Nu am primit un raspuns concret legat de pomul cunoasterii asa ca o sa consider ca acel pom se referea la inteligenta, moralitate, deosebirea binelui de rau si cunoasterea sexuala (sa fie incluse variantele tuturor). Intrebarea mea este, de ce ii multumiti lui dumnezeu pentru acestea si nu lui lucifer? Dumnezeu v-a impiedicat, v-a interzis "cunoasterea" de la bun inceput dar lucifer v-a oferit-o iar acum voi ii sunteti recunoscatori lui dumnezeu pentru ele. De ce?

Trebuie sa recunosc, cunostintele mele despre religie sunt relativ putine, insa intrebarea asta chiar mi-a starnit un anumit nivel de curiozitate.
Sunt curios ce raspunsuri au sa apara aici.

Adam si Eva aveau cale liberã la pomul vietii; primii nostri pãrinti, desi creati nevinovati si sfinti, nu erau în afara posibilitãtii de a face rãul. Dumnezeu i-a fãcut agenti morali liberi, capabili sã aprecieze întelepciunea si bunãtatea caracterului Sãu, cum si dreptatea cerintelor Sale, si, în deplinã libertate si cunostiintã de cauzã, sã asculte sau sã nu asculte de El; ei aveau sã se bucure de comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii îngeri; dar mai înainte ca sã li se acorde viata vesnicã, credinciosia lor trebuia sã fie pusã la probã. Chiar de la începutul existentei omului a fost pusã o interdictie asupra dorintei de satisfacere a poftei, aceastã fatalã pasiune care a stat la temelia cãderii lui Satana. Pomul cunostiintei, care se afla alãturi de pomul vietii în mijlocul grãdinii, avea sã fie un mijloc de testare a ascultãrii, credintei si iubirii primilor nostri pãrinti. În timp ce li s-a permis sã mãnânce dupã plãcere din toti ceilalti pomi, din acest pom erau opriti sã guste, sub amenintarea pedepsei cu moartea. De asemenea, ei aveau sã fie supusi ispitirilor lui Satana; dar, dacã aveau sã treacã cu bine proba, în final ei aveau sã fie asezati în afara puterii lui, bucurându-se vesnic de harul lui Dumnezeu. El ar fi putut opri mâna lui Adam de a atinge fructul oprit; dar în cazul acesta omul n-ar mai fi fost un agent moral liber, ci un simplu automat. Fãrã libertatea de a alege, ascultarea nu avea sã fie voluntarã, ci fortatã...seara faina

Daca vei primi vreodata un raspuns rational din partea unui crestin eu trec la cresinism isi promit, tu nu intelegi ca un crestin este opusul unui ateu? ne vedem si peste o mie de ani si tot vei primi acelasi raspunsurii primitive

Desi nu eu am pus aceasta intrebare, iti multumesc pentru acest raspuns perfect redactat.

Fiindca Dumnezeu a permis.

Fi-r-as al dreacu, pardon, al lui Lucifer, inca nu ai auzit de sensul simbolic?

Atunci cu Adam si Eva, pamantul era fara de pacat. Animalele erau prietenoase, plantele nu vestejeau etc.

Protoparintii nostri erau foarte intelepti si sunt, numai ca nu cunosteau pacatul.

Tu cand te uiti la o fata goala, imediat stii ce e aia si imediat ai patima asta si t-i se aprind calcaiele etc, dar vezi tu, Adam si Eva erau ca niste prunci, inocenti ce erau plini de cunostinte si nu stiau ce e aia pacat.

Exact cum stau 2 prunci dezbracati, unul langa altul si nu stiu ce e ala pacat.

Eu te invit, stimate Gaia, sa urmaresti acest interviu si iti promit ca dupa ce-l vei viziona, nu o sa mai pui asemenea intrebari pe TPU, ba chiar vei invata.

Vizionare placuta!


http://www.youtube.com/watch?v=vaRefTdsa38

la ce stiu, va raspund

Gaia,ai luat-o razna.Cunoasterea nu are nici-n clin nici-n maneca, cu inteligenta si moralitatea. Poti sa cunosti, cate-n luna si-n stele si sa nu sti cad si cum sa le folosesti(deci putin inteligent) si total imoral (eu cred ca devi mai imoral cu cat cuosti mai multe). Cunoasterea iti permite, dar numai daca este dublata de inteligenta, sa deosebesti binele de rau, altfel...Te intrebi de ce D-zeu nu dorea ca Adam si Eva sa deosebeasca binele de rau. Simplu, ca buna ziua.D-zeu dorea ca cei 2 sa ramana permanent in rai, deci unde totul era divin si ascultand-Ul nu puteai gresi.La ce-ti folosea in acest caz sa-ti incarci mintea cu astfel de fleacuri, mai ales ca erau singurii oameni, dobitoacele fiindu-le subordonate prin vointa divina? Ajunsi pe pamant si inmultindu-se, problema s-a schimbat. Multumit!

Da tu ai cunoastere sexuala? de la cine? e normala? morala? legala? sau perversa, imorala.si legala cata vreme ramane ascunsa? sa specifici si limita intre cele doua variante, ca ateu.ca asta esti nu?

Lucrurile sunt mai simple decat par. Nu vreau sa deviez de la subiect, luand in calcul aspectele de mai jos. Te rog sa nu te simti jignit, pentru ca nu asta este scopul meu. Faptul ca cineva ti-ar raspunde nu ar fi suficient pentru tine, oricum ar pune problema. Eu inteleg de ce nu poti pricepe. Biblia este "manualul" lui Dumnezeu. El este Autorul si tot El te poate ajuta sa o intelegi. Poate sa o faca, doar ca scopul tau este sa Il combati orbeste si cu orice pret. Astfel nu ii minti pe cei din jur, ci te inseli singur, asta fiind cel mai mare defavor pe care ti-l faci...

Prin urmare, ceea ce mie mi se pare la mintea cocosului, tie iti provoaca imense confuzii, dand aparenta unei prostii fara seaman, a unei nebunii de nepatruns. Iar Biblia ne atentioneaza, nu o data, cu privire la asta.

"În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte." (1 Cor.2:11-14).

Ce reprezinta, pana la urma, pomul cunostintei binelui si raului? Nu este nimic rau in sine ca noi sa facem deosebirea dintre bine si rau, daca asta ai ales sa crezi. Nu asta este ideea principala din spatele acestei intamplari.

Omul, creat pentru o relatie cu Dumnezeu, AVEA deja cunostinta binelui, prin experienta de zi cu zi. Binele era peste tot in jurul lui. „Bun" este unul singur, spune Biblia, Dumnezeu. Tot ce a creat El a fost bun, de asemenea („Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune." Geneza 1:31). Prin urmare omul, creat ca o fiinta pura, curata, inocenta, nu avea interzis decat in a EXPERIMENTA si raul. Cunoasterea acestuia, prin experimentare directa, ii era nepermisa de catre Dumnezeu tocmai pentru a-l feri de efectele-i distructive.

De ce vorbesc despre „experimentarea" binelui si a raului, te vei intreba? Pai cunoasterea (da‛ath in ebraica are ca prim sens „cunoasterea" si doar ca sens secundar „discernamantul") nu vine decat prin experienta directa.

Daca vei citi si capitolul 6 din Deuteronom, unde gasim modelul perfect de invatare, oferit de Dumnezeu omului, vei vedea ca am dreptate. El le dă acolo israelitilor instructiuni cu privire la participarea la viata spirituala a copiilor din comunitatea lor. Aceste instructiuni nu au adresate doar parintilor, ci intregului popor. In versetul 7 li se spune "Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula." Acestea sunt experiente de viata zilnice. Ele pot trezi în copil o emotie care să il facă sa intrebe "De ce?". Experienta emotionala deschide usa catre inima lui, ceea ce il face sa realizeze ca el are o nevoie pe care doar Dumnezeu o poate indeplini. Domnul Isus a fost cel care ne-a învătat si el despre această cale a experientei. Trebuie doar sa privesti la situatiile la care i-a expus pe ucenicii sa, cu scopul de a-i invata. Apropo de cunoasterea prin experimentare, eu o folosesc cu succes in traininguri si ea este din ce in ce mai recunoscuta si utilizata de pedagogia moderna.

Prin urmare, daca prin experimentare directa cunoastem ceea ce este bine, schimbandu-ne viata, tot asa cunoastem si ceea ce este rau, afectandu-ne viata, dar negativ.

Ca sa ne intoarcem la povestirea noastra, singurul „rau" pe care omul il putea ALEGE la acel moment era independenta, neascultarea de Dumnezeu, decizia de a face cum doreste. Prin urmare sensul nu este legat de o eventuala naivitate puerila a lui Adam si de faptul ca el nu stia ce este rau si ce este bine. Adam nu EXPERIMENTASE inca raul, pacatul, neascultarea si independenta de Dumnezeu. Dar nici nu era lipsit de discernamant. Avea un "rau" pe care nu il putea alege si acesta era in a manca din pomul cu pricina. Daca nu ar fi fost asa, el nu ar fi fost pedepsit pentru alegerea sa. Prin urmare "pomul cunostintei binelui si raului" nu este decat expresia (alegerii) independentei fata de Dumnezeu, alegerea de a face loc si raului intr-o viata ce se dorea a fi perfecta si sfanta.

Vei spune atunci, de ce Dumnezeu a pus acolo acest pom? Nu era mai simplu sa nu ii dea omului sansa de a alege? Nu. Era chiar imposibil. Un Dumnezeu drept nu ii putea cere omului sa il urmeze fortat, chiar daca El stia ca, in afara acestei relatii, omul este pierdut. Conceptul de liber arbitru, de care probabil ai auzit.

Sper ca ti-a fost de folos in a intelege.

Uff! In sfarsit, cineva care a inteles!

O sa-ti dau si parerea mea, cu toate ca Martian a spus cam tot. Discutam pe o pagina despre reincarnare, despre posibilitatea existentei acestui proces. Dau copy-paste pentru o parte din raspuns: "Am vazut doar ca unele lucruri sunt posibile. Iar reincarnarea POATE fi unul dintre ele. Cu siguranta ca Dumnezeu nu este de acord cu ea, dar asta e alta poveste. Tu la ce crezi ca se refera povestea POMULUI CUNOSTIINTEI BINELUI SI RAULUI...crestine? Dumnezeu ne-a dat libertate totala, in schimbul unui favor: sa nu mancam din fructul care ne poate oferi ocazia sa stim ceea ce stie El. In Biblie scrie tot ceea ce TREBUIE sa stim, nu tot ceea ce NU trebuie sa stim. A luat decizia asta ca sa ne protejeze. Cred in Dumnezeu, cred in Biblie, dar mai cred ca exista si alte lucruri pe care nu e bine sa le cunoastem. Lucruri care, ajunse in mintea unui om cu prea putina judecata, sau rauvoitor, pot distruge creatia lui Dumnezeu."