Las si eu asta aici:
https://www.youtube.com/watch?v=f9fYrDQEA7U

Pentru cei ce inca au dubii in Dumnezeu. A inceput stiinta sa se indrepte cu pasi repezi catre Dumnezeu.
Puteti sa va spuneti parerile si opiniile.

Pai creștini intre ei se contrazic in privinta minunilor, miracolelor

Da, sunt unii crestini care fie nu cred in miracole, fie considera ca dupa Antichitate nu s-au mai intamplat miracole.

Cred ca de vina sunt "sectancti" si "propaganda sectacta".

Mi se pare retard si de-a dreptul bleasfemetor sa-L faci pe Dumnezeu subiect de teste de laborator si sa supui rugaciunea la teste stiintifice. E absurd si nu-si are rostul. Daca inima ta nu poate sa stea la rugaciune n-o sa stea nici cu toate dovezile stiintifice in fata.

"Mi se pare retard si de-a dreptul bleasfemetor sa-L faci pe Dumnezeu subiect de teste de laborator si sa supui rugaciunea la teste stiintifice."

Nu degeaba a facut unul misto de voi spunand ca mergeti pe principiul "crede (ca prostul), si nu cerceta". Pana la urma cam despre asta e crestinismul.

Realitatea e una si credinta e alta. A crede inseamna ca nu esti sigur de ceva si accepti fara demonstratie un anumit lucru. Credinta nu inlocuieste cunoasterea. Una e sa stii ce faci si alta e sa faci ceva care nu e demonstrat serios. Daca vrei sa te vindeci de o boala prin rugaciuni si credinta nu vei reusi. Daca ai probleme cu un dinte si nu mergi la stomatolog poti sa te rogi cat vrei si la cine vrei ca nu vei obtine nimic. Daca vrei sa te conectezi la internet fara calculator, numai prin credinta nu poti. Practic prin credinta nu faci nimic. Ca sa faci ceva, trebuie sa ai cunostinte in domeniu, trebuie sa muncesti. Citind texte fara valoare, neverificabile, urmarind clipuri false facute de diversi indivizi dornici de publicitate si castiguri usoare, nu castigam nimic. Realitatea e ceea ce se poate verifica. Nu tot ce spun unii sau altii e adevarat. Trebuie sa fim rationali si sa nu ne lasam inselati de tot felul de scamatori.

Nu e vorba de asta dar nu ma astept ca creierul tau limitat sa inteleaga treburile astea. Chestia cu "crede si nu cerceta" e o mema inventata de atei. Majoritatea chiar au impresia ca asta scrie in Biblie. Ei doar cred si nu cerceteaza daca fraza "crede si nu cerceta" chiar se afla in Biblie. Ironie maxima. Efevtic clovni. Nimeni n-o sa-ti ceara credinta oarba. E absurd. Nu cercetarea in sine e problema ci cercetarea de laborator. De parca Dumnezeu ar fi o substanta si nu o categorie transcendentala metafizica. Propui sa facem teste de laborator daca etica exista sau nu? Vrei sa gasesti etica la microscop? Vrei sa gasesti concepte sub microscop? Incredibil cat de retard poate sa gandeasca un ateu...

"Chestia cu "crede si nu cerceta" e o mema inventata de atei."

De fapt e emisa de un filosof grec care nu era ateu.
Si e evident ca a avut dreptate, fapt ce reiese si din ce afirmi tu.

"Propui sa facem teste de laborator daca etica exista sau nu? Vrei sa gasesti etica la microscop?"

Ai o perceptie complet retarda in ceea ce priveste cercetarea si notiunea de "laborator". Si da, ceea ce numim generic etica, este studiat stiintific. Altfel ar intra si asta in categoria spiridusilor gen Dumnezeu in care unii cred orbeste.

"Si da, ceea ce numim generic etica, este studiat stiintific. Altfel ar intra si asta in categoria spiridusilor gen Dumnezeu in care unii cred orbeste."

Afirmatii de genul asta sunt motivul pentru care nicio persoana cu un IQ de 3 cifre nu ia ateii in serios. Clovnul asta chiar crede ca poti studiezi "stiintific" etica. HONK HONK

Omul a inventat calculatorul cu tot echipamentul necesar pentru a il putea folosi. Dar daca nu cunoști nimic despre el,stai si il privești fara sa il poți folosi. Pentru a cunoaște totul despre calculator si internet trebuie sa studiezi. Doar cel ce studiază manualul de utilizare il poate folosi.
Tot la fel este si cu credinta in Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om si a lăsat un manual (Biblia) pe care daca il studiază si crede se poate conecta la Dumnezeu si avea o relație personala cu El, prin rugăciune. Insa așa cum cel ce nu știe sa utilizeze calculatorul, nu știe nici cum relationeaza cei ce il folosesc, la fel si cei care nu cred in Dumnezeu nu au cum ști despre relația creștinului cu Dumnezeu. Este o relație strict personala, care chiar daca o faci publica nu poate fi crezuta daca nu e experimentata. Mintea omului tine loc de calculator, iar Duhul Sfânt de internet.Descărcarea de date spre Dumnezeu si dinspre Dumnezeu nu poate fi cercetata de știință in schimb poate fi experimentata de orice ființă care crede in Dumnezeu, indiferent de categoria sociala din care face parte.
Nu degeaba a scris Pavel:"Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca sa facă de ras pe cele tari, si nu degeaba a ales Dumnezeu lucrurile nebune ale lumii ca sa facă de ras pe cele înțelepte". Cine citește sa înțeleagă!

"Clovnul asta chiar crede ca poti studiezi "stiintific" etica."

De fapt tu nu stii ce e etica...de aici si cretinatatile pe care le debitezi.

"etic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 13 / V: (înv) it~, ithic, itichi, ithichi sf / S și: ethic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éthique, lat ethicus, cf ngr ήθος] 1 sf Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială.

E prima definitie. In esenta, Dumnezeu e un intrus in etica, e doar un instrument cu ajutorul caruia se incearca sa determine unora o anumita linie etica. De fapt franturi dintr-o etica anacronica. De altfel si crestinii s-au dezis de 90% din regulile propriilor lor credinte, ramanand doar cele implementate de organizatiile crestine in scopul atragerii de venituri de la fraieri.
Atata vreme cat crezi ca etica are origine metafizica, ori esti un profitor de pe urma ideii asteia, ori un fraier de care se folosesc cei din prima categorie. Te suspectez ca faci parte din a doua categorie. Asa-i?

Eu n-am vazut nici un rezultat la utilizarea lui Dumnezeu, in comparatie cu calculatorul. Daca nu muncesti si nu iti faci datoria, Dumnezeu nu te poate ajuta cu nimic. Mie Dumnezeu nu imi este de folos absolut la nimic. Eu nu traiesc cu iluzii, cu sperante false, cu miracole. A astepta un miracol e ca si cum ai astepta sa castigi la loto in loc sa mergi la munca. Eu traiesc acum, nu in viata de apoi. Nu am cum sa cred in basmele pe care le spun unii sau altii, nu am cum sa cred lucruri neverificabile. Eu traiesc cu apa, mancare, cu lucruri reale, cum traieste toata lumea. De ce sa ma mint sau sa ma las mintit ca exista viata vesnica sau minuni sau ca ma ajuta cineva inexistent. Nu am nevoie de asa ceva si nici nu pot crede asa ceva. E ca la reclamele de produse. Daca un lucru nu se poate verifica, vanzatorul ca sa-si vanda obiectul il descrie ca si cand ar avea caracteristici mult mai bune decat in realitate. Mergi sa cumperi o baterie externa si iti spune ca are 20 000 mAh cand dupa dimensiuni vezi ca are cel mult 5000. Asa e si cu credinta. Esti indemnat sa crezi ceva fals fara sa verifici si chiar ti se spune ca nu ai voie sa te indoiesti, ca esti pedepsit si ca nu esti ajutat daca te indoiesti, sau ca nu te ajuta ca nu ai fost destul de credincios, iar daca din intamplare iti iese ceva bine atunci ti se spune imediat ca Dumnezeu te-a ajutat. De asa ceva nu am nevoie. Evident ca fiecare poate sa creada ce vrea si sa isi traiasca viata asa cum i se pare mai bine. Eu insa nu apreciez minciuna sau inselatoria sub nici o forma. E frumos sa mi se zica sa cred in ceva, sa nu verific si sa ma supun neconsitionat? Nu suna asta a inselatorie? Asta e parerea mea despre Dumnezeu. Mi se promite viata vesnica? Cum pot eu verifica asa ceva? Am stat eu de vorba cu strabunica si mi-a confirmat? Nu. Atunci voi face distinctie intre real si fals asa cum imi spune logica elementara si nu ma voi lasa inselat sub nici o forma. De sa cred in ceva care nu exista? De ce sa-mi fac sperante false? Nu e mai corect sa cred doar ceea ce pot verifica? Pentru mine asa este corect.

Nu este minciuna, nu se poate dovedii științific pentru ca aceste trăiri țin de conștiința si aceasta nu poate fi cercetata de oamenii de știință. Insa oricine dorește poate sa ajungă sa experimenteze comuniunea sa cu Dumnezeu. Dumnezeu este spirit, nu site creat de oameni la care sa te conectezi prin internet sau WI- FI.Cine crede in Dumnezeu nu o face din interes,o face din iubire,ii place principiile Lui si dorește sa trăiască conform lor. Citeam pe descoperă.ro ca oamenii de știință cercetează in laborator pe oameni sănătoși ieșirea din corp despre care se vorbește ca au experimentat-o unii pacienți aflați in moarte clinica. Dar ce nu stiu acești oameni de știință este ca sunt oameni sănătoși scare experimentează ieșirea din corp.Dar aceasta nu poate fi cercetata de nimeni,o știe doar cel ce o trăiește. Acea persoana poate trece prin zidurile casei si se poate deplasa oriunde este călăuzit de Duhul lui Dumnezeu,precum Isus după înviere,sau proorocii VT, sau apostolii NT. Dar si in zilele noastre sunt cazuri, numai ca nu sunt crezuți daca fac public lucrul acesta. Eu am stat de vorba cu o persoana care nu crede in Dumnezeul Bibliei, crede in reancarnare, si mi-a spus ca si ea a avut astfel de experiente, si ca daca doresc ma ajuta sa învăț tehnicile. Am refuzat, știind din Biblie ca si Satan poate face astfel de lucruri nu numai Dumnezeu. Cert este ca nici Dumnezeu, si nici Satan nu pot fi cercetați prin experimente științifice.

E corect. Eu cred mai greu lucrurile pe care nu le pot vedea si nu sunt interesat nici de viata vesnica, nici de reincarnare si nici de alte lucruri de genul asta. Toate informatiile de genul asta mi se par facaturi. Eu sunt responsabil de ce fac si accept orice pedeapsa sau recompensa din partea divinitatilor atotputernice si invizibile (care nu pot sau nu doresc sau nu au ce sa comunice cu mine, eu avand valoarea 0 evident), indiferent daca sunt drepte sau nu dupa parerea mea care din nou este neglijabila. Cat despre informatiile legate de spirite, am sa le accept ca fiind veridice doar in momentul in care eu insumi voi fi subiectul unei asemenea intamplari.

Etica este literalmente metafizica clovn prost ce esti. Cat timp ceva nu e facut din materie e metafizic (dincolo de materie). Etica nu facuta nici din carbon, nici din fier, nici din azot. Etica este un concept metafizic cap sec idiot. Nici macar nu stii care e diferenta dintre fizic si metafizic si ai impresia ca imi poti vorbi mie despre existenta lui Dumnezeu?! Termina clasa a 5a prima data!

"Cat timp ceva nu e facut din materie e metafizic (dincolo de materie)."

Te alinti degeaba. Prostia ta nu e metafizica.

"Cat timp ceva nu e facut din materie e metafizic"

"Metafizic" nu e antonimul lui "fizic".

"...ai impresia ca imi poti vorbi mie despre existenta lui Dumnezeu?!"

Cum spuneam, tu chiar nu intelegi ce citesti. Eu vorbeam despre INEXISTENTA spiridusului.

Bun, nu crezi in Dumnezeu, atuncii fii om si fii drept si o sa Il cunosti la un moment dat in viata ta. Nu te mai gandi ca nu exista ci fa tot ce vrei in viata asta, dar incearca sa le faci drept si cu constiinta buna, prin iubire, si vei vedea ca iti vei da seama ca unele lucruri nu pot exista fara Dumnezeu, ti se va aprinde in minte un beculet si vei cunoaste unele lucruri, si poate atunci o sa cercetezi si Il vei afla pe Dumnezeu.

E corect ce zici, dar am convingerea ca nu trebuie sa credem orice.

Cand cumpar un obiect de la un magazin, primesc o garantie, chiar daca acel obiect nu are valoare mare si toti dorim acea garantie.
De aceea consider ca si pentru viata noastra ar trebui sa avem o garantie. Viata noastra e mai importanta decat un simpu obiect. Cum se face ca putem accepta solutii de viata si promisiuni fara acoperire si fara cea mai mica garantie? Daca cineva imi spune ca voi trai o alta viata si lucrul asta e fals, atunci dupa ce am murit cum il trag la raspundere pe cel care m-a inselat?
Ce dorim de la divinitate?
1- O viata mai buna? - nu o sa avem asa ceva de la o divinitate. Existenta divinitatii e "demonstrata" prin minuni, adica lucruri false inventate sau lucruri obisnuite intamplatoare.
Minunile se intampla cam rar. Seamana cu castigul de la loto si chiar mai rau de atat. La loto, se castiga rar, dar se castiga. Minunile sunt mai rare decat cstigurile la loto. Eu traiesc secunda de secunda, sunt ca o lumanare care arde pana se termina. Mu-mi pot baza viata pe minuni. Ar fi ca ar fi ca si cand as trai bazat pe castigul de la o loterie.
2- Viata vesnica? - e o minciuna si o inselatorie, un vis ce nu mi-l poate garanta nimeni.

Ce ramane de facut?
Sa credem mai putin in fantezie, minciuna, inselatorie si sa credem mai mult in faptele reale verificabile.
Nu e nici un castig pentru nimeni daca ma las inselat de povesti ireale si cu o logica stramba. Pot sa fiu om si fara sa imbratisez minciuna si inselatoria. Pot sa fiu om, sa muncesc cinstit, sa nu fac rau nimanui, sa nu fur, sa nu insel, sa ajut. Nu e nevoie pentru asta sa mi se promita viata vesnica, sa fiu amenintat cu "pedepse divine", sa mi se promita minuni. Nu pot accepta in locul realitatii povesti, fantezie si minciuna.

Foarte bine gandit, la punctul ca nu trebuie sa crezi pe toti despre ce se vorbeste si despre ce se spune despre minuni si Dumnezeu fara sa cercetezi. Dar aici este vorba sa asculti o opinie care crezi tu ca ti s-ar parea cat de cat adevarata si apoi sa cercetezi sa vezi daca e adevarata, nu sa te bagi cu capul inainte. Dar ca sa cercetezi din punct de vedere spiritual, adica adevarul spiritual, tu ar trebui sa ai niste cunostinte, simturi, constiinta treaza, sa fii un pic invatat in ale duhovniciei, ca sa "vezi" unele lucruri. Trebuie sa iti deschizi mintea sa accepti lucrurile dar sa nu le bagi la inima, si deschizandu-ti mintea si lepadandu-te de tot ceea ce te enerveaza, streseaza, supara, de toate gandurile negative si de tot ceea ce iti face placere si tot ceea ce te tine de pamantul asta lipit de el, vei vedea lumea cu alti ochi, vei simti acea energie care curge prin tine, acea energie a universului care te face sa fii bucuros si plin de pace si vei stii cine este Dumnezeu. Noi suntem cu mintea si cu sufletul legati de pamantul asta si de toate problemele lui si de tot stresul lumesc si uitam sa mai si traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa fim noi, sa fim noi cu sufletul cand eram copii. Nu trebuie sa stai ca momaia si sa vina bani din cer, Dumnezeu nu vrea asta, si El vrea ca noi sa fim plini de iubire si sa ne iubim unul pe altul, ca in inima noastra sa se sadeasca EL, si sa uitam de griji, probleme, lupta aceasta din lumea asta, lupta cu noi insine, ca vrem sa fie bine si alegam dupa bani si averi ca sa ne fie bine, ca nu putem sa ne impacam cu noi si din cauza ca nu putem sau nu vrem sa ne impacam cu noi suntem nefericiti si neimpliniti. Cautarea asta in a avea toata lumea nu iti aduce implinire sufleteasca ci mai multa agonie. Daca ne oprim un pic si ne uitam la copaci, si ascultam ciripitul pasarilor, ne uitam la lumina soarelui si la adierea vantului, si ne conectam cu natura, vom uita de probleme si vom cunoaste pacea si maretia Domnului. Dar fiecare cu alegerile lui. Eu sunt de parere ca orice teorie buna, trebuie crezuta si cercetata, pentru ca nu are cum sa iti faca rau, daca ea e buna.

Existenta sufletului sau a spiritului e o minciuna. Sufletul si spiritul nu exista in afara corpului. Daca ar fi independente de corp, atunci la un medicament, la o lovire, operatie pe creier nu s-ar pierde cuosintele, amintirile. Daca iti lipseste putin din creier dupa o operatie, fie nu mai poti vorbi, fie pierzi din amintiri sau nu mai stii sa citesti. In creier e totul inregistrat. Nu exista ceva inteligenta separata de materie. Ai murit, gata, s-a terminat cu tot ce ai avut in minte. Asa ca cine zice de suflete si spirite ca exista e un simplu mincinos. Cine zice ca a fost in moarte clinica si ca s-a separat de corp si alte minuni de genul asta, ori minte ca sa aiba si el putina audienta, ori ne povesteste ce a visat.

Cu viata vesnica e clar, nu e garantata. Cu problemele din viata te ajuta sau nu dupa criterii nedefinite. Deci e o poveste cu o logica stramba, care are raspunsuri la orice si nu ajuta la nimic.
Daca esti bolnav si vrei ajutor divin: daca te-ai vindecat ti se spune ca divinitatea te-a ajutat. Daca nu te-ai vindecat ti se spune ca ori esti pacatos, ori nu te-ai rugat destul, ori nu ai fost destul de credincios, ori ca ai fos pus la incercare si ca asa trebuie sa fie sa nu-ti fie bine. Deci oricum ar fi, povestea e perfecta. In orice situatie ai fi, povestea are raspuns la toate. Daca nu ne lasam inselati de logica stramba si viclenia care e continuta in poveste, vedem ca avem in fata ceva inutil. Ne pierdem timp pretios din viata reala, ne facem sperante degeaba, facem lucruri inutile doar sub influenta unei povesti.

Bun, tu pleci de la premisa ca Dumnezeu nu exista, deci din start elimini spiritele si experientele pe care le au unii oameni despre moartea clinica. Si intrebarea mea e: esti tu sigur ca ceea ce au experimentat acei oameni nu este adevarat? Tu doar pleci doar de la premisa asta, si iti impui sa nu fie adevarat. Dar in realitate, tu nu stii prin ce au trecut acei oameni, ce au vazut acei oameni, ce au simtit acei oameni, pentru ca nu ai fost acolo si nu ai experimentat ce au experimentat ei. Asa si cu Dumnezeu, tu nu crezi in El, si zici ca toti crestinii mint pentru folosul lor (unii da, asa fac, dar aia nu se pot numi crestini), dar tu nu stii viata lor, nu stii prin ce au trecut, nu stii ce s-a intamplat in viata lor de au inceput sa creada in Dumnezeu. Mintea umana este foarte complexa, ea lucreaza cu electricitate, care este energie, energia asta de unde provine? Cine a facut energia asta din creier pe care neuronii tot o arunca de la unul la altul pentru a creea sentimente? Energia asta din noi este sufletul. atunci cand gandesti negativ energia care ar trebui sa alimenteze inima, sau starea de bine (noi crestinii ii spunem suflet) se pierde si devii din ce in ce mai posomorat, obosit. Poate notiunile astea de suflet si Dumnezeu, eu ma gandesc ca sunt interpretare intr-un mod prea materialistic fizic, prea materialistic, si din cauza asta pare prea ireal. Dar aici e vorba de energie, o energie nu poti sa o vezi, dar poti sa o simti. Asa cum intr-o apa calda cand dai de un curent rece simti ca e un curent rece, fara sa vezi apa aceea rece. Asa si cu energiile Universului, sunt energii bune si energii rele, ganduri bune si ganduri rele, pe care tu le alegi. De aici diavolii si ingerii care iti tot soptesc mintii si tu doar sa alegi.

Sunt multe povesti pe lumea asta care poate nu ar trebui crezute, si despre Dumnezeu si despre tot, dar, important e ceea ce crezi tu in sufletul tau. O scanteie in sufletul tau trebuie sa existe despre Dumnezeu si lumea cealalta, spirituala. Sunt multe teorii, multe filozofii, fiecare cu interpretarile lui despre viata si Dumnezeu, si eu iti zic unele din perspectiva mea pe care eu le-am simtit si le cunosc, acum nu stiu ce simt altii, si cred ca fiecare din lumea asta se intalneste intr-un anumit mod cu Dumnezeu, pentru ca toti suntem diferiti. Ce ar fi daca noi toti am fi la fel, aceleasi ganduri, aceleasi fapte, aceeasi forta de munca si totul ar fi tras la indigo? Nu cred ca ar fi un lucru bun, si de aici si multitudinea de teorii si interpretari care poate nu sunt bune pentru sunt din orgoliu, sau mandrie, sau altele care nu au treaba cu Dumnezeu. Eu stiu ca Dumnezeu exista, am avut experienta cu El, stiu in sufletul meu cine este, cunosc spiritual unele lucruri, nu le stiu pe toate, doar atat cat imi arata Dumnezeu. Pentru ca poate daca le-as sti pe toate din prima, m-as crede superman . Dar Dumnezeu dezvaluie fiecaruia dupa smerenia lui. Daca te crezi superior, si le crezi ca le stii pe toate, atunci sigur vei avea greutati si stres in viata ta.

Un om cand are probleme cu creierul, pierde tot, nu mai este el, nu mai are amintiri, nu mai are nimic. Deci, spiritul definit ca ceva ce e in om si ramane dupa moarte e fals. Omul care a pierdut o parte din creier a pierdut o parte din amintiri, deci spiritul omului s-a micsorat cu o cantitate de informatii, deci spiritul = creierul. Daca spiritul ar fi ceva ce ramane dupa moartea omului, nu ar trebui sa fie afectat cand omul ramane cu mai putin creier. In concluzie, omul exista doar cat traieste si atat. Spiritul si sufletul sunt inventii fara legatura cu realitatea. Daca nu stiu de ce s-a intamplat un lucru, e corect sa spun ca nu stiu. Sa spun ca acel lucru l-a facut Dumnezeu nu inseamna nimic. E doar o explicatie fara explicatie. Religia e facuta ca sa fie crezuta. Se bazeaza pe o logica falsa si nu poate ajuta la nimic. Eu nu pot inlocui nestiinta cu Dumnezeu. Daca nu stiu cum a aparut lumea, nu pot nici sa spun ca a facut-o Dumnezeu. Daca unii spun ca Dumnezeu a facut-o si nu au cum dovedi decat spunand ca nu trebuie sa am dubii, e problema lor. Nu am de ce sa mai cred in povesti. Adevarul se vede clar.

Nici eu nu stiu adevarul complet, nu stiu cum e cu spiritul, poate doar sa imi imaginez si sa vorbesc, dar nu stiu cat de relevant ar fi. Eu cred ca dupa moarte ceva va fi, si asta o simt, dar nu stiu cum, nu stiu in ce mod va fi. Simt ca moartea e doar o trecere, si zic asta pentru ca daca stau si ma gandesc, la complexitatea lucrurilor din lumea asta, la perfectiunea cu care Dumnezeu (ca eu nu cred ca din big-bang, din haos, a iesit o asa ordine) a facut lumea, universul si tot ce e pe pamantul asta, cu legile stiintei, prin care toate sunt reduse la protoni (un exemplu) care si ei la randul lor la cat de mici sunt au "sateliti" (electroni) care orbiteaza perfect in jurul protonilor. Pamantul care orbiteaza in jurul soarelui cu cele 7 planete. Deci eu nu cred ca dintr-un haos al big-bangului a rasarit atata perfectiune. Pana si corpul uman este o "masinarie" perfecta, numai ca noi o stricam prin alegerile proaste si indreptate catre ura, ne dezechilibram...si de la dezechilibrul asta vin bolile. Atunci cand trupul este in perfecta stare de echilibru, boala nu exista. De aceea ne facem sanatosi si de la un cancer, daca noi atingem "perfectiunea" pe care Dumnezeu o vrea de la noi, adica desavarsirea. Desavarsirea inseamna deconectarea de la toate problemele lumesti si de la toate patimile lumesti si conectarea la elergiile Divine, si la natura. Dar asta este doar simtamantul experientelor mele, pentru ca am experimentat episoade in care am fost conectat pentru cateva zeci de secunde la energia naturii si deconectat de la tot ce inseamna problemele lumii. Si aici pot sa zic ca m-am intalnit cu Dumnezeu. Si daca ai sti si tu ce am simtit eu, nu cred ca ai mai vedea lucrurile astfel cum le vezi acum. De aceea nici nu te oblig sa vii spre Dumnezeu sau sa iti impun sa faci ceva, eu doar iti povestesc despre ceea ce am simtit si experimentat eu. Acum daca tu vrei sa vezi si sa incerci si partea asta a credintei, este alegerea ta, eu doar mi-am spus parerile si ceea ce traiesc eu. Dar asa cum nu crezi ca cei ce au fost in moarte clinica l-au simtit pe Dumnezeu, nici asa nu o sa ma crezi pe mine. Dar mie imi place sa vorbesc despre Dumnezeu, pentru ca stiu ce inseamna pentru mine, si suntem si la categoria care trebuie deci nu cred ca am gresit cu nimic.

Corect
Simt cum Dumnezeu mi-a intrat in suflet. Puterea Lui nemarginita ma face fericit. Sunt creatia lui Dumnezeu, chiar de atunci cand...(mama si cu tata... ) si s-a facut voia Lui si am aparut eu cu suflet cu tot.
La fiecare pas ii simt prezenta, simt cum ma ajuta si nu ii ies din cuvat. Daca uneori nu-mi este asa de bine, ori imi pune El credinta la icercare, (desi ma indoiesc ca El care le stie pe toate nu ar sti ca eu am o credinta neclintita), ori forte melefice incearca in zadar sa se interpuna intre mine si El. Orice s-ar intampla, mai bine sau mai rau, stiu ca El e cu mine si nu ma va lasa fara ajutor, apoi cand voi muri, nu voi muri, caci El ma va lua alaturi de El si imi va darui o viata vesnica plina de fericire si numai bucurii. Chiar daca El nu ma va lua la El, eu nu ma voi supara pe El, deoarece tot ce face El este bun, corect si nu greseste niciodata.

Textul e scris de altcineva, banuiesc. Dar ca sa stii, in unele momente chiar asta simti ce mi-ai scris mai sus. Poate parea cam absurd pentru unii, poate prea siropos, poate prea "fake", dar asta este doar parerea cuiva care nu traieste cu Dumnezeu, si nu L-a simtit, si nu simte energia buna, si iubirea Lui. Si ca sa iti dau un exemplu: este acel sentiment de iubire cu care un baietel nevinovat se indragosteste de o fata, si o soarbe din priviri, si vrea sa nu o supere si sa o faca fericita, asa ci noi, copii Domnului, cat putem, si cum putem, si cand avem momentele acelea in care ne simtim atat de liberi cu Dumnezeu incat nimic nu mai conteaza si simtim o pace extraordinara si o implinire extraordinara. Iar viata ni se pare o firmitura din ceea ce ni s-a dat ca dar, din toata energia iubirii pe care o simtim atunci.

Foarte corect, am uitat sa scriu de Iubirea Lui, dar se intelege de la sine ca exista si ea, din moment ce face atat de multe pentru noi

Esti ironic? sau din sufletul tau s-a desprins brusc iubirea pentru Dumnezeu?
Sa stiu daca am ajuns la finalul povestilor mele despre Dumnezeu cu tine

Dumnezeu ne-a facut si nu ne paraseste, chiar daca noi mai uitam de El.