dumnezeu ii spusese sa plece (dar asta la insistentele profetului decazut).

Oricum ar fi, noi nu trebuie sa ii judecam pe oameni; caci noi am face altfel daca am fi in situatia lor? Stim doar ca este o nebunie sa lucram impotriva vointei lui Dumnezeu. Neascultarea noastra duce la esec, la ruina si chiar la pierderea vietii acesteia, iar la sfarsit si a vietii vesnice.

Nu, Dumnezeu nu a spus lui David sa numere poporul.

Inca n-ai inteles ca nu e decat o poveste primitiva despre un zeu manios?

Chiar si in povesti punem intrebari. De ce Harap-Alb a facut sau a zis cutare lucru. Vrem sa stim in conceptia naratorului care a fost sensul facerii sau zicerii lucrului respectiv.

"Un bărbat a mers la frizer să se tundă.
În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus:
"Nu cred că Dumnezeu există."
"De ce spui asta?" a întrebat clientul.
"Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri."
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
"Ştii ceva? Frizerii nu există!"
"Cum poţi spune asta?" a întrebat frizerul nedumerit. "Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!"
"Nu e aşa!" a spus clientul. "Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară."
"Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine."
"Exact!" a spus clientul plin de încântare."Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume."

DUMNEZEU NU CENZUREAZA LIBERTATEA!
Libertatea omului cauzeaza binele sau raul, implinirea sau neimplinirea. O libertate responsabilă peste care nici Dumnezeu nu poate trece, o libertate pe care El o respectă în mod deplin...

Libertatea omului este ceva dincolo de care, poate greşesc, dar tind să cred că nici Dumnezeu nu doreşte să "cerceteze", să intuiască si sa cenzureze viitorul. Aceasta este în fond libertatea. - forţa de a schimba lucrurile, necontrolată de nimic coercitiv.

Astfel, faptele noastre cred că au darul de a fi o "surpriză" chiar şi pentru Dumnezeu - o adevărată incantare dacă faptele sunt spre fericire vesnica, sau o dezamăgire profundă pentru Cel care este în continuă stare de răstignire pentru noi (pentru că tot în formă continuă sunt şi păcatele omenirii...).

Asta cu frizerul e mortala...De unde ai luat-o, din "Manualul de religie pentru clasa I?!?
)
Nici n-are rost sa dezbatem anecdota asta...ar fi pierdere de timp...

Da, putem face un comentariu literar, o analiza pe text, un studiu al stilului autorului, dar nicidecum nu ne punem problema daca Harap-Alb exista...

În 2 Samuel 24:1 se afirmă: „Mînia [lui Iehova, ] s-a aprins din nou împotriva lui Israel; şi a provocat pe David [sau „cînd David a fost provocat",] împotriva lor, zicînd: «Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda»". Dar nu Iehova a fost cel care l-a îndemnat pe David să păcătuiască, deoarece în 1 Cronici 21:1 se spune: „Atunci Satan [sau „un împotrivitor", ] s-a ridicat împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea lui Israel". Dumnezeu a fost dezgustat de israeliţi, fapt pentru care i-a permis lui Satan Diavolul să aducă acest păcat asupra lor. Acesta este motivul pentru care 2 Samuel 24:1 lasă impresia că Dumnezeu însuşi ar fi făcut aceasta. Este interesant că traducerea lui Joseph B. Rotherham redă acest text astfel: „Mînia lui Yahweh s-a aprins împotriva lui Israel, astfel că el a permis ca David să fie îndemnat împotriva lui Israel, spunînd: «Du-te şi numără pe Israel şi pe Iuda»".

Sa zicem ca parul nu creste daca nu il tunzi deloc, "frizerul" tau ne-a tuns pe toti, fara sa-i cerem, apoi parul a inceput sa creasca, si acum da vina pe noi ca nu-l cautam? Mi-ar fi foarte rusine sa vin cu astfel de povesti, si nu zic doar de tine.