Eu tot am aceasta problema citeodata. Adica cu multi ani in urma mama mea a inceut sa mearga la biserica, si eu mergeam cu ea, si credeam mult in Dumnezeu. Acum 4 ani eu am incetat sa merg cu ea la biserica, si mi-am pierdut increderea, adica nu eram sigura ca Dumnezeu exista, nu eram sigura de multe lucruri. Nu ma rugam deloc, nu ma gindeam deloc la Dumnezeu. Acum doua luni, am inceput sa merg din nou la biserica, dar tot de la inceput nu credeam, ma duceam doar pentru mama. Doream sa incerc sa cred in Dumnezeu, sa ma schimb, dar nu puteam, doream dar ceva ma oprea. Acum citeva saptamini am inceput sa citesc biblia, si mi s-au deschis ochii. Am inceput sa ma rog mai des, si acest lucru m-a facut atit de fericita, imi da putere. Acum m-am convins ca exista Dumnezeu, si l-am lasat sa intre in inima mea, si a intrat ca o lumina. Am inceput sa vad lucrurile alt fel, si m-a facut sa vad cit de multe am pierdut. Si da, sigur ca este un pacat aceasta indoiala, dar odata ce il lasi pe Dumnezeu sa intre in inima ta, si crezi in el, si incerci sa nu pacatuesti, sa fii credincios, Dumnezeu iarta, caci de aceea L-a dat pe unicul sau fiu pentru a fi rastignit, pentru ca noi sa fim ertati. Si poti evita acest lucru citind biblia, atunci vei incepe a intelege mai multe lucruri, si vei observa o lumina in sufletul tau. Roaga-te in fiecare zi, si vei vedea ca totul va fi bine. succes
Acest lucru se poate evita prin cautarea lui Dumnezeu. Prin cautare nu ma refer sa mearga sa caute dupa colt, ma refer sa citeasca Biblia sau Evangheliile sau Psalmii sau pur si simplu(asta oricum ar trebui facut) sa se roage la Dumnezeu si va vedea ca tot ceea ce Il roaga(daca motivul e bun si rational) i se va implini si se va simti mult mai bine sufleteste si atunci e imposibil sa nu creada. De obicei oamenii se iau dupa lucruri de gen: concubinajuri, injuraturi, club, "prieteni", filme obscene, etc si nu ii mai intereseaza de Dumnezeu. Intr-adevar e pacat, dar asta e viata
Majoritatea nu fac distinctia intre a crede intr-un Dumnezeu autentic si a crede in Dumnezeul mentionat si conturat in Biblie precum/sau si in alte carti specifice fiecarui crez in parte.
Majoritatea oamenilor slabi isi pierd deseori credinta in propria persoana iar daca citesti putina psihologie vei observa ca printre nevoile primare ale oamenilor nu se numara credinta ci protectia/auto-apararea (iar atunci cand esti vulnerabil/a... te prinzi tu ).
Daca este pacat sau nu ceea ce ai intrebat este irelevant in imaginea de ansamblu. Omul bun este bun, iar cel rau... este, conform anumitor teorii, tot un om bun dar decazut, "la pamant" --cum s-ar zice--... pe baza acestei ipoteze, intentia conteaza.
In alta ordine de idei, gandeste-te in felul urmator: un om cu 5 detege la o mana poate sa isi piarda, la fel cum isi pierde credinta, 2 degete (spre exemplu)? Apoi, dupa un timp, le poate regasi si refolosi la acelasi potential? Nu prea poate!
Cam la fel si cu credinta: ori o ai, din nastere, si este parte constituenta din tine ori nu o ai si este mult "bla-bla" indus (cu scop manipulator, pentru mase) de diverse persoane rau voitoare (sau, asa cum prefera unii, cu intentii bune dar gandite prost).
De ce se intampla ceea ce se intampla?
Prostia si ruda ei, ignoranţa, au multe cuvinte decisive de spus pe tema asta...
Doar nu te astepti de la un om necultivat sa se "afiseze" precum o floare desavarsita sau un diamant migalos slefuit, nu?
O seara placuta!
P.S. Scuze celor care nu sunt de acord cu opinia mea; nu am nici o intentie sa va calc pe vreo batatura...
Faptul ca nu mai simti credinta cateodata inseamna ca iti pui anumite intrebari cu privire la existenta lui dumnezeu si ca ti se trezeste inteligenta emotionala, ceea ce este absolut normal pentru ca esti om si ai acea ceva numita ratiune. Daca Dumnezeu este fiinta cea mai suprem rationala, si atat timp cat tu n-ai dovada clara ca exista si te indoiesti de asta, ar trebui sa fie de acord cu tine cu privire la dubiile tale in legatura cu existenta lui.
Hi a fost un moment in viata cand eram si eu foarte credincioasa si imi placea sa merg la biserica, dar apoi am dat peste ceva necazuri si mi-am zis ''unde este Dumnezeu? trebuia sa aiba grija de mine doar m-am rugat mereu etc'' doar cand aveam nevoie ma rugam atunci mi-am dat seama ca nu e bine ce fac ori ma tin de trebuie ori pur si simplu renunt pentru ca inca nu e vremea mea si de atunci am cam lasat-o mai moale cu chestiile religioase. Eu vreau sa cred in ceva care chiar exista nu sa ma bazez pe lucruri de acum 10000 de ani... Sincer chiar imi doresc sa cred si ma intreb unde este oare dc nu vine cand lumea are nevoie de El? Imi pare rau nu am aceea chemare divina si cand imi doresc sa ma duc la biserica patesc lucruri rele. na spuneti voi acum. Eu cred ca din cauza asta renunta oamenii, da peste un necaz si isi pierd credinta iar apoi cand isi revin il cauta pe Dzeu eu una nu i-as mai numi credinciosi pe aceeia care da cu noroi apoi isi cer iertare...
Pacatul pune un zid de despartire intre noi si Dumnezeu, iar cel care te face sa iti pierzi credinta e diavolul. Roaga-te pentru ca credinta ta sa fie statornica si Dumnezeu sa-ti mareasca credinta. Apropie-te mai mult de El.
Nu există om fără păcate,si sunt multe incercări si ispite care ne atacă,dar ca să fim buni veghetori trebuie să ne hrănim spiritual zilnic cu Cuvintul lui Dumnezeu. Dacă s-a intimplat să păcătuiesti,roagă-L să te ierte, iar El o va face, pentru că este credincios si drept.Dar nu lăsa ca gindurile de vinovătie sau de păcat să iti distragă atentia de la Dumnezeu si să te oprească de la a-ti implini scopul Lui in viata ta.Nimic să nu te oprească!
Nu exista om fara de pacat. Cum sa faci sa te fersti de cadere!? nu te departa de Dumnezeu si lasa-L pe El sa-ti conduca viata; citeste Biblia si roaga-te, astea sunt singurele arme.
Domnul cu tine!
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios."
Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului."
Numai bine!
Nu cunosc fenomenul.Ori crezi cu toata fiinta ori nu.S-ar putea sa ai conductele infundate.Se pot curata cu post si rugaciune. Evita sa mananci mortaciuni macar in perioada postului.
Lobotomie se cheama. Te duci la doctor, faci operatia asta, dupa care o sa ai o credinta de nestramutat.
Insemna ca nu mai esti credincios.De ce nu te declari ateu si nu-ti mai bati capul?
Cristian2003 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: