Păcatul, asa cum îl inteleg eu, reprezinta acțiunile și gândurile care se opun innobilarii. Conform teologiei, omul este creat fara de păcat, ca mai apoi sa cadă într-o dizgrație, căci Dumnezeu a înzestrat omul cu liberul arbitru.Omul, pe pământ, în lipsa gratiei divine, se bestializează, se asemănă din in ce mai mult fiarelor, natura carnală se suprapune și acaparează natura divină, in ultima faza ajungându-se la dezumanizare.
Ne umanizeaza moralitatea și virtutea, care vin de la Dumnezeu. Ne dezumanizează inhibițiile, instinctul animalic.In mod normal, omul este o combinație între cele doua:natura carnală, instinctuală, dar înzestrată, de asemenea, cu discernământ, conștiință de sine, moralitate și virtute.
Păcatul, fiind natura carnala care ne bestializează, poate fi distrus prin absorbtia în absolutul divin, astfel perfectionandu-ne. Dumnezeu oferă oamenilor calea prin care se pot "cățăra" la El, care e perfect și etern, astfel pavand calea către imortalitate, pe care o vom căpăta, după cum se știe, la cea dea doua venire a lui Isus, moment în care păcatul e distrus.
Păcatul nu trebuie perceput de către creștini ca o sperietoare, ci ei trebuie sa accepte natura păcătoasă a oamenilor, sa realizeze ca nimeni nu e fără de păcat, și sa se lase controlați de Dumnezeu, în asa fel încât la venirea lui, lumina personală sa coincidă cu lumina divina.In caz contrar, consecința imediata a unei eventuale discrepante este moartea permanentă.
Lumea exista pentru a lucra în asa fel încât sa ne luminam cu gratia divina, ca la a doua venire sa se producă absorbția în divin, ca o piesa de Lego care se potrivește în alta.
Sigur, aceasta interpretare mistica îmi aparține, un necredincios.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
După cum am spus, eu nu sunt aici să îmi demonstrez convingerile în fața nimănui, căci spre deosebire de ceea ce face religia în general, eu nu doresc să conving "convertesc" pe nimeni de nimic. / la nimic. Poți să citești biblia până la sfârșitul vieții, dacă nu înțelegi de fapt ce spune în ea. Iar mai ales dacă o iei de bună și nu știi că este refăcută de foarte multe ori. Chiar și Constantin a modificat ceea ce însemna creștinism, pentru că a-i omorî pe creștini cum făcuse cel dinaintea lui s-a dovedit a nu fi o soluție bună. Așadar a făcut un mix de crestino-paganism. Sunt atâtea minciuni în Biblie încât este imposibil să crezi așa ceva.
Nu folosesc nici un lucru despre tine ca argument împotriva ta, nu inteleg de ce o iei personal. Îți spun doar că dacă tu ai anumite convingeri, de oriunde vrei tu, de ce mai ai întrebări și care e scopul discuției? Vrei să îi convingi și pe altii de credințele tale? Vrei să înțelegi de ce nu toți gândesc ca tine?
Despre Karma, univers și tot ce dorești tu există deja cărți, nu trebuie să ceri răspunsuri de la mine căci nu eu le-am spus.
Răspunde
"1Mă da de unde parașuta asta? Cine a pus-o în context? Hai să dau eu alt exemplu că nu înțelegi, ridic o piatră grea deasupra capului meu, fără să am nu știu ce protecție sau cască și o las să cadă. Te asigur eu că m-ar afecta. Ori moarte, ori ceva imobilitate pe viață."
Pai tocmai confirma faptul ca acelasi lucru, in circumstante diferite, are efecte diferite. Asa si cu "pacatele" astea ale voastre. Nu tot ce e "pacat", in orice circumstante, duce la ceva neplacut.
"2. Să înțeleg că..."
N-ai inteles, mai incearca
"Ce e conștiința și sum poate fi defectă?"
"conștiință sf [At: DOSFTEI, MOL. 114 / V: ~ienție, (înv) cuscii~, ~scii~, ~ienție / P: ~ști-in~ / Pl: ~țe / E: fr conscience, lat conscientia] 1 (Flz) Intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență. 2 Cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 3 Înțelegere."
De fapt ceea ce numim "constiinta" e un ansamblu de pareri pe care le are un individ despre el si despre ce se intampla in jurul lui. Iar cum perceptia asta poate fi eronata, bineinteles ca in aceeasi masura si "constiinta" e defecta.
"...desigur în modul în care nu l-ar deranja pe celălalt."
De multe ori ce place cuiva implica, intr-un fel sau altul, neplacerea altcuiva. De exemplu, mie imi place un post intr-o firma, si altuia acelasi post. Ce facem? Ne dam amandoi la o parte sa vina al treilea care n-are astfel de conceptii sa-l ia, sau concuram pentru el, in conditiile in care celui care pierde n-o sa-i convina?!
Ținta de a fi om cinstit și generos.;/cine fura să nu mai fure ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit./Efeseni 5-28
De fapt ceea ce in genere numim constiinta, e abrutizata in cazul credinciosilor. Pentru ei n-are nici o importanta ce e bun, logic, normal, etc, ci doar ce cred ei ca le-ar transmite sa faca/spuna spiridusul respectiv pentru a nu fi pedepsiti si/sau pentru a primi diverse lucruri. De aceea nu poti avea incredere prea mare in vreunul, nu se stie ce naiba ii spune spiridusul in somn, si orice i-ar spune, executa, nu mai trece prin filtrul gandirii ceea ce crede ca i-a fost transmis.
Pacatul nu exista. E o lista pe care o luam de la altii sau ne-o construim singuri. Cand un lucru apartine acelelei liste, spunem ca e un pacat. Daca micsoram lista pana ce nu mai contine nici un element, atunci dispare si pacatul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
