Pentru crestini e intrebarea : ce probabilitate exista ca o fiinta atat de complexa ca Dumnezeu sa apara in Univers? Si sa aiba si vointa, constiinta, sa apara din nimic? Intreb din curiozitate, ca o fosta crestina care si-a pus intrebarea asta. Totul in univers are o cauza si nu poate sa apara o entitate din Nimic.
Ordonare:
Cronologică
O "enitate" atat de complexa ca Dumnezeu nu poate sa apara din nimic,cel putin in universul nostru, lucrurile nu stau tot asa si cu lucrurile ma simple care pot face asta.
Sunt curios, parca Dumnezeu nu a aparut si exista de la inceputuri, cel putin asta sustinea crestinismul, vad ca acum o crestina sustine ceva diferit din moment ce se intreaba cand a aparut Dumnezeu.
Un crestin spune un lucru, altul spune ceva diferit, este absurd, mai bine ar revizui toate teoriile si ar crea un Dumnezeu compatibil din toate punctele de vedere.
Formulele probabilitatii sunt foarte complexe, exceptie facand parte cea de baza P=nr cazuri favorabile / nr cazuri posibile, aici nu ai cum sa calculezi probabilitatea pentru ca nu ai datele.
Este ca o problema in care nu ai numai necunoscute.
Răspunde
La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu...Si Cuvantul S'a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar
Intrebare de nota 10, vezi de asta sunt ateu pentru ca este imposibil ca din nimic sa apara ceva ceva asa complex ca un zeu ca apoi din nimic sa creze universul este imposibil eu unul nu cred asa ceva de asta nu cred ca exista zeii
E o intrebare fara sens. Dumnezeu daca exista, nu trebuie sa apara, pentru ca e Dumnezeu, nu o bucata de carne formata din materie si etc.
Omiti efectele argilei si ale altor substante ce au rol de catalizator. Daca ai 1000000 de bile, care este probabilitatea ca toate bilele sa se uneasca, ei bine este una mica, dar daca adaugam si niste magneti (catalizatorii si substante ce ajuta la oranizarea moleculelor in tipare) atunci probabilitatea creste de cel putin 6 ori cat era initial.
Dumnezeu preexistă creaţiei. Dimpotrivă, "nimic" nu există. Nu avem nicio dovadă că nimicul ar exista, ori că a existat vreodată. Prin urmare, Dumnezeu nu se poate să fi apărut din nimic.
Intrebarea nu e de nota zece, atita timp cit nu tine seama de caracterul lui Dumnezeu. Daca eu creez o casa, o construiesc si intru in ea, nu inseamna ca eu fac parte din zidurile acelei case, ca pot fi confundat cu ceva din acea casa. Iar intrebarea asta face - Il limiteaza pe Dumnezeu la Universul in care traim, ori, El e cel ce a creat intregul Univers, deci e cu totul in afara Universului, si in concluzie, intrebarea e gresita. Si vezi, de asta sunt eu credincios, pentru ca cindva am realizat cit de gresit pot sa vada oamenii lucrurile cu mintea lor limitata
Of, imi spui si mie in care laborator?!? Care laborator a reusit sa creeze o singura celula vie, care sa traiasca prin ea insasi? Hai sa fim seriosi! De la anumite forme mai mult sau mai putin organice ale materiei, care intr-adevar au fost sintetizate in laborator, pina la o celula vie, e cale foarte lunga!
Foarte interesant raspunsul!
La asta ma gindeam si eu de multe ori. La cit de mult s-a dezvoltat viata pe pamint, si cit e de complexa din punct de vedere chimic, e greu de crezut ca in anii pe care ii are Universul, ar fi posibila evolutia vieti. Avem prea putin timp pentru asta! E mai usor de crezut ca viata a fost creata, decit ca a evoluat, daca e sa tii cont de asta.
OK, sa presupunem ca e adevarat ce ai zis. Probabilitatea creste cum ai zis de cel putin 6 ori. Insa nu uita ca McWallace se referea strict la aminoacizi. Viata insa e mult mai complexa! Cel putin la nivelul la carea a ajuns la om, eu cred ca acel "de 6 ori" al tau, e "inghitit" cu mult de complexitatea fiintei unui om. Poate e vorba aici de mii de ori fata de chestia cu aminoacizii. Orice ai face, ar trebuie sa realizezi ca, viata find ceva extrem de complex, timpul din Univers e prea limitat, prea mic ca sa poate permite sa se ajunga unde s-a ajuns.
Eu nu sunt creștin, și am combătut deseori creștinismul, ca fiind o religie greșită!
Întrebarea pusă de tine, este interesantă, de principiu, dar nici ateismul nu este soluția corectă, ci o religie dinamică, permanent perfectibilă.
Eu urasc ratiunea si logica?!?
Ca sa devin credincios, un an de zile am stat si gindit si analizat sa vad care e adevarul, si de 20 de ani sunt deschis pentru orice altceva, pentru o eventuala reevaluare, insa mereu ratiunea si logica imi aduc argumente in favoarea credintei.
Si nu uras stiinta, dimpotriva, cred ca stiinta, adevarata stiinta completeaza foarte bine religia, religia se ocupa cu studiul Creatorului, pe cind stiinta cu studiul creatiei. E grav daca se inverseaza rolurile, daca faic din Biblie o carte care sa iti dea raspunsuri stiintifce, sau vrei ca stiinta sa iti dea raspunsuri la probleme metafizice.
Nu poti construi din nimic ceva. E una din regulile de baza ale Universului. Poti tranforma, dar nu construi din nimic, caci daca ar fi asa, atunci cineva la un moment dat ar putea contrui o masina bazata pe perpetuum mobile. Dar nu e posibil asta. Deci nu e posibil ca viata sa apara din nimic. A fost "ceva" acolo care a dus la aparitia ei. Ori, noi, crestinii numim acel "ceva" Dumnezeu. Ce e ilogic in asta? Nu e mai ilogic sa crezi ca a aparut viata din nimic intr-un Univers a carui legi spun sus si tare ca nu e posibila aparitia din nimic?
Da, am 5 ani. Plus inca vreo 37. Din care mai bine de jumatate ca si credincios, in care m-am izbit de citeva ori de problema existentei lui Dumnezeu. Ca si credincios, Dumnezeu iti cere totul, vrea insasi viata ta, sa renunti la ea, deci miza e mare, si crede-ma ca nu e usor sa renunti, si de aceea gasesti multi credinciosi doar cu numele, caci ei cred, dar nu au fost in stare sa renunte la ei insisi, ori, avind in fata mea o miza asa de mare, nu era normal sa gindesc "la singe" daca merita sa pun totul la bataie sau nu (era o prostie sa fac asta daca nu eram sigur ca Dumnezeu exista)? Am pus totul la bataie, si sti ce a iesit pina la urma? Nu am ramas cu buzele umflate, caci psihologic vorbind, asa se intimpla daca renunti la tot ce ai si ce esti, ramii frustrat, nu, Dumnezeu a venit si mi-a dat o noua viata, de fiecare data cind am avut de renutat la ceva si am facut acea renuntare. Dincolo de minunile pe care le-am experimentat, dincolo de experientele avute cu Dumnezeu, aceasta noua viata demonstreaza cel mai bine ceea ce afirm. Tie ti-e usor poate sa vorbesti, insa la mine, in spatele cuvintelor pe care le zic (scriu) stau decizii cruciale, decizii care cel mai adesea le-am facut impotriva a tot ce sunt eu, si crede-ma ca nu a fost usor. Insa a fost frumos, caci stiam mereu ca Dumnezeu va veni si va aduce acea noua viata in mine. Intre tine si mine e ca si cind am vorbi de razboi, fara ca tu sa fii participat la vreo lupta, iar eu sa fi trecut prin lupte grele. Nu exagerez deloc, orice crestin stie ce zic - credinta nu e un joc, nu e doar o invatatura, credinta inseamna sa mori tu insuti pentru ca Dumnezeu sa ia chip in tine, pentru ca doar El sa fie vizibil in viata ta. Ca sunt foarte putini care au ajuns acolo, si ca tu nu ai ajuns sa cunosti unul dintre aceia, e trist, dar asta nu da la o parte realitatea. Ei nu au ajuns tocmai datorita drumului greu ce e de strabatut pina acolo. Si daca tu doar vorbesti despre razboi, pe cind eu am experimentat realitatea razboiului, cine are la urma urmei dreptate, nu cel care nu doar vorbeste, ci a experimentat ceea ce vorbeste?
Nu! Dumnezeu nu poate fi creat, pentru ca creatia, aparitia unui lucru presupune timpul, e un moment in care acel lucru nu exista, e un moment al "nasterii" sale, si e un moment al existentei. Deci cind vorbesti de creerea unui lucru, vorbesti de fapt de un proces ce se intimpla in timp. Ori, timpul face parte din Universul in care traim, deci se presupune a fi creat chiar si el de Dumnezeu. Dumnezeu e in afara timpului, deci e clar ca nu poate fi vorba de a fi fost creat cindva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
