Omul "de stiinta" a ajuns sa considere omul ca fiind o "formula chimica." Dar cand e pe patul de moarte sau ii moare un copil nu mai zice astfel. Ce puteti spune?

"Dar cand e pe patul de moarte sau ii moare un copil nu mai zice astfel." Dar ce spune?

Spune "asta e" resemnandu-se.

Atunci când moare un om el devine cu adevărat o persoană pentru cei din jurul lui indiferent dacă a fost rău sau bun.

In timpul vietii oamenii sunt ignoranti, vrand sa dovedeasca ca au dreptate, dar constientizeaza anumite lucruri abia pe patul de moarte. Sincer, n-am auzit vreo data un ateu care contesta existenta lui Dumnezeu sau a vietii de apoi sa zica macar "mi-as fi dorit sa existe", se retin de la aceasta fraza fix pentru a-si mentine orgoliul, dar acel orgoliu dispare cand ajung in pragul mortii.

De unde știi asta, ai cunoscut ai atei în prag de moarte? Una pe alta chiar dacă un ateu în prag începe să creadă în Dumnezeu, nu-i face credința adevărată, ci dovedește doar instinctul de supraviețuire e puternic. Sau cum spunea House într-un episod:
"Faptul că eu am greșit nu dovedește că Dumnezeu există, ci doar că m-am înșela." Cu referire la un diagnostic dat de el.

Lumea asta materialista ti-a furat mintile, draga Sebi...

Pragul mortii e testul de foc. Atunci omul primeste verdictul de la Dumnezeu daca va fi readus la viata sau nu. In acele momente omul vorbeste exact ce are in inima fara prefacatorie.

Pentru cateva clipe dupa care e dat uitarii.

Stiu din intuitie.

Sincer, multi nici pe pragul mortii nu se trezesc... din pacate...
Am vazut multe cazuri.
IGNORANTA, mare greseala.