Presupunand ca exista Dumnezeu, cum de acceptati suferinta constanta ce fiecare om o va avea si cei din jurul lor? Ca un addendum, de ce Dumezeul crestin (daca esti crestin) accepta si chiar ordona suferinta: slavii pot fi batuti doar sa isi revina in cateva zile, femeile violate sa se casatoreasca cu violate sa se casatoreasca, uciderea ne-evreilor, etc?

Pe deoparte ai dreptate ca daca omul nu deschide usa inimii inaintea lui Dumnezeu, El nu va intra cu forta; dar Dumnezeu stie ca daca nu Il vei lasa El sa stapaneasca peste viata ta, atunci altcineva va stapani peste ea.
Omul este liber daca sa-I deschida sau nu usa; dar omul nu este in siguranta atunci cand crede ca este liber. Pare un paradox: suntem liberi, dar nu prea suntem liberi -sau cel putin asa cum ne-ar place noua sa credem.

Ai spus un mare adevar: ca Dumnezeu are drept asupra vietii si mortii noastre. Dar lucrurile nu sunt exclusiviste. Cei mai multi oameni Il vad pe Dumnezeu ca fiind un tiran; dar El este cu mult mai sensibil decat noi. Moartea este un lucru strain pentru El. Cauta sa cunosti caracterul Lui; priveste prin ochii Lui si vei intelege modul Sau de lucru cu noi oamenii. Nu-L mai privi prin spusele altora, si nici prin judecata proprie; cunoaste-L personal ca sa te convingi. Oricat de mult ti-as descrie cat de bun este un cozonac, chiar daca l-ai vedea cu ochii tai, convingerea va veni doar atunci cand tu vei gusta din el. Eu nu pot decat sa vorbesc despre Dumnezeu si sa spun cat de bun este El, si prin viata mea schimbata, ceilalti sa se simta atrasi si sa isi doreasca sa Il cunoasca si ei pe Dumnezeu. Eu nu pot face mai mult.
Libertatea noastra o putem intelege si prin expresia: "Leul este regele animalelor, dar nu si al oamenilor". O fi leul rege, dar doar in sfera lui de actiune. La fel si noi. Altcineva mai mare stapaneste peste noi. Avem nevoie de limite; si daca Dumnezeu nu ne-ar fi pus aceste limite, atunci noi am fi facut lucrul acesta -si chiar l-am facut.
Dupa cum un judecator va fi gasit vinovat de altii -chiar daca a rostit o sentinta dreapta, tot la fel si Dumnezeu este judecat de unii din pricina deciziilor pe care le ia. Totusi, la sfarsitul tuturor lucrurilor, si Dumnezeu Se va lasa judecat -ca sa arate ca judecata Lui a fost intotdeauna cea mai buna, chiar daca nu am vazut (sau nu am vrut sa vedem) lucrul acesta.
Ai auzit de expresia: "Oamenii nu vad padurea din pricina copacilor?" Noi ne gandim mereu la altii, si altii si tot altii, dar la noi nu ne gandim. Noi vedem si auzim mereu numai de altii ca mor, ca traiesc rau sau bine, dar noi nu mai vedem ca avem viata si ca ne bucuram de ea. Avem unde sa stam, avem cu ce sa ne imbracam, avem ce sa mancam, ba inca avem si calculatoare si posibilitatea de a merge la scoala! Suntem ca niste copii care se plang mereu parintilor de lipsuri, cand acestia se straduiesc sa le ofere copiilor lor tot ce au ei mai bun! Noi oamenii niciodata nu suntem multumiti de Dumnezeu, pe cand de la El am primit absolut tot ce avem. De ce se intampla una sau alta fara ca sa pricepem, este ca Il judecam pe Dumnezeu dupa felul nostru de judecata, dar nu este pe pamant nici-un om priceput ca sa inteleaga si sa cunoasca felul de judecata al lui Dumnezeu.
Trebuie sa recunosc ca cei mai multi oameni mor fara sa fi cunoscut vreodata de ce s-a intamplat una sau alta, de ce s-a intamplat asa si nu altfel. Noi nu trebuie sa fim ca ei. Chiar Biblia spune despre ea ca a fost scrisa "pentru invatatura noastra", ca sa cunoastem felul de judecata al lui Dumnezeu, si sa nu murim ca si animalele. Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune, cu judecata; sa le folosim dar din plin ca sa cunoastem cum stau lucrurile, si nu impotriva Aceluia ce ne doreste binele -si crucea vorbeste despre lucrul acesta! Judecata divina se desfasoara intotdeauna spre binele nostru; dar cine poate intelege lucrul acesta?

Va veni vremea cand Dumnezeu va raspunde tuturor "DE CE"-urilor noastre; dar cand Dumnezeu ne va intreba de ce am trait nepasatori si nu am cercetat cum stau lucrurile, si nu am vrut sa cunoastem adevarul, ce-I vom raspunde? Orice glas va fi amutit atunci.
De aceea indemnul este: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile..." (Evrei.3:15)

Nu te indoi de planul Lui. Si noi rupem cele mai frumoase flori dintr-o gradina...inconstient,dar El nu e inconstient.

Sa iti raspund eu: in primul rand Dumnezeu nu impiedica nimic ci lasa ca totul sa se desfasoare dupa o dreptate, fiecare sa isi suporte propriile cosecinte ale alegerilor lor proprii. Bineinteles ca Dumnezeu nu a dorit ca raul sa para, dar totul tine de alegerea fiecaruia ce a vrut iar asta nu a tinut de neptutinta Lui ci de ce ai dorit. Tu ai vrut sa mergi in rau, a fost alegerea ta, ai fost liber. Daca Dumnezeu ar fi intervenit atunci ai fi spus ca iti opreste propria ta libertate de a alege, deci nu este rauvoitor! Diabolic nici atat pentru ca nimanui nu i s-a impus nimic si nu a fost mintit cu nimic pentru ca toti au stiut despre ce este vorba.

Cred ca ai pierdut esenta intrebarii cautand sa dai un raspuns standard apologetic:
- nu era despre originea raului sau ca el lasa sa fie rau in jur. Intrebarea implica ca este un rau in jur. Ci cum de il lasa. De asemeni, intrebarea e neutra fata de alegerea mea. Sau ca e diabolic sau nu (nu poate fi diabolic dat fiind ca diavolul e alta entitate)
- partea a doua a intrebarii, e de ce nu numai ca accepta suferinta, dar o comanda. Partea dumneavoastra a raspunsului in care zice ca nu poate face nimic, tocmai vedem ca face atunci cand o comanda.

Deci n-ati raspuns nici la prima parte, nici la a doua. Mai ai o sansa...

Acum am gasit, deci care ar fi intrebarea ta mai pe scurt?