Mai nou am văzut că Creștinii din toată lumea se adaptează la Secolul 21.Adică, de multe ori, când cineva îi spune că Universul a început cu BigBang, creștinul îi spune că Dumnezeu a făcut BigBang-ul. Dacă cineva îi spune că noi am apărut prin evoluție, acesta îi spune că Dumnezeu a creat evoluția, ș.a.m.d.
Ideea este: BigBang-ul a avut loc acum 13 Miliarde de ani, cu mult înainte ca Dumnezeul creștin să creeze ' Cerul și Pământul '.În Biblie scrie clar, am fost creați din pământ deci cum poate un creștin să contrazică Biblia doar pentru a face o afirmație falsă( Că Dumnezeu a creat evoluția ).Și acum partea interesantă.
Eterna întrebare a creștinilor: Da' cine a făcut BigBang-ul? A apărut așa din senin?
- Da, teoretic vorbind nu exista timp înainte de BigBang în care Dumnezeu ar fi putut să existe, Dar.Este foarte posibil ca Universul în sine să fi fost creat de o entitate superioară, dar de ce credeți că am fost făcuți de ea.Nu e mai frumos să vă gândiți că o entitate superioară, să-i spunem simplu Zeu a creat Universul și că datorită faptului că existența lui e dincolo de percepția noastră sau pentru că este pur și simplu într-o " altă dimensiune " NU este el cel care ne-a creat, și prin urmare nu trebuie să-l slujim?

- Pentru cei care nu au vrut sa citească, rezumatul întrebării:
Este foarte posibil ca o entitate superioară să fi creat Universul, dar de ce credeți că această entitate ne-a creat și pe noi și că vrea să o slujim?

Pai oare cine este acea entitate superioara? Normal,Dumnezeu! Sa-ti explic ceva artea stiintifica spune ca lumea a fost creata prin big bang, iar omul a fost creat prin evolutie de la maimute.

Partea religioasa spune ca Dumnezeu a creat lumea, nu zice de niciun big bang, iar apoi omul a fost facut de Dumnezeu prin tarana.(Eu unul cred partea religioasa)

Ei bine, aici este lupta dintre bine si rau:intotdeaunu stiinta vrea ca sa duca lumea in confuzie ca Dumnezeu nu exista s.a.(stiinta este tabara rea). Daca vrei sa intram in amanunte da-mi un mesaj.

Stiita este tabara rea? doar pentru ca gaseste raspunsuri rationale este tabara rea? sa te rogi la un om cu barba care sta pe un nor este tabara buna? tabara care a pus femeia sub scavie de mii de ani este tabara buna? la 14 ani ai tai nici nu ai cum sa gandesti altfel. daca n-ar fi stiina tu probabil nici nu ai fi aici.la pima boala care ai luat-o ai fi murit pentru ca stii ce? isus al tau n-ar fi venit sa te vindece.

Ce bazaconii mai scoateti unii de te doare capul

Daca creștinii din toată lumea încep sa accepte evoluția si Big Bang-ul, atunci e de rău.

"stiinta este tabara rea"

Mai copile du-te si stergeti mucii in alta parte... iar apoi da-ti doua palme.

Aproape tot ce utilizezi tu sunt meritele stiintei. Ai merita sa fii privat de calculator si internet(meritele stiintei) ca sa nu mai spui asfel de prostii. Daca ti s-ar lua telefonul(meritul stiintei), ai intoarce placa, ai lauda stiinta numai sa-l primesti inapoi.

Ba, pentru prima parte iti zic, ca eu sunt crestin si nu dau un rahat pe ceea ce crezi, ce cred tin pentru mine, daca ma intrebi e ok, da nu nu ma bag.
In univers daca te uiti "legile" sunt incalcate la modul random (gen lumina distorsionata) sau chiesti misterioase gen gaurile negre, sau exista un blob de gaze care este mai mare decat spun cestio ce legi din fizica ca ar putea exista ( https://www.youtube.com/watch?v=i6DvYhPHZDo&list=UUXhSCMRRPyxSoyLSPFxK7VA ). Asa ca eu nu am de gand sa imi bat capul cu ceva ce e mult peste nivelul meu, de a intelege cum functioneaza cu adevarat acest univers, zilnic se descopera teori... Asa ca eu merg dupa chestia, ori cred eu ori nu cred, oricum exista.

Sper sa gasesti util urmatorul articol.
Limitele ştiinţei
Faţă de datele şi realizările ştiinţifice se cuvine să avem un respect potrivit. Totuşi, mulţi sunt de acord că, deşi reprezintă o modalitate de cunoaştere, ştiinţa nu este singura sursă de cunoştinţe. Scopul ştiinţei este de a descrie fenomenele din natură şi de a da un răspuns la întrebarea cum se produc ele.
Ştiinţa ne oferă informaţii edificatoare despre universul fizic observabil. Dar, indiferent cât de departe ar merge cercetările ştiinţifice, acestea nu vor putea niciodată să răspundă la întrebarea fundamentală: De ce există universul?
„Sunt câteva întrebări la care oamenii de ştiinţă nu vor şti niciodată să răspundă", a remarcat scriitorul Tom Utley. „E posibil ca big bang-ul să fi avut loc acum 12 miliarde de ani. Dar de ce a avut el loc? . . Şi, mai întâi de toate, cum au ajuns acolo particulele elementare? Ce era înainte?" Utley a conchis: „Pare a fi. . . mai clar ca oricând că ştiinţa nu va satisface niciodată setea omului de răspunsuri".
Departe de a respinge necesitatea existenţei unui Dumnezeu, cunoştinţele ştiinţifice dobândite datorită setei de cunoaştere nu au făcut decât să confirme cât de complexă, de complicată şi de impresionantă este lumea în care trăim. Mulţi oameni care gândesc au constatat că e plauzibil să conchidem că legile fizice şi reacţiile chimice, precum şi ADN-ul şi uluitoarea diversitate a formelor de viaţă indică existenţa unui Creator. Nu există nici o dovadă incontestabilă care să susţină contrariul.
‘Credinţa este adevărată’
Dacă la originea universului se află un Creator, nu ne putem aştepta să-l înţelegem sau să-i înţelegem scopurile folosind telescoape, microscoape sau alte instrumente ştiinţifice. Să ne gândim la un olar şi la un vas făcut de el. Nici cea mai amănunţită examinare a vasului nu ne va oferi un răspuns despre motivul pentru care a fost el făcut. Pentru a afla trebuie să-l întrebăm pe olar.
Specialistul în biologie moleculară Francis Collins a explicat cum pot credinţa şi spiritualitatea să contribuie la umplerea golurilor lăsate de ştiinţă: „Nu mă aştept ca religia să fie instrumentul potrivit pentru determinarea secvenţelor constituenţilor chimici ai genomului uman, cum nu mă aştept ca ştiinţa să fie mijlocul de abordare a supranaturalului. Dar consider că la întrebările cu adevărat importante, cum ar fi «De ce existăm?» sau «De ce tânjesc fiinţele umane după spiritualitate?», ştiinţa nu poate oferi răspunsuri satisfăcătoare. Au existat multe superstiţii, care apoi, treptat, au dispărut. Credinţa însă nu a dispărut, ceea ce înseamnă că este adevărată".
De ce?
Răspunzând la întrebarea „De ce?" şi abordând problema scopului vieţii, adevărata religie oferă totodată îndrumare şi un etalon în ce priveşte valorile, normele morale şi principiile etice. Cosmologul Allan Sandage a exprimat acest lucru în felul următor: „Ca să aflu cum să trăiesc nu m-apuc să citesc o carte de biologie".
Milioane de oameni de pe întregul glob consideră că ştiu spre ce să se îndrepte pentru a afla cum să trăiască. Ei au găsit răspunsuri cu adevărat mulţumitoare la întrebările: De ce existăm? Încotro ne îndreptăm? Răspunsurile există. Dar unde? În cea mai veche şi mai răspândită carte sacră, Biblia.
Biblia ne spune că Dumnezeu a pregătit pământul special pentru oameni. În Isaia 45:18 se afirmă cu privire la pământ: „DOMNUL. . . l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit". În plus, el a creat pământul cu tot ceea ce urma să aibă oamenii nevoie nu doar ca să existe, ci ca să se bucure pe deplin de viaţă.
Oamenilor li s-a dat autoritatea să stăpânească peste pământ, ‘să-l lucreze şi să-l păzească’ (Geneza 2:15). Biblia explică totodată că înţelepciunea şi capacitatea de a cunoaşte sunt daruri de la Dumnezeu şi că trebuie să manifestăm iubire şi dreptate unii faţă de alţii (Iov 28:20, 25,  27; Daniel 2:20–23). Astfel, oamenii pot găsi un scop şi un sens în viaţă numai atunci când descoperă care este scopul lui Dumnezeu cu privire la ei şi când trăiesc în armonie cu acest scop.