Intrebare pentru cei care au citit Ecclesiastul.
Daca pastrezi firul povestirii regelui,ajungi la concluzia ca totul e desertaciune si vanare de vant,oricat de multe ai vrea sa faci, oricat te-ai stradui totul e in zadar.Munca inteleptului valoreaza cat lenea nebunului si vice versa.
Sa fie chiar asa? Chiar e asa cum se spune, adica nu este nimic bun sub soare? Credeti ca daca regele ar fi stiut despre iubirea Lui Hristos pentru oameni si-ar fi schimbat ideile? Pana la urma traim ca sa experimentam iubirea fata de aproape, restul e desertaciune, dar iubirea nu poate fi desertaciune, deci sa fi gresit omul acesta?
Poate incercarile din viata regelui l-au facut sa adopte o atitudine pesimista si sa exagereze in ce priveste scopul?
Trebuie sa existe un scop, nu se poate altfel.

Stii ce se zice despre muzica klezmer? Ca ea doar iti amplifica sentimentele pe care le ai in momentul respectiv. Asa si Ecleziastul: se poate intelege orice din el, de la cel mai ortodox crestinism la nihilism.

Parerea mea este ca Iov, Ecleziastul si Cantarea Cantarilor sunt carti eretice, care din greseala au ajuns in Biblie.

„Totul este deşertăciune!" spune convocatorul, care apoi întreabă: „Ce folos are omul din toată truda care şi-o dă sub soare?" (Eclesiastul 1:2, 3). Expresiile „deşertăciune" şi „sub soare" apar de repetate ori în cartea Eclesiastul. Cuvântul ebraic tradus prin „deşertăciune" înseamnă literalmente „respiraţie" sau „abur" şi sugerează lipsa substanţei, a durabilităţii sau a valorii durabile. Expresia „sub soare" înseamnă „pe acest pământ" sau „în această lume". Prin urmare, totul — adică toate eforturile depuse de om fără a ţine cont de voinţa lui Dumnezeu — este deşertăciune.

Din cauza păcatului lui Adam toți oamenii au moștenit moartea. De aceia nu te poți bucura pe deplin de realizările tale.
Totuși concluzia lui a fost - " Iată concluzia a tot ce ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu și respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului."

Ce a postat iurii75 este ok, mai ales concluzia: "Prin urmare, totul — adică toate eforturile depuse de om fără a ţine cont de voinţa lui Dumnezeu — este deşertăciune."
Asta ne-a spus și Domnul Isus în Matei 5:13 care explică și Apoc. 3:16. (dacă interesează pe cineva pot explica în privat)

Și marmota învelea ciocolata in staniol iar câinele după epice încercări și-a prins în sfârșit coada toate astea pentru că și marmota și câinele au ținut cont de voința lui Dumnezeu

Deci Isus cel mai mare om care a trăit vreodată, cum ziceți voi, știa citi, știu scrie in biblie, dar....nu știa scrie. Bă Matei băăă vino mă incoa scrie colea mă deșertăciune, și zi mă și lu ăla din apocalipsa să-și sincronizeze scrierile cu tine sa nu vă faceți de rahat mă

Și cică bisericile de pocăiți apar ca ciupercile după ploaie

Presupunând că autorul este solomon si a fost cel mai înțelept om..nu pot sa afirm ca ar fi gresit cu ceva.

Te - ai gindit ca dacă Isus ar fi scris, mulți oameni ar fi rămas fără binele făcut de El lor?
Zici ca nu știa sa scrie. În cazul femeii adultere prinse în flagrant, El scria pe pamint. Dincolo de ce a spus El, ca cel care e fără păcat sa arunce primul cu piatra în ea, se zice ca El scria pe pamint păcatele lor.