În cazul în care voi încă mai credeţi că dumnezeu a făcut lumea, am aici nişte citate care vor fi explicate din cartea de basme numita biblia.

,, Şi a zis dumnezeu : «Să fie lumină!» Şi s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3).
Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune. Spune doar atât :,, şi a văzut dumnezeu că lumina este bună". A rămas adică încântat de realizarea lui. Prima lui grijă a fost,, să despartă lumina de întuneric". Ce înseamnă asta, iarăşi n-are rost să încercăm a înţelege.,, Şi a numit dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă : ziua întâi" (Facerea, l, 5).

După aceea moşneagul s-a apucat să creeze... ghiciţi ce? Iarăşi cerul! Iată cum descrie,, sfânta" scriptură această operaţie prin care dumnezeu a creat pentru a doua oară cerul :,, Şi a făcut dumnezeu tăria cerului şi a despărţit apele care sânt dedesubtul tăriei de apele care sânt deasupra tăriei. Şi s-a făcut aşa. Şi a numit dumnezeu tăria cer; şi a fost seară, şi a fost dimineaţă : ziua a doua" (Facerea, I, 7—8).

Povestea aceasta cu apa de „deasupra" şi de „dedesubtul" tăriei oglindeşte o eroare profundă a tuturor popoarelor primitive. Într-adevăr, oamenii din vechime credeau că cerul este masiv, tare, de unde şi denumirea de „tărie". Se presupunea că de partea cealaltă a tăriei se află un uriaş rezervor de apă, al cărui fund este cerul. Astăzi orice om cu carte ştie că ploaia provine din apa care se evaporă de pe Pământ. Vaporii de apă, condensându-se, formează norii, din care umezeala cade, sub formă de precipitaţii, pe suprafaţa Pămîntului. Intr-o vreme se credea însă că ploaia este apa care curge din rezervorul acela de deasupra prin nişte ferestre special făcute în acest scop. Această părere, care acum ne face să zâmbim compătimitor, s-a menţinut multă vreme. O împărtăşeau toţi învăţaţii teologi din primele veacuri ale creştinismului.

Dar să trecem mai departe. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o pentru o muncă ale cărei roade au fost şi mai preţioase decât cele dinainte. Şi-a coborât privirile asupra apelor de jos şi şi-a zis că ar fi bine să le adune laolaltă şi să lase astfel să iasă la iveală părţile de uscat. Supunându-se voinţei sale, apele s-au unit în văile formate instantaneu pentru a le primi. Tot instantaneu s-au format şi întinderile de uscat, înălţimile de pe care apele au început să curgă sub formă de pâraie şi râuri spre mări şi lacuri.

,, Şi a numit dumnezeu uscatul pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, l, 10).
După cum se vede, de cele mai multe ori moşul era tare încântat de treaba lui.
— Ia te uită, îţi zicea el, de ce nu mi-a dat în gând să mă apuc mai de mult de toate astea?

In ziua aceea dumnezeu a fost atât de mulţumit de uscatul şi de mările lui, încât nu l-a răbdat inima să nu mai facă ceva până la căderea nopţii.,, Şi a zis dumnezeu : «Să odrăslească pământul pajişte verde, ierburi avînd sămânţă în ele şi pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânţă în ele pe pământ». Şi s-a făcut aşa" (Facerea, I, 11).

Când Pământul i s-a supus şi merii au crescut, dând mere şi nu altceva, dumnezeu iarăşi şi-a zis,, că este bine. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă : ziua a treia" (Facerea, l 12—13).
Dar iată o altă poveste ciudată : făcându-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineţile şi serile respective. Şi această lumină, care la sfârşitul zilei ceda locul întunericului nopţii, învăluia lumea ce se năştea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici po-meneală. Aici este cazul să reproducem un citat lung din Biblie :

,, Şi a zis dumnezeu : «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor şi ale anilor.
Şi să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pământ». Şi s-a făcut aşa.
Deci a făcut dumnezeu cei doi luminători mari : luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea, precum şi stelele.
Şi i-a pus dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pământ.
Şi să stăpânească peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă : ziua a patra" (Facerea, /, 14— 19).

Nu încape nici un fel de îndoială, nu-i aşa? Este vorba de Soare şi de Lună. Prin urmare, potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte şi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost „creat" de dumnezeu în a patra zi după apariţia luminii.
Atunci de ce i-a dictat „sfîntul duh" lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare şi lumină? Explicaţia este foarte simplă : până la sfârşitul secolului al XVII-lea, chiar şi învăţaţii credeau că nu Soarele dă lumină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai „o lasă să treacă". Până şi vestitul gânditor francez Rene Descartes împărtăşea această eroare.

„Şi a zis dumnezeu : «Să mişune apele de sumedenie de jivine cu viaţă în ele şi păsările să zboare pe pământ şi pe întinsul cerului».
Şi a făcut dumnezeu chiţii cei mari şi toate vietăţile viermuitoare de care mişună apele, după soiul lor, şi toate păsările zburătoare, după soiul lor. Şi a văzut dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvântat dumnezeu zicînd : «Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ».

Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă : ziua a cincea.
Şi a zis dumnezeu : «Să scoată pămîntul fiinţe vii după fel şi fel : dobitoace, târâtoare şi fiare, după soiul lor». Şi s-a făcut aşa.
Şi a făcut dumnezeu fiarele pământului după soiul lor şi dobitoacele după soiul lor şi toate târâtoarele de pe pămînt după soiul lor. Şi a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, l, 20—25).

Mai bine nici că se putea! Şi atotputernicul meşter îşi freca mâinile mulţumit, îl aştepta însă ceva şi mai bun.
— Totuşi, nici unul dintre aceste animale nu seamănă cu mine — şi-a făcut el socoteala. — Ce păcat! Eu am cap frumos, urechi potrivite, privire vioaie, nas drept şi, în sfîrşit, dinţi sănătoşi. Fireşte, aş putea să creez cu uşurinţă şi o oglindă ca să mă uit în ea, dar cred că ar fi mult mai bine să mă admir privind pe cineva care să semene cu mine. Straşnică idee! Pe pământ trebuie să existe un animal după chipul şi asemănarea mea.

Nu am explicat tot ce era de explicat deoarece e destul de mare si asa. O sa explic altadata si crearea lui Adam si a Evei. Voi ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook