Nu înțeleg de ce oamenii care au o anumită credință, încearcă să-i "lumineze" și pe ceilalți. Nu avem nicio dovadă asupra divinității deoarece omul încă nu este capabil să confirme/infirme acest aspect. Oricât de mult dorește cineva să-și susțină punctul de vedere prin dovezi, nici acea persoană nu poate avea idee dacă este adevărat ceea ce spune. Știința nu poate fi un argument pentru că momentan, acel super-om care poate lumina misterul încă nu a apărut.
Cum de aveți convingerea că există sau nu un Dumnezeu?
Este de înțeles că fiecare este orientat către o religie, dar care este rostul acelor dispute veșnice?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Fiecare spiridus are o poveste in spate. Problema tuturor spiridusilor sunt povestile ale caror personaje sunt, toate fiind fara nici o baza in realitate. Povestile fiind false, implicit personajele fantastice din ele sunt la fel de lipsite de autenticitate.
De exemplu e mai greu de contrazis ca exista Spiridusul cu Trei Oua decat Dumnezeul crestin sau Zeus. De ce? Pentru ca nu are o poveste.
In primul rand interese financiare, cine se converteste la un cult neo-protestant (Baptist, penticostal, Adventist etc.) trebuie sa plateasca zeciuiala lunara (10% din venituri, cota din productie daca este viticultor, agricultor), sa doneze bani pentru misionari.
Eu personal am convingerea că există un Dumnezeu, datorită experiențelor personale pe care le-am avut de-a lungul anilor.
De exemplu, am avut vise cu Divinitatea; am experimentat anumite chestii care m-au determinat să nu mă mai îndoiesc niciodată de existența unei Divinități, dar nu o să stau să le scriu aici.
În concluzie, eu cred că pe Dumnezeu Îl simți, iar știința nu a putut demonstra concret existența dar nici absența totală a Divinității, datorită faptului că știința se bazează pe rațiune și logică, nu pe emoții sau experiențe paranormale.
Cum de ai convingerea ca nu exista Superman? Nu sunt dovezi clare care sa-i sustina existenta, dar nici dovezi clare care sa ne arate ca nu exista. Aceeasi poveste e si cu religia.
Nu exista dovada ca exista Dumnezeu? O k
Exista dovada ca exista trecutul?
Si pentru aia cu IQ sub temperatura camerei care o sa vina sa zica ca "ddăă, normal că există trecut, doar îmi amintesc ce am făcut ieri ddăă".
Nu, nu exista nicio dovada ca exista trecut. Pur si simplu presupunem ca exista un trecut real si nu ne gandim ca totul a aparut in existenta pur si simplu acu cateva zile. E o presupunere. Toti avem presupuneri de care suntem absolut convinsi. Daca nu am avea convingere pe presupunerile noastre ar fi imposibil sa rationam.
Nu ai nicio dovada tangibila si calculabila ca exista un timp trecut, dar nici macar nu ai nevoie de ea. Pur si simplu totul are mai mult sens daca presupui ca exista.
La fel e si cu Dumnezeu. Presupui ca exista fiindca are mai mult sens sa existe decat să nu existe. Dumnezeu nu e o creatura fantastica ca Mos Craciun sau unicorni asa cum neironic cred unii dobitoci. Dumnezeu este motivul pentru existenta însasi si tot ce presupune ea. Unicornii sunt doar niste cai cu un corn in frunte, iar mos craciun e doar un barbos magic. Aceste 2 personaje inventate de folclorul uman nu sunt lucruri ce stau la baza existentei in sine.
Unii zic ca nu exista Dumnezeu dar eu pot dovedi oricand ca EXISTA. totusi in momentul in care voi cere dovada neexistentei lui Dumnezeu vei vedea cum vor dispare toti contestatari.
Dovada existentei divinitatii e imposibilitatea omului de neanderthal sa-i fi aparut ideea de divinitate daca aceasta nu ar exista.
Rostul e descris la Geneza 3:15:"Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
Daca nu ar exista divinitate rea si divinitate buna nu ar exista conflict intre credinta si necredinta. Antonimele nu sunt in conflict activ. Conflictul intre credinta si necredinta e un conflict activ si real. Ce e real are un rost. Si un prost are un rost pentru ca esecul sau serveste intelepciunii inteleptului.
Răspunsul la prima întrebare este credința. Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
3. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.
4. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
5. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.
6. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
7. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.
8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării".
13. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.
14. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.
15. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.
16. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.
17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!
18. Către el grăise Dumnezeu: "Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş".
19. Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui.
20. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau.
21. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului,
26. Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
27. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.
32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;
37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.
39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
Răspunsul la a doua întrebare: disputele apar din lipsa credinței. Omul se bazează prea mult pe rațiune și atunci el își croșetează tot felul de dogme potrivite pentru confortul lui spiritual.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
