Probabil JALNICII PARINTI deriva de la JALE, adica de la jalea parintilor, daca vrei, indureratii parinti. E cam de la sine inteles avand in vedere ca au murit atat de tineri copiii...
Wow.nu stiu sa iti raspund la intrebare.ca nu ma duce capu acum (revenire de aseara) da stiu ca e tare chestia!
Bună.
Tu alt loc nu mai ai unde să te plimbi, decât prin cimitir?
Oare așa scrie?
Crăciun fericit!
Pa, pa.
Posibil sa fie jalnici in sensul de indurerati, in unele zone este folosit in sensul asta de la cuv. jale, eu asa cred.
Probabil ca a scris asa fiinga moartea copiilor lor a fost ceva terifiant pentru ei
Jalnic, pe langa sensul de "deplorabil", inseamna si "plin de jale" sau "care provoaca mila".
Da' care e problema ta cu cimitirele?
Şi eu mă plimb, când vreau să mă liniştesc crezi că mă papă bau-bau?
Bună.
Și tu ce ai de ai luat foc? Oare acolo este frumos să vezi numai cruci, o lume rece cu care nu poți comunica? Hai termină!
Eu nu vorbeam cu tine, am răspuns la o întrebare. Nu mai ai loc pe site de mine?
Pa, pa.
Poate pentru că au murit din cauza părinților.
Uite un exemplu: Părinții au plecat de acasă și n-au vrut să-i ia cu ei, ei s-au culcat și casa a luat foc.
Mie mi se pare plauzibil.
Cimitirul e cel mai bun loc să te plimbi, e relaxant mai ales când ești trist. Personal am o pasiune pentru cimitire, în toate țările în care am fost am vizitat și cimitirele, toate sunt diferite și toate spun o poveste.
Poate n-ai avut timp să te plimbi prin cimitirul de la Stadion și să te uiți mai atent, sunt atâtea povești spuse acolo. Dacă ai curiozitatea te sfătuiesc să mergi pe aleea principală și o să vezi un cavou cu pereți din sticlă, du-te mai aproape și o să fi surprinsă de poveste, bine asta dacă n-ai lucruri mai bune de făcut.
Bună.
Mulțumesc dar nu onorez astfel de plimbări.
Crăciun fericit!
Pa, pa.
Păcat, nu știi ce pierzi, poate treci de Paște pe acolo, parcă se ține și slujbă.
Daca te plimbi de paste e misto gratare. coliva daca sunt si tigani pe acolo ai si muzica e mortal de comic
Bună din nou.
Văd că insiști. Eu nu percep lucrurile ca tine, am pierdut-o pe mama acum mai bine de 2 ani și nu mi-am revenit după pierderea ei (nu mai eu știu ce am pățit cu cel care trage clopotul și groparii, sunt mai ciubucari decât medicii, nici cu preoții nu îmi este rușine), am un tată extrem de bolnav care nu știu cât mai are de trăit, cimitirele niciodată nu mi-au plăcut, am trecut prin suferință și mă așteaptă altă suferință. Tu nu ai trecut prin așa ceva, îți garantez că nu o să mai fi așa de fericită să te plimbi prin cimitir. Eu nu văd unde este plăcerea când acolo sunt numai lacrimi și durere.
Pa, pa.
Crede-mă că am avut decese în familie, chiar persoane apropiate care au murit după multă suferință ( cance mai exact) și totuși pot să trec peste, viața merge înainte și nu cred că ai vrea să rămâi în urmă, dacă stai doar să suferi te bagi singură în groapă și n-are rost. Cine a murit nu poate fi adus înapoi și asta este, n-ai ce face, în schimb cimitirele spun toate poveștile ăstea, nu a zis nimeni că sunt niște povești fericite, e ca un film, o dramă, cât timp la televizor poți să te uiți la o dramă la fel de bine poți să mergi și într-un cimitir doar că acolo totul este real, o poveste reală, poate mai greu de urmărit decât o darmă dar mai realistică, e artă. De ce zic că ar fi o plăcere să mergi în cimitir? Pentru că toate sunt diferite, cele mai interesante sunt cele vechi, eventual cu pietre mortuare ( nu neapărat cruci) scrise în limbi moarte, aș putea să stau toată ziua să mă uit la ele și să mă gândesc ce scrie, cine ar fi putut să fie persoana aceea etc.
Poate par o nebună, dar asta este pasiunea mea, chiar dacă nu e un mod de a îți petrece timpul prea vesel este interesant. Oricum chiar dacă mergi sau nu în cimitir moartea nu poți să o oprești și nici să o dai înapoi, n-are rost să-ți fie frică de ea. Înțeleg că probabil îți e frică pentru tatăl tău, e normal, dar crezi că ar fi mai bine să fie bolnav și să se chinuie?
Aveam 8 ani când a murit una din bunicile mele după multe chinuri, nici atunci n-am plâns chiar dacă ea era cea care m-a crescut de fapt și o iubeam pentru că ma realizat, că oricum n-ar ajuta cu nimic și mi-aș face doar mie rău.
Bună.
Majoritatea oamenilor nu te suportă Printre caremă enumăr şi eu pentru mine nu e o lume rece, cum a zis şi FuckTheSystem, am avut multe decese în familie.Acolo totul e liniştit, nu sunt ca majoritatea oamenilor care se pişă pe ei de frică când văd ceaţă într-un cimitir în decembrie.
Pa, pa.
Bună din nou.
Una este bunica, alta este mama. Nu ești nebună. Te plimbi acolo unde îți place.
Nu îmi este frică de moarte.
Eu văd lucrurile din interiorul situației, din exterior și eu gândeam la fel ca tine.
Pa, pa.
Bună.
Bine că nu mă suportă, îmi ți evidența la persoane? Interesant!
Îți vezi de treaba ta.
Pa, pa.
Poate parintii nu au avut grija de ei iar rudele(sau prietenii) au decis sa-i injoseasca pe acestia.
Când bunica este cea ce te-a crescut este aproape același lucru...
Bună.
Mai pardon, sunt doar 8 ani, la mine sunt mulți mai mulți ani...
Te pup.
Pa, pa.
Dar eu eram doar un copil atunci ci tu ești un adult acum, cred că e o diferență.
Oricum, porftim și o melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=A7ry4cx6HfY&ob=av2e
Va rog nu va mai certati aiurea. Nu conteaza ce faceam eu in cimitir, poate sunt genu' caruia ii place sa se plimbe, poate ca nu, insa nu asta e important. Personal mi s-a parut destul de ciudat sa fie gravat asa ceva pe un mormant, insa si eu la fel m-am gandit ca cei doi ar fi murit din cauza parintilor la fel ca si FucktheSistem, totodata era destul de interesant sa aflu sensul cuvantului "jalnicii" folosit in acel context.
Si totusi, eu trec foarte des prin cimitir, deoarece mergand pe aleea principala a cimitirului scurtez foarte mult in drumul meu catre cel mai apropiat magazin non-stop de unde imi cumpar tigari Kent ( ca sa nu mai las loc de interpretari )
mydarkestdays întreabă: