In corpul nostru mor milioane de celule.De ce este considerat avortul pacat? Daca spermatozoidul nu fecundeaza ovulul, moare. Daca sperma nu este eliminata din testicule, moare.In cazul in care spermatozoidul fecundeaza ovulul,ginecologul extrage niste celule din corpul femeii, care daca nu se intalneau, oricum ele mureau.

Daca oricum murim, de ce este considerata sinuciderea un pacat? Sau omuciderea? In ambele cazuri, este vorba de niste celule care oricum ajungeau hrana pentru viermi.
Viata incepe in momentul conceptiei, este un fapt dovedit stiintific. De ce s-ar incerca atunci sa fie salvati copiii cu malformatii inca din perioada intrauterina, daca ei sunt doar niste celule care oricum mureau? Nu-ti dai seama cata aroganta se ascunde in afirmatiile astea? Ca cineva adica, decide pentru altcineva daca sa traiasca sau sa moara? Asa cum, atunci cand cateaua ta fata, arunci puii femele si ii pastrezi pe baietei, asa faci cand vorbesti de avort, dar totusi, in cazul avortului este vorba de un om.
Si mai este inca un lucru, ca se vorbeste de avort ca de dreptul femeii, cat de bine face ei, spune-mi cat de bine a facut celor care au murit dupa aceasta "procedura", sau au ramas cu sechele fizice (uterul strapuns, infectie ale organelor, histerectomie, disfunctii urinare sau genitale) sau cu sechele psihologice? Cat de mult bine face liberalizarea avortului femeilor impinse de familiile sau de "iubitii" lor sa faca asta, cand ele ar fi vrut sa pastreze copilul?
Bine, am scris prea mult si oricum nu cred ca vei citi asta, dar am simtit ca trebuie sa ma "descarc".
Nu pot sa termin fara asta, priveste si tu o gramada de celule avortate: http://avortulucide.files.wordpress.com/2012/03/cbr-24-weeks-ab.jpg

Dumnezeu ți-a dat posibilitatea de a te reproduce, mai departe e alegerea ta.

Ai inteles gresit avortul.
Avortul se numeste "avort" atunci cand deja a inceput sa se formeze copilul. Nu trebuie confundat ciclul lunar cu avortul.

Daca pruncul in stare prenatala depinde de mamă, asta nu înseamnă că mama are asupra lui drept de viaţă şi de moarte, tot la fel cum nu are nici asupra unui copil nou-născut, care la fel, depinde de ea...

Copilul în stare prenatală este deja insufletit, reprezinta deja o fiinţă umană aflată în proces de creştere, proces care continuă până dupa 18 ani...

Fetusul, pruncul în starea prenatala e o deplină FIINŢĂ UMANĂ în crestere, nu în "devenire"! Ea are deja toate datele genetice si de context pentru a-si continua cresterea.

Daca pruncul in stare prenatala depinde de mamă, asta nu înseamnă că mama are asupra lui drept de viaţă şi de moarte, tot la fel cum nu are nici asupra unui copil nou-născut, care la fel, depinde de ea...

Scuze, reproduc un text mai amplu, dar care conţine informaţii utile în această discuţie:

"De ce avortul nu poate fi acceptat nici măcar ca un compromis?

A). Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

B). Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

C). Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

D). Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

E). Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

F). Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

G). Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

H). Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.

I). Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi."

Iată, fă totuşi diferenţa dintre un spermatozoid şi un făt în stare prenatală, care la 3 luni spre exemplu, are un statut bine definit, un SISTEM NERVOS COMPLET DEZVOLTAT (prin care simte totul- urmăreşte,, silent screem pentru a vedea agonia de 5 minute a sfâşierii în zvrcolirile continue ale acelui copil nevinovat).

Dacă fiul tău de 5 luni nu ştie încă să vorbească, asta înseamnă că nu are statut uman? Te gândeşti oare că trecerea la "umanitate" este doar momentul ieşirii din "găoacă"? Greşit! Independenţa organică a acelui prunc exista deja de mult timp. Iar UNICITATEA lui genetică exista deja din prima zi!

La fel îşi permit şi musulmanii să anuleze drepturile femeilor considerându-le simple obiecte de care dispun cum vor. Nu înseamnă că acei musulmani au dreptate doar pentru că pot să abuzeze de cineva!

Daca moare copilul fara sa fie vina ta ca mama, nu e un pacat. Daca tu ai vrut sa moara, este pacat pentru ca Dumnezeu ne-a dat darul vietii si numai El are voie sa o ia. Sper ca te-am lamurit.Pa,pa.

Fiindca exista niste oameni prea sentimentalisti undeva acolo sus(pe un scaun de birou, nu mai sus de-atat) care probabil au fost si ei niste avortoni care au supravietuit printr-un miracol si acum nu vor sa se mai intample asta si fratilor lor avortoni. E logic ce am spus?

Sunt total de accord cu tine,e o prostie pentru ca oricum mor celulele alea, si la urma urmei SUNT DOAR NISTE CELULE nu cum zic toate fufele disperate "am luat o viata"... sa mori tu?! Avortul o fost inventat sa fie folosit, la fel ca si ampicilina.Dar de, omu care nu stie decat munca campului si biserica despre ce vrei sa vorbeasca DECAT despre astea 2, si uite asa se nasc teorii de genu "daca e pe ciclu n-are voie in biserica" si alte aberatii.Nu e nici un pacat, dar de la fanatici religiosi ce vrei (crede-ma am in cercul apropiat de cunoscuti fanatici din astia, stiu cum e cu ei)

Sincer, nu prea cunosc detaliile procesului de avort, ceea ce știu însă este că procesul avortului constă în crimă asupra unui om fără apărare. Avortul ia naștere din desfrânare.

Ai uitat sa intrebi de femeile care pierd o gramada de sarcini incercand sa faca, copii indiferent ca stiu ca sunt constiente ca ar putea pierde in continuare. In alea nu se mai da cu **** ca cica au scop bun

Un embrion nu inseamna numai "niste celule", ci un om in formare. De aceea exista o diferenta intre a-ti scoate o masea si a-ti scoate un copil. Maseaua nu este om in devenire. Dimpotriva, nu e strict necesar sa fii credincios ca sa intelegi ca avortul inseamna intreruperea unei vieti. Aceea a copilului tau.

Provocarea unui avort cu scopul de a împiedica naşterea unui copil nedorit înseamnă suprimarea voită a unei vieţi omeneşti.

un el şi ea concep copilul dar nu ei i-au dat viaţa.

Fap. 17:28: „Prin el [Dumnezeu] avem viaţă, ne mişcăm şi existăm".
Ps. 36:9: „Căci la tine este izvorul vieţii".
Ps. 139:13–16: „Tu m-ai ocrotit în pântecele mamei mele... Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui".

Celulele batrane mor pentru a da nastere altor noi celule. nu mor de tot altfel in mai putin de 7 ani cu siguranta nu am mai fi. o data ce ovulul este fecundat exista, o alta viata, un nou suflet, deci nu are nici o legatura cu ce ai spus cu avortul.

Nu-mi vine sa cred ce gandire ai.wtf!

Pe principiul asta pot sa-ti trag un glont in cap? ca omor niste celule care eventual oricum vor muri.
nu ma intelege gresit, sunt PRO avorturilor dar nu se pune problema asa cum ai pus-o tu...e ceva mai complicat.