Ai zis un lucru mare: singurul lucru care alimenteaza religia e credinta. Da, asa este, niciodata nu pot fi sigur pe deplin ca Dumnezeu exista. Si de aceea am nevoie disperata de credinta. Insa iti spun un lucru: daca m-as rezuma la credinta, ar fi de jale pentru mine. Sunt tipul de om pragmatic, la care, daca un lucru nu functioneaza, il lasa deoparte. Fiind asa, nu m-as multumi doar cu credinta, sa cred si atit. Nu, religia nu e doar credinta, e mult mai mult. Credinta e doar "canalul" prin care intri in posesia a ceva extrem de valoros. La inceput crezi, mai apoi descoperi ca ce ai crezut e de fapt o realitate vie a vietii tale. De exemplu, cred ca Dumnezeu ma iubeste. Interesant e ca odata ce cred, nu ma voi mai simti singur - cineva ma iubeste si sunt constient de asta, de faptul ca acea persoana e cu mine. Mai mult, daca cineva incearca sa ma raneasca cu vreo vorba urita, gasesc in dragostea Lui putere de a nu baga in seama acea vorba, sau alinare daca acea vorba si-a atins tinta. Sau cel putin dragostea Lui ma poate motiva sa creez ceva frumos, sa ajut pe altii, sa traiesc cum nu as fi putut trai nicidecum inainte. La inceput doar am crezut, mai apoi nu doar cred, ci descopar ca ce cred e de fapt o realitate in viata mea. Dar, desigur, totul incepe cu credinta. Ea e fundamentala pentru orice credincios. Fara ea nu ai nimic, fara ea nu experimentezi nimic. Dar cu ea, descoperi ca, dincolo de tot ce exista in lumea asta, exista o alta lume, cea a spiritului, care de fapt guverneaza aceasta lume, si in care Il descoperi pe Dumnezeu ca fiind viu si real. Nu trebuie sa vezi ca sa crezi, crede si vei vedea.