In corpul nostru mor milioane de celule.De ce este considerat avortul pacat? Daca spermatozoidul nu fecundeaza ovulul, moare. Daca sperma nu este eliminata din testicule, moare.In cazul in care spermatozoidul fecundeaza ovulul,ginecologul extrage niste celule din corpul femeii, care daca nu se intalneau, oricum ele mureau.

Provocarea unui avort cu scopul de a împiedica naşterea unui copil nedorit înseamnă suprimarea voită a unei vieţi omeneşti.

un el şi ea concep copilul dar nu ei i-au dat viaţa.

Fap. 17:28: „Prin el [Dumnezeu] avem viaţă, ne mişcăm şi existăm".
Ps. 36:9: „Căci la tine este izvorul vieţii".
Ps. 139:13–16: „Tu m-ai ocrotit în pântecele mamei mele... Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui".

Daca moare copilul fara sa fie vina ta ca mama, nu e un pacat. Daca tu ai vrut sa moara, este pacat pentru ca Dumnezeu ne-a dat darul vietii si numai El are voie sa o ia. Sper ca te-am lamurit.Pa,pa.

Si copii aia care mor imediat dpa ce se nasc, copii care se nasc cu malformatii? Unde este dumnezeu ah? aroganta asta a voastra nu are limite

Daca pruncul in stare prenatala depinde de mamă, asta nu înseamnă că mama are asupra lui drept de viaţă şi de moarte, tot la fel cum nu are nici asupra unui copil nou-născut, care la fel, depinde de ea...

Orice atentat asupra IDENTITĂŢII umane: biologice (copilul esle purtătorul unui cod genetic unic) şi spirituale (are suflet de la Dumnezeu încă din momentul conceptiei) reprezintă un atentat asupra vieţii umane, o UCIDERE!

Încă din stadiul prenatal, copilul este 100% capabil să simtă durerea pentru că are deja format un sistem nervos functional încă din săptămânile PATRU-CINCI (din 40 cîte sunt de toate)!

Dacă strigătul disperat al pruncului, nu este auzit de mamă, asta nu înseamnă că el nu suferă şi simte absolut totul!

DACĂ NU POȚI EXPERIMENTA PE PIELEA TA CHIURETA, atunci măcar să încerce să își imgineze ce vor simți persoanele ucise (SILENT SCREEM –strigătul mut-; mama nu-l aude, este prea distrată) :

http://www.youtube.com/watch?v=gON-8PP6zgQ
http://www.youtube.com/watch?v=NXsXVcRvzCU

Nu Dumnezeu cauzează aceste defecte.
bolile de astăzi nu sunt provocate de modul de viaţă nechibzuit al oamenilor?
sau războaiele nu au fost declanşate de oameni ceea ce a adus la apariţia unor epidemii?
sau spuneţi că unde este Dumnezeu atunci când persoanele mor de foame! (am văzut unele comentarii de ale tale)
atâta timp cât intr-o ţară se moare de foame în alta se aruncă resursele pentru ca nu au obţinut preţul cerut pe ele.aici nu intervine lăcomia omului?

şi apoi unii copii se nasc cu malformaţii din cauza părinţilor.

Şi apoi nu Dumnezeu guvernează lumea aceasta ci Satan.

Fetusul, adica fatul in sine NU ESTE (inca) OM. Face parte din femeie. Nu poate fi considerata persoana deoarece este dependent de corpul mamei, deci nu are o "viata" libera. Nu se poate pune problema de CRIMA, in caz ca doresti sa sugerezi aceasta varianta. Mai pe scurt, avortul este o simpla alegere, nu o condamnare.

Copilul în stare prenatală este deja insufletit, reprezinta deja o fiinţă umană aflată în proces de creştere, proces care continuă până dupa 18 ani...

Fetusul, pruncul în starea prenatala e o deplină FIINŢĂ UMANĂ în crestere, nu în "devenire"! Ea are deja toate datele genetice si de context pentru a-si continua cresterea.

Daca pruncul in stare prenatala depinde de mamă, asta nu înseamnă că mama are asupra lui drept de viaţă şi de moarte, tot la fel cum nu are nici asupra unui copil nou-născut, care la fel, depinde de ea...

Hei... Bună!

Încă din momentul concepţiei, copilul este o fiinţă vie distinctă, nu un simplu ţesut din corpul mamei. Organismul ei îl consideră un obiect străin şi l-ar respinge imediat dacă nu ar fi ocrotit în uter. Această nouă viaţă umană — separată de corpul mamei printr-o membrană ocrotitoare — este o fiinţă cu un material genetic unic.

viaţa umană începe la concepţie.

şi apoi ţie uşor să auzi asta:
"MAMA mea biologică avea 17 ani şi intrase în luna a opta de sarcină când s-a hotărât să facă un avort salin", a explicat Gianna, după care a adăugat: „Eu sunt copilul pe care l-a avortat. În loc să mor, am trăit"."
" avortul este o simpla alegere, nu o condamnare."

nu le-am putut niciodată înţelege pe femeile care avortează.nu ştiu ce fel de mama poţi să fii ca să îţi omori propriul copil.

ok! asta e părerea mea.

o zi frumoasă în continuare!

Ai uitat sa intrebi de femeile care pierd o gramada de sarcini incercand sa faca, copii indiferent ca stiu ca sunt constiente ca ar putea pierde in continuare. In alea nu se mai da cu **** ca cica au scop bun

Scuze, reproduc un text mai amplu, dar care conţine informaţii utile în această discuţie:

"De ce avortul nu poate fi acceptat nici măcar ca un compromis?

A). Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

B). Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

C). Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

D). Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

E). Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

F). Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

G). Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

H). Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.

I). Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi."

Iată, fă totuşi diferenţa dintre un spermatozoid şi un făt în stare prenatală, care la 3 luni spre exemplu, are un statut bine definit, un SISTEM NERVOS COMPLET DEZVOLTAT (prin care simte totul- urmăreşte,, silent screem pentru a vedea agonia de 5 minute a sfâşierii în zvrcolirile continue ale acelui copil nevinovat).

Dacă fiul tău de 5 luni nu ştie încă să vorbească, asta înseamnă că nu are statut uman? Te gândeşti oare că trecerea la "umanitate" este doar momentul ieşirii din "găoacă"? Greşit! Independenţa organică a acelui prunc exista deja de mult timp. Iar UNICITATEA lui genetică exista deja din prima zi!

La fel îşi permit şi musulmanii să anuleze drepturile femeilor considerându-le simple obiecte de care dispun cum vor. Nu înseamnă că acei musulmani au dreptate doar pentru că pot să abuzeze de cineva!

Un embrion nu inseamna numai "niste celule", ci un om in formare. De aceea exista o diferenta intre a-ti scoate o masea si a-ti scoate un copil. Maseaua nu este om in devenire. Dimpotriva, nu e strict necesar sa fii credincios ca sa intelegi ca avortul inseamna intreruperea unei vieti. Aceea a copilului tau.

Fiindca exista niste oameni prea sentimentalisti undeva acolo sus(pe un scaun de birou, nu mai sus de-atat) care probabil au fost si ei niste avortoni care au supravietuit printr-un miracol si acum nu vor sa se mai intample asta si fratilor lor avortoni. E logic ce am spus?

In primele saptamani de sarcina sunt doar niste celule, ce pot fi distruse. Dupa 3-4 luni, poti spune ca "ai ucis"un copil in devenire.

Ai inteles gresit avortul.
Avortul se numeste "avort" atunci cand deja a inceput sa se formeze copilul. Nu trebuie confundat ciclul lunar cu avortul.

Ce e mai nemils: sa se nasca un copil intr-o tara inapoiata semi-barbara intr-o familie de dobitoci care abia se pot intretine SAU avortul ca acel copil sa evite o viata de chin.
Nici orfelinatul nu-i o optiune optima.

Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă.

Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă?

Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice?

Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

Exact -la capitolul acesta te felicit.

Bună!
Asta e o scuză! şi scuze din astea găseşti oricând.mă refer în caz general.

un copil nu se face că pui o oală pe aragaz şi pac apare copilul.se întretin relaţii sexuale. dacă nu vrei să ai copilul -te protejezi bineînteles ma refer la o FAMILIE.

şi apoi nu ai dreptul ca tu să decizi viaţa acelui copil.nu e dreptul tău!


am avut un caz la liceu! pentru ca nu vroia copilul -tot pe teoria ta se baza, l-a născut, apoi la sufocat, la tăiat în bucăţele şi l-a ascuns intr-un container.

nu e de vină acel copil pentru deciziile tale.
nu ştiu! esti ateu sau creştin/ă habar nu am! dar la Dumnezeu viaţa unei persoane începe de la concepere nu de la naştere.Iar copilul tău când v-a învia si te v-a întreba: Mami/Tati de ce m-ai ucis! ce îi vei spune?

iubesc copii şi mă încearcă multe sentimente când aud că unii au puterea să-şi ucidă propriul copil!

asta e părerea mea! fiecare cu decizia lui!
o seară plăcută!

Pe ce baza? Ce are fundamental diferit dupa 3-4 luni fata de, sa zicem, 2 luni? De ce in primul caz vorbesti de "un copil in devenire", pe cand in al doilea de "niste celule"?

Părinţii tăi ar trebui să fie mândrii de tine!
au adus pe lume un sloi de gheaţă cu particule de piatră! fără supărare

aveam o părere destul de bună despre tine! mulţumesc că m-ai ajutat să o schimb.
o seară plăcută!

In primul caz celulele n-au ajuns inca la maturitate, asa ca pot fi distruse.

In al doilea caz, copilul deja incepe sa-si formeze un organism.Asa ca ar fi cam naspa sa-l ucizi, dar nu ma afecteaza asta personal.
Totusi, mi se pare trist ca unele femei isi ucid fatul, doar pentru ca n-au fost in stare sa-si tina chilotii acasa.

Pe principiul asta pot sa-ti trag un glont in cap? ca omor niste celule care eventual oricum vor muri.
nu ma intelege gresit, sunt PRO avorturilor dar nu se pune problema asa cum ai pus-o tu...e ceva mai complicat.

Nu-mi pasa cat de complicat e.

Nu stau eu aici, sa ma complic cu niste pusti de 12 ani.

Eu zic ca daca mai imi citesti raspunsul de cateva ori, in speranta ca-l si intelegi, mai imi adaugi niste ani.

Lol,nu vorbeam de tine, ci de majoritatea utilizatorilor de pe TPU.

Decat sa duca dupa o viata lipsita de iubire parinteasca sau sa fie aruncat la gunoi, nu crezi ca ar fi mai bine nici sa nu se fi nascut?
Crede-ma, de obicei, nu oamenii educati si instariti apeleaza la avorturi, fiindca ei au cu ce sa-si creasca copiii.
Problema este la familiile sarace, fara educatie, care fac copii pentru alocatie si dupa le taie o mana si-I pun sa cerseasca.