Pentru iertarea păcatelor trebuie neaparat dus la spovedanie? Adica totusi Dumnezeu iarta doar daca ma duc la un preot?

Absolut NU. Dumnezeu te iarta DOAR daca te adresezi DOAR Lui.

Pai fara spaguta la popa nu ajunge pana sus

Nu exista pacat, ci doar vina.

Auzi la el
Asta e una din minciunile bisericii, care spala omul pe creier, in loc sa-i spuna adevarul.


DUMNEZEU iti iarta ATUNCI CAND SI TU IERTI, daca nu ierti pe nimeni nici el nu te va ierta, seiros vorbesc

RUGACIUNEA e singura cale prin care poti fii iertat chiar si daca nu ai iertat pe nimeni.
Roagate in numele lui Isus.

Daca esti ortodox si îți plac asa mult popii, neapărat spovedanie.

Mărturisirea păcatelor (sau spovedania) la urechea unui preot sau pastor face parte şi în prezent din închinarea şi ritualurile religioase practicate în multe biserici. Se ridică însă întrebarea dacă în societatea permisivă şi tolerantă de astăzi mărturisirea păcatelor mai este necesară sau importantă.
PĂRERILE sunt împărţite în această privinţă. De exemplu, în ziarul canadian National Post este prezentat comentariul unei persoane care recunoaşte că, deşi este greu să-i vorbeşti cuiva despre răul pe care l-ai făcut, „simţi o mare uşurare dacă cineva cunoaşte situaţia ta, se roagă cu tine şi îţi spune ce trebuie să faci pentru a îndrepta lucrurile". Un punct de vedere diferit găsim în cartea Binecuvântează-mă, Părinte, căci am păcătuit (engl.), unde sunt citate cuvintele unui bărbat care spunea: „Spovedania este unul dintre cele mai demoralizante ritualuri ale Bisericii, deoarece le provoacă oamenilor o nelinişte obsedantă". Care este punctul de vedere al Bibliei referitor la acest subiect?
Ce spune Biblia?
În Legea dată de Dumnezeu naţiunii Israel se găsesc instrucţiuni concrete cu privire la ce anume trebuia să facă o persoană care păcătuia. De exemplu, când cineva păcătuia împotriva unui semen al său sau încălca una dintre legile lui Dumnezeu, el trebuia să-i mărturisească fapta unui preot numit, care aparţinea tribului lui Levi. Acesta făcea apoi ispăşire în favoarea lui, oferindu-i lui Dumnezeu o jertfă pentru iertarea păcatului (Leviticul 5:1–6).

Secole mai târziu, când profetul Natan l-a mustrat pe regele David pentru păcatele pe care le comisese, cum a reacţionat acesta? David a recunoscut imediat: „Am păcătuit împotriva lui Iehova" (2 Samuel 12:13). De asemenea, el s-a rugat, implorându-l pe Dumnezeu să-i arate favoare. Care a fost rezultatul? Iată ce a scris David mai târziu: „Ţi-am mărturisit, în cele din urmă, păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea. Am zis: «Îi voi mărturisi lui Iehova fărădelegile mele». Tu ai iertat nelegiuirea păcatelor mele" (Psalmii 32:5; 51:1–4).
În fiecare zi, ca oameni imperfecţi, suntem înclinaţi să acţionăm în mod nechibzuit sau să ne folosim greşit limba şi în felul acesta păcătuim unii împotriva altora (Romani 3:23). Înseamnă oare că trebuie să mărturisim o astfel de greşeală unui om cu autoritate în acest sens?

Deşi în ochii lui Dumnezeu orice păcat este o nelegiuire, El este îndurător şi ţine cont că nu ne ridicăm la înălţimea normelor sale din cauza imperfecţiunii moştenite. Într-adevăr, psalmistul a recunoscut: „Dacă te-ai uita la nelegiuiri, o, Iah, o, Iehova, cine ar putea să stea în picioare? Căci la tine este adevărata iertare, ca să fii de temut" (Psalmul 130:3, 4). Ce ar trebui deci să facem când greşim sau păcătuim împotriva altora, probabil fără voia noastră? Să ne amintim că rugăciunea-model dată de Isus discipolilor săi conţine şi această cerere: „Iartă-ne păcatele, fiindcă şi noi iertăm oricui păcătuieşte împotriva noastră" (Luca 11:4). Într-adevăr, Dumnezeu ne acordă iertare dacă ne îndreptăm spre el şi îi cerem acest lucru în numele lui Isus (Ioan 14:13, 14).
Să remarcăm că Isus a menţionat condiţia ca şi noi să iertăm pe oricine „păcătuieşte împotriva noastră". Apostolul Pavel le-a spus fraţilor săi de credinţă: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie" (Efeseni 4:32). Dacă le iertăm altora greşelile, ne putem aştepta ca şi Dumnezeu să ierte greşelile noastre.
Dumnezeu nu-i autorizează pe oameni să ierte păcatele comise împotriva lui. Numai el le poate ierta. Biblia spune clar: „Dacă ne mărturisim păcatele, [Dumnezeu] este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea" (1 Ioan 1:9). Însă cui trebuie să-i fie mărturisite păcatele grave?

Întrucât numai Dumnezeu poate acorda iertare, aceste păcate trebuie să-i fie mărturisite lui. După cum am văzut mai înainte, aşa a făcut David. Dar pe ce bază poate fi acordată iertarea? Biblia ne spune: „Aşadar, căiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină timpuri de înviorare de la însuşi Iehova" (Faptele 3:19). Iertarea nu se obţine deci doar pe baza faptului că cineva îşi recunoaşte şi îşi mărturiseşte păcatul. Cel ce a păcătuit trebuie, de asemenea, să fie dispus să renunţe la conduita sa greşită.

Da doar prin spovedanie. Dar trebuie să-ți pară cu adevărat rău pentru ele și să încerci să nu le mai faci, iar dacă sunt unele foarte mari atunci vei primi un Canon(multe rugăciuni de citit sau
multe metanoia ori interdicțiee pe o anumită perioadă la împărtășanie).

Dumnezeul si Mantuitorul Iisus Hristos a instituit Taina spovedaniei in Biserica, atunci cand a dat Apostolilor puterea Sfantului Duh, cu care sa ierte pacatele oamenilor.

Ioan, capitolul 20:

21 "Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22 Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23 Carora veti Ierta pacatele, le vor fi Iertate si carora le veti tine, vor fi tinute."

Iisus Hristos ierta pacatele tot prin umanitatea Lui, caci spune de multe ori, precum slabanogului din Capernaum: "Fiule, iertate sunt pacatele tale!" Marcu 2:5

Biblia spune ca oamenii slaveau pe Dumnezeu, "care da oamenilor aceasta putere" (Matei 9, 8), a iertarii pacatelor.
Numai preotul si episcopul au putere sa ierte pacatele in numele lui Dumnezeu.