Pai clar nu poate divorta nimeni, pentru ca nu e casatorit nimei cu el. Cel mult, unii au fantezii cu el sau cu ala de se credea fi-su, nimic mai mult.
Nu vad legatura dintre cele doua gen. Divortul e comun azi pentru ca nu mai e dependenta financiara si se pot descurca fiecare.Multi stateau impreuna de mai demult doar de drag, ci pentru ca era greu sa o iei de la capat.
Daca nu vezi tu legatura nu inseamna ca aceasta legatura nu exista.
Stai linistit ca is destui religiosi care divorteaza. Miki Neamtu se bate in piept ca e crestin si tine seminarii pentru cupluri dar omul a divortat de 2 ori.
Poate sunt unii care au fost dezamagiti ca nu s-a intamplat x si y, si nu se mai roaga/cred/merg la biserica, dar asta e total diferit fata un divort de un partener. Inteleg oarecum comparatia, dar mecanicile sunt diferite. La fel cum nimeni nu e ''casatorit'' cu Dumnezeu, cel mult doar fanatic.
Viata e de la parintii nostri, nu o fantoma invizibila ce e prieten imaginar cu multi oameni.
Durata de viata a unui spermatozoid ( separat de testicule ) e de 5 zile iar a unui ovul matur ( separat de ovare ) e de 15 zile. 15 + 5 = 20 zile aproximativ. Pe cand embrionul rezultat din fecundarea celor doua celule ( spermatozoid + ovul ) si separat de mama lui ( dupa nastere ) traieste in medie 70-80 de ani. Deci, din punct de vedere matematic si biologic, e imposibil ca doar din energia vitala a celor doua celule sa rezulte ceva care cumulat traieste mult mai mult. Asadar e nevoie de surplus de energie vitala de la Dumnezeu in procesul fecundarii.
Casatoria e unirea prin juramant a doua persoane. Tot ce exista e unit cu Dumnezeu si e sub puterea Lui Dumnezeu fiind din esenta energetica a Lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: "Tot pamantul ( cu vii si morti ) e al Meu". Nu e nevoie de un juramant ca tot ce exista sa apartina Lui Dumnezeu.
Okey, atunci ce vrei sa zici de fapt prin intrebare. Ca is unii oameni care incerca sa divorteze de Dumnezeu? Asta a fost de cand lumea, mereu au fost oameni care nu au crezut in zeii x, y, z.
Incearca dar nu le iese pentru ca ce exista nu dispare sau energia care exista nu dispare per total. Intrebarea si raspunsurile mele au caracter cat mai general posibil. Cred ca de asta ti-ai dat seama. General, obiectiv.
Da, de asta am cerut detalii, pentru ca in unele cazuri pentru mine e prea vag.
Oamenii se vad ca energii si entitati separate de intreg dar se insala. Intregul e universul si ce-o mai fi dincolo de universul vizibil.
Nu e nevoie, te asigur. Universul acesta poate functiona si fara existenta unei divinitati.
Te bazezi pe o premisa gresita si ilogica. Universul nu putea sa apara fara Dumnezeu si nu se poate mentine fara Dumnezeu.
Universul e destul de gol, mai nimic in el. Daca a creat Universul doar pentru o specie de primate, aka oamenii, atunci se considera a fi o risipa imensa. 99% din toate vietuitoarele ce au existat aici pe pamant de miliarde de ani au murit, uite asa s-a dus si sanctitatea vietii.
Stirea doar m-a inspirat sa pun intrebarea. Ai ghicit de unde am luat.
Nu e o risipa. Dumnezeu s-a gandit ca omul va inventa telescopul ca sa vada capatul universului si ca sa nu poata vedea capatul l-a facut mare cat omul sa nu vada marginile universului. Iar partea cu 99% vietuitoare moarte e irelevant atata timp cat viata pe Pamant va dura vesnic si cele 99% moarte vor deveni doar 1% moarte sau mai putin.
Pamantul nu va rezista vesnic. Va fi distrus de coleziunea cu soarele cand va fi o supernova. Sau la moartea universului.
Iarasi pleci de la o premisa gresita cand afirmi asa ceva. Doar o vointa o persoana putea alege momentul si locul de inceput al universului. Acea persoana e vesnica si poate decide ca universul si sistemul nostru solar sa dureze vesnic.
Atunci raspunde-mi cine a creat acea entitate "vesnica", de unde vine?
Acea entitate e in alta dimensiune si e atemporala si nu neaparat intra in discutie cine a facut sau cum a aparut acea entitate atata timp cat nu are inceput. Nu exista infinit sau un numar nesfarsit de cauze. Legile fizice nu se bazeaza pe materie intrucat materia se transforma mereu pe cand legile fizice nu se transforma sau sunt mereu aceleasi.