In corpul nostru mor milioane de celule.De ce este considerat avortul pacat? Daca spermatozoidul nu fecundeaza ovulul, moare. Daca sperma nu este eliminata din testicule, moare.In cazul in care spermatozoidul fecundeaza ovulul,ginecologul extrage niste celule din corpul femeii, care daca nu se intalneau, oricum ele mureau.
Jurnalul unui copil nenăscut
5 octombrie:
Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.
19 octombrie:
Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.
23 octombrie:
Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.
25 octombrie:
Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.
2 noiembrie:
Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.
12 noiembrie:
La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
20 noiembrie:
Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici, sub inima ei. Oh, cât de fericită trebuie să fie! Eşti fericită, mami?
25 noiembrie:
Mami şi tati probabil că se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Vreau să mă cheme Kathy. Doar sunt mare deja.
10 decembrie:
Îmi creşte părul. Este moale, strălucitor şi mătăsos. Mă întreb cum este oare părul mamei?
13 decembrie:
Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăţi, mami?
24 decembrie:
Oare mami aude ticăitul inimii mele? Unii copii vin pe lume puţin bolnavi. Inima mea însă este puternică şi sănătoasă. Bate întruna: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetiţă sănătoasă!
28 decembrie:
Astăzi mama mea m-a ucis.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Daca oricum murim, de ce este considerata sinuciderea un pacat? Sau omuciderea? In ambele cazuri, este vorba de niste celule care oricum ajungeau hrana pentru viermi.
Viata incepe in momentul conceptiei, este un fapt dovedit stiintific. De ce s-ar incerca atunci sa fie salvati copiii cu malformatii inca din perioada intrauterina, daca ei sunt doar niste celule care oricum mureau? Nu-ti dai seama cata aroganta se ascunde in afirmatiile astea? Ca cineva adica, decide pentru altcineva daca sa traiasca sau sa moara? Asa cum, atunci cand cateaua ta fata, arunci puii femele si ii pastrezi pe baietei, asa faci cand vorbesti de avort, dar totusi, in cazul avortului este vorba de un om.
Si mai este inca un lucru, ca se vorbeste de avort ca de dreptul femeii, cat de bine face ei, spune-mi cat de bine a facut celor care au murit dupa aceasta "procedura", sau au ramas cu sechele fizice (uterul strapuns, infectie ale organelor, histerectomie, disfunctii urinare sau genitale) sau cu sechele psihologice? Cat de mult bine face liberalizarea avortului femeilor impinse de familiile sau de "iubitii" lor sa faca asta, cand ele ar fi vrut sa pastreze copilul?
Bine, am scris prea mult si oricum nu cred ca vei citi asta, dar am simtit ca trebuie sa ma "descarc".
Nu pot sa termin fara asta, priveste si tu o gramada de celule avortate: http://avortulucide.files.wordpress.com/2012/03/cbr-24-weeks-ab.jpg
Răspunde
"Încă din momentul concepţiei"... deci tu cand prajesti un ou zici ca ai mancat o gaina?
Sunt total de accord cu tine,e o prostie pentru ca oricum mor celulele alea, si la urma urmei SUNT DOAR NISTE CELULE nu cum zic toate fufele disperate "am luat o viata"... sa mori tu?! Avortul o fost inventat sa fie folosit, la fel ca si ampicilina.Dar de, omu care nu stie decat munca campului si biserica despre ce vrei sa vorbeasca DECAT despre astea 2, si uite asa se nasc teorii de genu "daca e pe ciclu n-are voie in biserica" si alte aberatii.Nu e nici un pacat, dar de la fanatici religiosi ce vrei (crede-ma am in cercul apropiat de cunoscuti fanatici din astia, stiu cum e cu ei)
Da te înţeleg dar nu e dreptul tău să-i iei viaţa!
Ştii de multe ori zici că mai bine era dacă nu mă naşteam! oricât de grea poate fi viata mereu găseşti o ocazie în care zâmbeşti.
Spui şi ce dacă mor dar să te pui în locul unor persoane care mai au 2 ore de trăit! mai spui asta?
Dumnezeu ți-a dat posibilitatea de a te reproduce, mai departe e alegerea ta.
Celulele batrane mor pentru a da nastere altor noi celule. nu mor de tot altfel in mai putin de 7 ani cu siguranta nu am mai fi. o data ce ovulul este fecundat exista, o alta viata, un nou suflet, deci nu are nici o legatura cu ce ai spus cu avortul.
Pai,si ce? Le omori si pe astea, iar cand femeia respectiva vrea un copil, il face.
Dar, cum am spus si mai sus, sunt de accord cu distrugerea celulelor in primele saptamani.Atunci cand inca nu s-au format cum trebuie. Exact ca un ou, il mananci la inceput, cand puiul incepe sa se devolte, e cam tragic sa-l omori.
Iţi spun eu că tu niciodată nu ai mâncat un ou clocit, nici măcar clocit o săptămână sau două cum spui tu... 
Începutul de viaţă umană în două săptămâni nu se compară cu oul simplu. Începutul schimbului între spermatozoid şi ovul în cadrul oului se realizează doar după începerea clocirii lui- acela este debutul embriogenezei oului.
Începutul de viaţă umană în două săptămâni este fapt sinonim cu clocirea timp de două săptămâni a unui ou.
Şi într-un caz şi în celălalt e o desfăşurare de două săptămâni a embriogenezei...
Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă.
Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult în bine şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Cunosc cazul de copii olimpici care fac parte din cadrul aceleiaşi familii de asistenţi maternali, în care copiilor nu le-a lipsit absolut nimic!
Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă?
Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale (care nu sunt exclusive legate de părinţi) şi care se află la dispoziţia fiecăruia?
Încă din stadiul prenatal, copilul este 100% capabil să simtă durerea pentru că are deja format un sistem nervos functional încă din săptămânile PATRU-CINCI (din 40 cîte sunt de toate)!
Dacă strigătul disperat al pruncului, nu este auzit de mamă, asta nu înseamnă că el nu suferă şi simte absolut totul!
DACĂ NU POȚI EXPERIMENTA PE PIELEA TA CHIURETA, atunci măcar să încerce să își imgineze ce vor simți persoanele ucise (SILENT SCREEM –strigătul mut-; mama nu-l aude, este prea distrată) :
http://www.youtube.com/watch?v=gON-8PP6zgQ
http://www.youtube.com/watch?v=NXsXVcRvzCU
Orice atentat asupra IDENTITĂŢII umane: biologice (copilul esle purtătorul unui cod genetic unic) şi spirituale (are suflet de la Dumnezeu încă din momentul conceptiei) reprezintă un atentat asupra vieţii umane, o UCIDERE!
Sincer, nu prea cunosc detaliile procesului de avort, ceea ce știu însă este că procesul avortului constă în crimă asupra unui om fără apărare. Avortul ia naștere din desfrânare.
Am citit jurnalul asta mai demult.E destul de trist, da.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
