In materie de religie, credeti ca e bine sa faci ce face toata lumea, fara sa mai cercetezi si sa intrebi de ce si cum? Nu de alta, dar se poate ajunge la situatii ridicole. Zice ca niste ciobani sus la munte, izolati acolo, nu fusesera niciodata la biserica de Paste. Intr-o primavara, s-au gandit ei ca sa mearga de data asta. "Bai, am auzit ca lumea merge in fiecare an la biserica de Paste, li se da acolo anafura si li se mai iarta din pacate. Hai sa mergem si noi, ca avem si noi aici pacate destule". Zis si facut. "Dar, s-au gandit ei, nu putem merge toti, ca nu e bine sa lasam aici stana singura, ne pazita; poate vin lupii, mai stii?". Au hotarat sa mearga unul singur - Ion - si sa aduca anafura pentru toti. Bine, se imbraca Ion cu hainele lui cele noi. Avea niste pantaloni de postav pe care ii tinea pentru ocazii; ii ramasesera cam stramti, ca se mai ingrasase intre timp, dar erau inca buni. Era gata de plecare. "Bai, dar poate n-o sa ma descurc. Nu am mai fost niciodata si nu stiu cum se procedeaza acolo, zice el". "Nu-ti fa probleme, ce face toata lumea faci si tu, ii spun ceilalti". Bun, coboara el in sat, gaseste biserica, intra in curte. Mai erau ceva oameni stransi, abia se insera. In fine, se aduna lume multa, vine popa, deschide usile bisericii; intra lumea, intra si el. Spune popa cateva cuvinte; asculta oamenii, asculta si el. La un moment dat, se face o rugaciune. Se pun toti pe genunchi, se pune si el. Dar, cum erau pantalonii cam strimti, se crapa exact in fund. Ala din spate ii face semn cu degetul (il infige putin in fund). Baga si el degetul in fund la ala din fata. In fata, s-a nimerit ca era o doamna. Doamna s-a intors si jap! o palma. Jap! si el o palma la ala din spate. Ala jap! inapoi. El jap! lu' doamna din fata. Intervin si altii de pe margine si se incinge o bataie in toata legea. Primeste Ion la pumni in cap, vrea sa fuga dar nu prea are cum. In fine, gaseste un culoar si reuseste sa fuga. Fuge, fuge, iese din biserica, apuca pe drum la dreapta; tot fuge, nu se mai uita inapoi; gaseste potecuţa care ducea spre munte. Fuge, fuge si nu se opreste decat sus la stana. Se aseaza acolo pe o lavita, mort de spaima si de oboseala; abia isi tragea sufletul. Aia il intreaba: Ei, ai adus? "Nu, n-am adus". "De ce?" "Pai n-am putut sa stau pana la sfarsit" "Dar pana unde ai stat" "Pana la bagarea degetului in fund".

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook