--Oare un ateu, intr-o situatie de disperare, sa zicem intr-o situatie in care o persoana draga lui sufera un accident sau este in coma, se simte cumva impins spre rugaciune si implorare pentru ajutor fata de ceva de sus de undeva?

Ma intreb.Vi s-a intamplat vreodata in viata sa aveti impulsiunea asta cand simteati ca nimeni dintre oameni nu va mai poate ajuta cu nimic?

Da

Ce ar schimba situatia daca ma rog?

Da, dar apoi am realizar ca nu o sa ma ajute cu nimic si am trecut la fapte.Alea m-au ajutat

Intr-o situatie d'asta normal ca plangi / esti deprimat, etc. Si nu mai zice ca nu te pot ajuta cu nimic, probabil te-au ajutat ei atata timp, ti-au dat un sfat, sunt persoane dragi. Daca ar avea de exemplu un handicap, tu nu ai mai vorbi cu ei?! Si un ateu simte la fel ca un om religios, nu mai ca nu se roaga sau alte chestii specifice pentru fiecare religie. Bineinteles si eu am avut probleme d'astea in familie, mi-au murit ambele bunicii ( aceeasi cauza. inca mai plang cand aud cuvantul "bunica" sau alte chestii legate. plang ca ea nu e aproape de mine. ) Iti zic sincer, si eu sunt ateu si gandesc la fel ca un om religios nu mai ca nu ma plang la D-zeu sau alte divinitatii. Toate cele bune, Liz29, sper sa nu ajungi intr-o situatie d'asta.

Normal omule ca noi, ateii plangem cand se intampla asa ceva, suntem deprimati. Nu mai ca nu ne rugam la o divinitate sa ne ajute, ateii nu cred in religie, iti zic asta d'acum sa nu-ti faci o parere gresita, atei nu-L injura pe D-zeu sau alte divinitatii ( mai sunt unii care injura de D-zeu doar pentru ca sunt ateii ). In cazul meu, mi-au murit ambele bunicii ( inca mai sunt trist cand aud cuvantul asta, deoarece bunica nu poate fi acum aproape de mine sa ma ajute cu o vorba, sa ma certe sau alte lucruri ). Si apropo de ce ziceai tu. Nu-i mai numi "oameni care nu pot sa te ajute" deoarece banuiesc ca te-au ajutat destul cu un sfat, o vorba, etc, daca acum au avut un accident si sunt "pedepsiti" sa stea in pat / nu se pot deplasa nu inseamna ca nu te pot ajuta / nu mai ai nevoie de ei. Toate cele bune, Liz29, sanatate tie si celor dragi tie.

Multumesc pentru urari, la fel iti doresc, dar m-ai inteles gresit si poate si eu m-am exprimat gresit.

Referitor la ultima intrebare a mea, nu era vorba de oamenii care nu te mai pot ajuta cu nimic pe tine ca persoana ci despre oamenii(doctorii) care nu mai pot face nimic pentru persoana draga tie, pentru a o ajuta sa-si revina, asa ca te simti nevoit sa recurgi la rugaciune pentru ca ceva de sus sa o ajute cand oamenii (doctorii) nu mai pot?

Numai bine si ai incredere.

Ok

Nu ar schimba cu nimic situatia, poate doar ar ajuta sa te autosugestionezi si sa speri in continuare.

Nu, folosesc tehnici eretice, dar nu ma rog.

Tehnici eretice? ok...

Probabil, uneori, dar doar cei care au fost indoctrinati inainte si "impinsul" acela vine automat, din obisnuinta, dureaza pana se trezeste ratiunea, cateva secunde (de exemplu, cum mereu mi-a fost frica de morti, si in prezent se intampla sa imi fie, dar imi reamintesc ca nu exista asa ceva si imi trece).
La partea cu ajutorul oamenilor nu pot sa zic ceva pentru ca nu prea cer, daca totusi da, sunt lucruri care nu pot fi refuzate, in rest ma conformez fara sa cer dupa ce am analizat tot.

Cred ca e un lucru ce vine dintr-un fel de instinct religios. Probabil si asta a stat la baza inventarii de zei care sa ne ajute. Atunci cand suntem intr-o situatie disperata si suntem singuri, simtim nevoia de a avea pe cineva de partea noastra, si atunci ne inventam un prieten imaginar. Acel prieten imaginar devine zeu automat pentru ca ai nevoie de cineva atotputernic in acele momente, de cineva care sa te scoata si din cea mai imposibila situatie (cel putin din punctul tau de vedere). Si asta se aplica si maselor, nu doar indivizilor. Chiar unui popor intreg cum au fost evreii de exemplu. Ce singuri si asupriti se simteau ei intre toate acele popoare ostile. Aveau nevoie de un indrumator, de un parinte ceresc, sau un "prieten", il putem numi oricum. Important era ca avea puteri nemarginite si era de partea lor.

Liz, mi-a fost dor de tine

Imi place raspunsul tau obiectiv si cuprinzator.
Da, este un raspuns cat mai aproape de adevarul lumii asteia.

mersi...
Te pup

Ai dreptate, Mada. Si eu aveam in minte asta si anume ca unii oameni care s-au desprins de credinta si obisnuinte, inca au impulsul de a face asta. E ceva din inertie, sa zicem.

Sunt si zisii 'atei' care de fapt sunt crestini, dar doar vor sa nu iasa in public ca "crestin". Ateii NU se roaga niciodata, la fell si satanistii.

Adevarat, te poti ruga la medic.

M-am rugat într-un tren, pentru că erau niște tipi idioți în compartimentul vecin, dar aia e întâmplare mai mult amuzantă decât ceva făcut din disperare.

Ar fi oarecum ciudat ca după ce te declari ateu să te rogi lui Dumnezeu să te ajute.E vorba și de orgoliu, și de caracter.

O seară frumoasă!

Situatia descrisa de tine poate fi ingaduita de Dumnezeu, pentru ca macar in al 12-lea ceas omul sa se intoarca la Acela "ce te putea ajuta". (Osea.13:9)
"Iar daca nu vreti sa ascultati, voi plange in ascuns pentru mandria voastra; mi se vor topi ochii in lacrimi..." (Ieremia.13:17)

Sa ma rog intr-un moment in care, daca ar fi existat, as fi fost doar suparata pe el? Sa-i spun ce? Ca a fost nedrept?
Nu, merci...Un ateu nu se roaga, in niciun fel, in niciun moment...nu Lui!

Dumnezeu stie ce e in mintea lor.

Am avut o situatie cam la fel.pot spune si da, parca ceva din mine vroia sa se roage, dar, evident nu am facut-o pentru ca nu ma ajuta la nimic

S-a intamplat demult? acum mai simti ca ceva din tine ar avea impulsul acesta?

De ce ar fiingaduita de dzeu? nu vorbeam de dzeu ci de om.
De felul cum sinte el si nu ce vrea dzeu ca el sa faca.

Speram ca o sa te prinzi.

Da, impusurile acestea.ti le poti inchipui..ca pe niste ingeri ( sau chiar ingerul tau pazitor, sau insusi D-zeu) care te impinge sa o faci..La momentul acela de disperare nu mai sti ce sa faci, incerci sa gasesti orice portita de scapare si recurgi si la rugaciuni. ceea ce cu siguranta te va ajuta..desigur, nu trebuie sa ne rugam doar atunci cand avem probleme, in fiecare zi e cel mai potrivit Asa ca..rugaciunea e o portita de scapare

Nu sunt atee, dar sunt om. Imi este greu sa cred ca toti ateii, la disperare asa cum zici, mai sunt asa fortosi. Ma si amuza sa vad ca refuza din start ideea. Cica nu Lui, auzi. Dar cui? E vorba de orgoliu aici, nicidecum de ala care moare pe masa.

Ai viziunea destul de scazuta, pentru tine ar putea exista doar "EL" cel cu care te-a invatat societatea.
Iar prin faptul ca tu nu esti fortoasa(esti atacata de superstitie) te duce la concluzia ca la toti le functioneaza gandirea ca si tie, la necaz toti sunt atacati de superstitie. Ce sa zic, interesant!

Am zis eu ceva de superstitie? Bati campii. Doar ca si ultima incercare poti spune un Doamne ajuta(!) pentru ala drag de pe masa, pentru simplul fapt ca nu ai nimic de pierdut. Dar se pare ca mai important este orgoliul. Sa stii ca nu este o mare pierdere, este de faptun castig sa mai reduci din orgoliu. Asta am zis, doar cu alte cuvinte.
Nu esti tu ala care sa ma ia mustrare. Da, cred in Dumnezeu, nimic legat de superstitii si nu te... pe tine grija in ce doresc eu sa cred si motivele pentru care o fac. Era un raspuns pentru Liz29, ce cauti in peisaj?!