Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pentru ca exista liberul arbitru si unde exista liberul arbitru inevitabil exista si oameni sau îngeri care-l folosesc in scopuri rele
Totusi, de ce nu intervine Dumnezeu atunci cand un copil este violat sau omorat, de exemplu? Ce rau a facut copilul acela incat sa sufere asa ceva? Ceea ce vreau sa spun este ca exista multe orori in lumea asta, iar daca Dumnezeu prin liberul sau arbitru stia ca se va ajunge aici, atunci de ce a mai permis asta? Sau ii place cumva sa vada cum de multe ori oamenii vulnerabili se chinuie?
Pornesti din start de la o presupunere gresita. Ai intrebat "ce rau a facut copilul acela incat sa sufere?" ca si cum suferinta vine doar asupra celor rai, cand de fapt lumea asta, de la Adam si Eva pana acum, este cazuta, nedreapta, plina de suferinta. In Biblie se spune de milioane de ori treaba asta. Asa e natura lumii in care traim, intrinsec nedreapta. Sa nu uitam ca si Hristos era inocent, si totusi a suferit groaznic. Lumea cazuta nu iarta pe nimeni, nici pe copii, nici macar pe Dumnezeu Insusi incarnat.
Asta nu fiindca lumea ar fi mai puternica decat Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu nu vrea sa ne ia liberul arbitru.
Nu este vina lui Dumnezeu ca exista suferinta in lume. Bineinteles ca nu îi place sa vada cum oamenii sufera, pana la urma El ne-a creat si El a murit scuipat, intepat, biciuit si spanzurat pe cruce de dragul nostru. Ideea e ca agresorul care omoara copilul inocent are liberul arbitru sa o faca. Stiu ca e groaznic si crede-ma ca nimeni nu vrea sa se intample asta, tocmai asta e si motivul pentru care Dumnezeu a lasat o serie de indicatii despre cum sa nu omoram si violam alti oameni si asa mai departe. Omul, in liberul sau arbitru trebuie sa asculte voit de indicatiile acestea, daca nu asculta de propria constiinta ca sa putem evita astfel de tragedii cumplite.
Si desi suferinta din lumea asta pare mare, Dumnezeu nu permite sa suferim mai mult decat putem duce, iar valoarea existentei noastre este de un infinit de ori mai mare decat orice suferinta ar putea indura cineva pe pamant.
Răul și binele sunt strâns unite. În mijlocul răului poți găsi binele și invers. Ești singurul responsabil de acțiunile tale.
De fapt, permite, nu poate sa il elimine.
De ce?
Pomul rau a fost plantat intentionat de EL, altfel de ce l-ar mai fi plantat?
Si tocmai in mijlocul gradinii?
Fara el(pom), Adam si Eva erau niste copii inocenti, precum animalele, dar cu el au ajuns inteligenti, ca Dumnezeu, asa cum a grait in adevar si Sarpele.
Dumnezeu nu a vrut sa devenim inteligenti, pentru ca prin rau ajungi inteligent, adica prin acest izvor al cunoasterii trece si raul fara sa vrei.
Daca nu ai fi cunoscut raul, inteligenta nu ar mai fi, nu ai mai fi pus aceasta intrebare, si nu ai mai fi tras concluzia ca Dumnezeu e rau ca permite raul.
Nu poti sti cand faci un lucru bun sau rau, dar cand gresesti iti dai seama ca faci un lucru rau.
Adam si Eva si-au dat seama ca au gresit muscand din mar, prin urmare au devenit mai inteligenti decat au fost(desi nu au fost inainte sa cada in pacat)
Stiai ca majoritatea criminalilor sunt inteligenti?
Deci inteligenta ne-a dat multe dar ne-a si luat multe.
Intrebarea trebuia sa sune in felul urmator:
De ce permite Dumnezeu existenta oamenilor rai care fac rau?
Nu poti cunoaste raul daca nu e observat de bine, si daca tu esti acel bine, ai de ales sa schimbi raul in binele tau sau binele tau il vei da pentru raul lui, adica nu vei mai face bine ci rau.
E greu de rumegat aici, dar nu si pentru un Homo sapiens care a muscat din pomul cunoasterii binelui si raului si a inteles cum sta treaba cu pomul rau care e si bun(Nu degeaba se numeste pomul cunostintei binelui si raului)
Iar, de ce bun?
Fara rau nu ai putea alege cuvintele cu grija.
In capul tau sunt mii de ganduri alese cu grija de bine si rau, daca nu ar mai fi rau nu ai mai selecta nimic si nu ai mai vorbi nicio limba te asigur.
De fapt inteligenta ar trebui masurata in cate lucruri cunosti prin rau si bine.
Aceasta ar trebui sa fie definitia inteligenta la inteligenta.
Gandeste-te numai cat bine poti face cu rau, doar atat, si mediteaza la asta pana intelegi.
Cat despre boli si epidemii, lasate de Dumnezeu si nu de om, citeste instructiunile legate de alimentatie in biblie, de igiena si de comport, si vei privi cu alti ochi boala.
Dumnezeu nu poate știi ce e raul, Dumnezeu știe doar binele atat, Dumnezeu știe totul începe de la început. Dumnezeu a predestinat totul cum și Iisus spunea mereu cum va fi viata lui pe pământ, Iisus spune ca dz știe când va fi sfârșitul, tâmpenia asta cum ca el știe dar nu și rezultatul e o tampenie
Invers Cristina, Iisus spune ca prin bine ne iluminam, Dumnezeu a predestinat totul, cum el este the boss tu ești sclava lui nu te poți împotrivi lui
Dacă e predestinat totul, înseamnă că nu mai avem liber arbitru, pe când noi avem... Dovada: răul din lume.
Să nu confundăm atotștiința Lui Dumnezeu cu predestinarea...
Da, asta înseamnă atotștiința Lui Dumnezeu...care nu e tot una cu predestinarea.
ATOTȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere nelimitată. – Atot + știință.
Una din insusirile cele nemarginite ale lui Dumnezeu este atotstiinta Sa, prin care toate le stie si de toate poarta grija. Aceasta stiinta atotcuprinzatoare nimiceste stiinta si intelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).
https://www.crestinortodox.ro/......71552.html
Omnisciență ( / ɒ m n ɪ ʃ ə n s / ) este capacitatea de a ști totul. În religiile monoteiste, precum sikhismul și religiile abrahamice, acesta este un atribut al lui Dumnezeu. În jainism, atotștiința este un atribut pe care orice individ îl poate atinge în cele din urmă. În budism, există diferite credințe despre omniscience între diferite școli. Cuvântul omniscience derivă din cuvântul latin sciens („a ști" sau „conștient") și prefixul omni („toate" sau „fiecare"), dar înseamnă și „ atotvăzător ". Omniscience - https://ro.qaz.wiki/wiki/Omniscience
Omnisciența lui Dumnezeu se referă la el fiind „atotstiutor". Berkhof consideră înțelepciunea lui Dumnezeu ca un „aspect particular al cunoașterii sale". Romani 16:27 vorbește despre „singurul Dumnezeu înțelept". Un argument din liberul arbitru propune că atotștiința și liberul arbitru sunt incompatibile și, ca rezultat, fie Dumnezeu nu există, fie orice concept al lui Dumnezeu care conține ambele aceste elemente este incorect. Un Dumnezeu atotștiutor cunoaște viitorul și, prin urmare, ce alegeri va face. Deoarece cunoașterea lui Dumnezeu despre viitor este perfectă, El nu poate face o alegere diferită și, prin urmare, nu are voință liberă. Alternativ, un Dumnezeu cu liberul arbitru poate face alegeri diferite bazate pe cunoașterea viitorului și, prin urmare, cunoașterea lui Dumnezeu despre viitor este imperfectă sau limitată. Atributele lui Dumnezeu în creștinism - https://ro.qaz.wiki/wiki/Attributes_of_God_in_Christianity#Omniscience
O formulare logică a acestui argument ar putea merge după cum urmează: Dumnezeu știe alegerea „C" pe care un om ar pretinde că „o face liber". Acum este necesar ca C. Dacă acum este necesar ca C, atunci C nu poate fi altfel (aceasta este definiția „necesar"). Adică, nu există „posibilități" reale din cauza predestinării. Dacă nu puteți face altfel când acționați, nu acționați liber (Principiul posibilităților alternative) Prin urmare, atunci când faceți un act, nu îl veți face liber. Totuși, Norman Swartz susține că argumentele de mai sus comit eroarea modală. În special, el afirmă că aceste argumente presupun că, dacă C este adevărat, devine necesar ca C să fie adevărat, ceea ce este incorect deoarece C este contingent (vezi logica modală ). În caz contrar, se poate susține că viitorul este stabilit deja, indiferent de acțiunile sale. Au fost propuse alte mijloace de reconciliere a atotștiinței lui Dumnezeu cu liberul arbitru al omului. Unii au încercat să redefinească sau să reconceptualizeze liberul arbitru: Dumnezeu poate ști dinainte ce voi face, pentru că liberul arbitru trebuie înțeles doar ca eliberare de constrângere și orice altceva este o iluzie. Aceasta este mișcarea făcută de filozofiile compatibiliste. Suveranitatea (autonomia) lui Dumnezeu, existentă în cadrul unui agent liber, oferă puternice constrângeri interioare către un curs de acțiune (chemare) și puterea de alegere (alegere). Acțiunile unui om sunt astfel determinate de un om care acționează la impulsuri relativ puternice sau slabe (atât de la Dumnezeu, cât și de la mediul înconjurător) și de propria lor putere relativă de a alege. O propunere oferită mai întâi de Boethius și mai târziu de Thomas Aquinas și CS Lewis, sugerează că percepția lui Dumnezeu asupra timpului este diferită și că aceasta este relevantă pentru înțelegerea propriului nostru arbitru. În cartea sa Mere Christianity, Lewis susține că Dumnezeu este de fapt în afara timpului și, prin urmare, nu „prevede" evenimente, ci pur și simplu le observă pe toate simultan. El explica: Dar să presupunem că Dumnezeu este în afara și deasupra liniei timpului. În acest caz, ceea ce numim „mâine" este vizibil pentru El la fel ca ceea ce numim „azi". Toate zilele sunt „Acum" pentru El. El nu-și amintește că ai făcut lucruri ieri, El pur și simplu te vede făcându-le: pentru că, deși ai pierdut ieri, El nu. El nu te „prevede" făcând lucruri mâine, ci pur și simplu te vede făcându-le: pentru că, deși mâine nu este încă acolo pentru tine, este pentru El. Nu ați presupus niciodată că acțiunile voastre în acest moment au fost mai puțin libere, deoarece Dumnezeu știe ce faceți. Ei bine, El cunoaște acțiunile voastre de mâine la fel - pentru că El este deja în mâine și vă poate pur și simplu urmări. Într-un anumit sens, El nu cunoaște acțiunea voastră până când nu ați făcut-o: dar atunci momentul în care ați făcut-o este deja „Acum" pentru El. O obiecție obișnuită este aceea de a argumenta că Molinismul, sau credința că Dumnezeu poate cunoaște în mod contrafactic acțiunile creațiilor sale, este adevărată. Acest lucru a fost folosit ca argument de către Alvin Plantinga și William Lane Craig, printre alții. Argumentul liberului arbitru pentru inexistența lui Dumnezeu Dan Barker sugerează că acest lucru poate duce la un „Argument de liber arbitru pentru lipsa de existență a lui Dumnezeu" pe motiv că atotștiința lui Dumnezeu este incompatibilă cu faptul că Dumnezeu are liber arbitru și că, dacă Dumnezeu nu are liber arbitru, Dumnezeu nu este o ființă personală. În general, teiștii sunt de acord că Dumnezeu este o ființă personală și că Dumnezeu este omniscient, dar există o oarecare dezacord cu privire la faptul dacă „omniscient" înseamnă: „cunoaște tot ceea ce Dumnezeu alege să știe și care este logic posibil să știe"; Sau, în schimb, puțin mai puternic: „știe tot ce este logic posibil de știut" Acești doi termeni sunt cunoscuți ca omnisciență inerentă și, respectiv, totală. Argument din liberul arbitru - https://ro.qaz.wiki/wiki/Argument_from_free_will
Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui." (Isaia 46:10-11; citiți și Iov 23:13; Proverbe 19:21, etc.)
Pentru ca doar prin suferinta ajungem la intelepciunea interioara.Fiecare om are o cruce de dus.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
