In mod paradoxal, desi am cunoscut persoane apartinand mai multor religii si culte, extrem de putine aveau si simtul umorului.Consider ca simtul umorului este o calitate.Eu am o teorie care cred ca ar explica acest fenomen, dar ar vrea sa vad ce zic si altii.Au persoanele religioase simtul umorului?

Din moment ce tu consideri ca nu exista adevar absolut nu poti sa fii luata in serios.

Ok.Unde este atacul mai exact? Poate ca sunteti voi mai sensibili...

Desigur ca nu exista un adevar absolut, indiferent de domeniu. Exista mult prea multe variabile in Univers, chiar si pe planeta noastra, pentru a exista un adevar absolut.
Eu consider ca cei care considera cu tarie ca exista un adevar absolut, sau si mai rau, ca ei il detin, delireaza.Iar oamenii care delireaza chiar nu pot fi luati in serios.
Dar acesta este doar adevarul meu.Adevarul tau este cel pe care l-ai expus.Ambele adevaruri sunt valide depinzand de oamenii care le judeca.Deci nu exista un adevar absolut.
Si, hai sa iti mai zic ceva, se spune ca problema omenirii este ca desteptii au prea multe dubii, iar prostii prea multe certitudini.

"Exista mult prea multe variabile in Univers" - atunci de ce se considera viteza luminii in vid ca fiind o constanta in univers?

Atacul ia forma unei batjocuri. Dumnezeu e fericit. Ori tu spui ca cei care cred in Dumnezeu se confrunta cu depresie si sunt nefericiti si chiar bolnavi psihic.

Dumnezeu a creat omul cu simturi care sa-l faca fericit pe om, se se bucure de viata si nu doar sa traiasca.

Si da, rasul este un dar de la Dumnezeu. Un om credincios are simtul umorului. Insa in lume distractia pe seama suferintei altora este umorul despre care vorbesti si care e batjocura si nu umor sanatos.

Simtul umorului nu e definit de religia cuiva, ci de personalitate.
Chiar nu stiu de ce multi asociaza cu religia cuiva, trasaturi specifice personalitatii.

Tu de la expresia "multe variabile" ai dedus ca nu exista nicio constanta?
"Multe" nu este sinonim cu "toate".
Acum chiar cred ca esti amuzant intr-un fel.

Dar, pentru a clarifica, viteza luminii este constanta in medie, dar nu are aceeasi valoare in toate directiile.Relativitatea se aplica in anumite cazuri.
Cum ai zis si tu "viteza luminii IN VID" este o constanta, dar atunci cand intervine o variabila din acele multe, iar particulele de lumina nu mai calatoresc in vid, nu mai este o constanta...De ce? Pentru ca viteza luminii se poate calcula cunoscand sursa si receptorul.Astfel, viteza este calculata cunoscand timpul in care fasciculul de lumina ajunge din punctul 1 in punctul 2.In vid, viteza este constanta, dar daca nu e vid, atunci intervin doua variabile: timpul si spatiul.Studii stiintifice au aratat in urma masuratorilor ca lumina ajunge la noi de 10 ori mai repede comparativ cu viteza cu care se indeparteaza de noi.Asta inseamna ca lumina nu are aceeasi viteza in toate directiile, deci este influentata de anumite variabile atunci cand nu este in vid.Viteza medie, insa ramane aceeasi atunci cand calculam viteza dus-intors.In vid, viteza este mereu aceeasi deoarece vidul este nimic, iar nimicul nu poate contine variabile.

Poate pentru ca religia sau lipsa ei influenteaza mult formarea personalitatii unui individ...

Ok.Suna corect ceea ce spui.Atunci, de ce nu esti mai relaxat? Pari mereu suparat pe toti...

Existenta constantelor e o dovada ca exista adevar absolut.

Umor sau amuzare pe seama prostiei sau necazului cuiva.

Necredinta afisata si ridicata la rang de ratiune si logica nu mi se pare motiv de a rade. Uneori mai rad si eu cum mi s-a intamplat si mie azi cand radeam sa cad sub masa de ras.

Pai nu exista adevar absolut din moment ce si acele constante pot fi supuse oricand unor variabile si alterate. Daca ar fi fost absolute, nu ar fi putut fi supuse niciodata variabilelor, sau chiar daca ar fi fost supuse, nu ar fi existat modificari.
Aia inseamna un adevar absolut.

Mai, sincer, inainte ma deranja prostia, dar fiindca incerc sa nu ma mai enervez anapoda, acum recunosc ca a ajuns sa ma amuze intr-o oarecare masura.Asta e...Fiecare cu "pasaricile" lui pe creier.

Extrem de fals. Cunosc persoane care au aceeasi religie si sunt la fel de diferite pe cat cineva poate fi diferit de altcineva.
Si pot spune acelasi lucru si despre persoanele care nu au o religie.
Personalitatea cuiva se formeaza cu timpul, si se formeaza pe baza mediului in care ai trait, familiei pe care o ai, si multe alte criterii. Religia joaca un rol foarte mic in asta, rol aproape nesemnificativ.
De asemenea, personalitatea cuiva se poate schimba depinzand de lucrurile prin care trece prin viata. Uneori se poate schimba chiar drastic.

Dar cine a ras de ratiune, de credinta sau de necredinta? Tu esti cel care s-a suparat din cauza ca nu esti de acord cu altii si pentru ca ti se pare ca detii adevarul absolut si pentru ca nu ai simtul umorului, chiar daca spui ca il ai si esti, de fapt, un suparacios.Tocmai ala care radea astazi de aproape sa cada sub masa...De ras, se poate rade de orice, dar persoanele mai limitate vor percepe in aproape orice o ofensa."Relax, take it easy!", Mika.

Corect! Nu am spus ca religia formeaza in totalitate o persoana, ci ca ii influenteaza personalitatea in proportii destul de mari.In cazul unora intr-o mai mica masura, este adevarat, dar in cazul majoritatii, intr-o mai mare masura.Depinde de mai multi factori, dar indiferent ca vorbim de 5% sau 85%, religia sau lipsa ei influenteaza intr-o anumita masura mentalitatea, deci si personalitatea.

Atunci cum a fost masurata viteza luminii in vid daca vidul nu exista? Tu vii si spui ca nu exista vid perfect lipsit de materie si totusi e o constanta viteza luminii in vid. Daca ar fi sa o luam asa de fapt nu e o constanta pentru ca vidul in care s-a masurat nu e un vid perfect sau lipsit de orice fel de materie.

Viteza luminii in vid e o constanta cu vidul tinzand spre vidul perfect lipsit de materie. Mai exact, cu cat vidul e mai lipsit de materie, cu atat viteza luminii converge spre o constanta spre o valoare mai exacta. Fotonul e imaterial pentru ca nu are masa de repaus.

Unde am zis eu ca vidul nu exista? Unde? Vidul perfect nu exista, o alta dovada ca adevarul absolut nu exista.Dar am spus ca variabilele sunt timpul si spatiul.Ce legatura au cu cantitatea de materie existenta in vid?
Dar tu ori intelegi ce vrei sau schimbi ceea ce zic unii si altii in incercarea disperata de a-ti demonstra teoriile fara cap si fara coada, ori te prefaci si aberezi aiurea.
Ok, poate ca nu ai inteles ce am scris.Nu e problema.Treci mai departe, dar, nu, tu simti nevoia sa schimbi parte din ce am zis pentru a parea inteligent.Tu nu intelegi ca aici nimeni nu este sa demonstreze nimic in realitate?

Nu am vorbit nici de majoritate nici de minoritate. Eu am spus că simțul umorului nu are absolut nicio legătură cu credinta unui om ci are legatura exclusiv cu personalitatea lui.

Iar personalitatea este influentata intr-o anumita masura de credinta sau religie.

Nu sunt de acord. Cunosc multe persoane religioase si toate au o personalitate unică. Unii sunt mai serioși, alții mai glumeți, unii sunt introvertiti altii extrovertiti, unii sunt încrezatori altii timizi, unii prefera sa citeasca in timpul liber, altii sa asculte muzica, sa se uite la filme sau sa danseze. Sunt oameni și oameni.

Pun pariu ca cunosc mai multe persoane credincioase decat userii de aici (mai ales cei atei) si stiu despre ce vorbesc. N-am observat niciun trend prin care poti sa spui ca persoanele religioase sunt asa si asa.

Si gandeste-te la o chestie. România are o problema reala cu oamenii care fac bășcălie și caterinca exagerata si totusi suntem o țară foarte religioasa. Daca religiozitatea ar face oamenii mai serioși de ce avem atat de multi care fac bășcalie tot timpul?

Cred ca tu incurci mentalitatea cu personalitatea. Mentalitatea si personalitatea sunt doua lucruri complet diferite. Pot exista doua persoane cu mentalitati similare, chiar si exceptii in care au exact acelasi tip de mentalitate, dar nu cu personalitati similare. Personalitatea e o caracteristica unica. Oricat de mult cineva ar incerca sa imite personalitatea altcuiva, nu o sa poata sa o perfectioneze din moment ce personalitatea respectiva e unica. Multe personalitati pot avea caracteristici similare, dar personalitatea in sine nu poate fi identica sau nici macar similara cu o alta personalitate. Personalitatea e un fel de amprenta a fiecaruia. Singura diferenta e ca amprenta e fizica si nu se schimba, iar personalitatea e mentala si cu timpul se poate schimba

Cel mai fain banc l-am auzit de la un preot.
Daca ti-l spun este posibil sa nu-l intelegi.
Si o sa zici ca n-am simtul umorului.

Aceeasi poveste in care eu spun ceva si se interpreteaza ca fiind altceva.Este un fel de problema universala pe aici.Nu am zis in niciun moment ca mentalitatea este fix acelasi lucru cu personalitatea.Dar am facut trimiterea deoarece este evident ca au o stransa legatura.Mentalitatea, adica modul de a gandi al unui om, in mod automat are legatura directa si cu personalitatea acestuia.Doar nu o sa aiba o mentalitate opusa personalitatii...
Atat mentalitatea cat si personalitatea se pot schimba din cauza anumitor factori.Insa schimbarea nu prea se produce in mod sanatos in contextul limitarii, iar religia este o forma de limitare.

Sa stii ca ma refer la persoanele care chiar tin cu dintii de credintele lor, nu la oamenii sau romanii care se declara ortodocsi, crestini, musulmani, credinciosi de orice tip doar pentru a fi in randul lumii.Atunci cand zic "persoana religioasa" ma refer la cineva care chiar respecta doctrina in care crede, deci nu prea este acelasi lucru.
Insa partea buna este ca nu neaparat trebuie sa fim de acord.Tu poate ai cunoscut o alta realitate, iar eu alta.Sau poate doar privim lucrurile din alt context, mai ales ca tu te referi la religiosi incluzandu-i si pe cei care doar declara asta, iar eu nu ii iau in calcul pe aceia.
Aia care fac bascalie sunt cei pe care nu o sa-i vezi tinand posturi, citind Biblia zilnic, respectand intocmai doctrina, deci nu sunt religiosi practicanti, sunt doar declarati pentru a fi in rand cu societatea.
Dar este doar perspectiva mea...

Desigur, la ultima mea observatie recunosc că am inclus întreaga Românie care e mai mult nominal religioasă decât pe bune. Aici recunosc și îți dau dreptate.

Dar când am spus că cunosc persoane foarte evlavioase cu simtul umorului nu am exagerat și nici n-am extrapolat o minoritate. Cunosc foarte multe persoane evlavioase și aș putea zice ca au la fel de mult simtul umorului ca cei mai puțin religioși.

Iar tu pari o persoana care nu e credincioasa deci mă îndoiesc că cunoști foarte multe persoane credincioase în viața de zi cu zi. Sigur nu cunoști mai multe ca mine deci nici n-ai cum să-ți faci o părere foarte precisă.

Am uitat sa precizez ceva. A face bășcălie ieftină nu consider că e umor. E adevarat ca ateii o sa fie mai înclinati să fie superficiali si sa ia totul în râs, dar asta nu înseamnă că au simtul umorului.

Ți-am mai spus-o și o să o mai spun, poate înțelegi și tu până la urmă. Nu ai cum să dovedești inexistența unui lucru PUNCT. Dacă vrei să dovedești ceva atunci trebuie să arăți că există, nu că nu există. Aș putea la fel de bine să călătoresc până la capătul universului să caut unicorni și vrăjitori că tot la același rezultat aș ajunge.
Dacă vrei ca cineva să te creadă atunci dovedirea existenței lui dumnezeu cade în sarcina ta, nu a mea. Deci, călătorie plăcută, și nu uita să mă suni când te întorci!

Cunosc foarte multe persoane religioase, din diverse religii, dar este clar ca unii pot cunoaste mai multe.Nu ma indoiesc de asta.
Si eu cunosc persoane religioase, chiar preoti sau calugari care au un simt al umorului deosebit, insa sunt foarte putini comparativ cu ceilalti pe care ii observ mai posomorati.Iar ceea ce mi-a atras atentia si mai mult, a fost faptul ca tocmai cei ce propovaduiesc aceste dogme, au aceasta calitate, in schimb, cei ce ii urmeaza, sunt majoritar seriosi si posomorati.
Repet, poate doar am cunoscut eu o alta realitate, sau chiar am avut ghinionul sa intalnesc mai mult astfel de persoane.

Nu stiu ce legatura are a fi posomorât cu a avea simtul umorului.

Am vazut oameni foarte fericiti care nu au cel mai dezvoltat simt al umorului. Pur si simplu nu simt nevoia sa glumeasca, dar ei sunt fericiti.

Ba chiar exista o tendinta interesanta între comedianti si aceea este ca foarte multi comedianti sunt în depresie. Chestia asta e atat de cunoscuta în cultura populară încât s-au făcut fel de fel de glume despre comedianții care după un show ajung acasă și se întorc la rutina lor depresivă și figura posomorata.