Nedreptatea infinită există în poveste, pentru că povestea e falsă și absurdă, iar zeul e un personaj imaginar.
Câtă vreme personajul "atotputernic" e invizibil și mut, deci inexistent, oricine poate spune ce vrea în numele lui și atunci Dumnezeu e doar o sperietoare de tip Bau-Bau folosită cu succes pentru prostirea naivilor creduli și neștiutori.
Dumnezeu e simbolul neputinței, neștiinței, primitivismului, nimicului, înșelăciunii, nesimțirii, nerușinării și absurdului. Dumnezeu e o justificare a dorințelor și a faptelor omului mincinos, necinstit și neserios.
Dacă ar exista un zeu atotputernic, atunci pentru acel zeu omul ar avea valoarea zero, deci zeul nu ar fi interesat de om sau de ce face omul, nu l-ar ajuta, nu l-ar răsplăti și nu l-ar pedepsi pe om pentru că nu ar avea de ce. Un zeu atotputernic și rațional nici nu ar face omul și alte viețuitoare (purici, păduchi, ploșnițe, căpușe și țânțari...) pentru că nu ar avea de ce.
Realitatea arată că viețuitoarele sunt supuse selecției naturale, ceea ce demonstrează că nu există nici un zeu care să facă viața. Proprietățile materiei și evoluția ei în timp generează viața. Zeul nu are nici o contribuție fiind doar un personaj imaginar de poveste primitivă, puerilă și absurdă.
Dreptatea e a celui puternic. Cine are putere, acela are dreptate. Exemplu: E drept ca o găină să fie mâncată de un om? A greșit găina cu ceva? Nu. Omul e puternic și face ce vrea cu găina. Asta e dreptatea. Puterea e în funcție de noroc și de acțiunile viețuitoarei. Norocul (întâmplarea) are cel mai mare rol.
Recunosc ca esti primul crestin care a reusit sa dea un argument bun hai sa vedem daca face sens pana la capat.
"Pana la urma s-ar prinde", chiar dacs dupa 100 de ani nu a facut-o? Ma indoiesc!-intr o infinitate eu zic ca da.
" chiar daca el stie rezultatul-"-Man acum care rezultat ca infinitul n are capat.
Deci aici intram intr-un mega paradox, de unde stie Dumnezeu rezultatul, daca infinitul n are capat intelegi.
Aici e complex de imaginat dar sa zicem asa Dumnezeu infinit stie "capatulul infinitului", insa daca nu e un capat omul are timp infinit sa se schimbe.
Nu stiu simt ca amandoi nu putem discuta despre asta, fiindc intraram intr-un paradox.
Nu stiu cum face sens pentru tine sua pentru mine faptul ca stie capatul a ceva ce nu are capat, sau ca Un om daca ar trai infinit nu s-ar putea schimba deloc.
Statutul de junior nu mi permite sa dau mesaje in pm.
Imi dai messengerul tau?
Vreau sa ti multumesc.
Ca ultim raspuns, as putea rezolva(macar partial)problema paradoxului prin urmatoarea analogie:Sa zicem ca omul ar trebui sa petreaca in iad o anumita perioada de timp pentru pacatele sale, un exemplu fiind crima! Sa zicem ca o crima=un an petrecut in iad! Sa zicem ca un om comite 100 de crime(omoruri, ca sa clarific)! Ti s-ar parea corect sa petreaca in Iad doar 100 de ani pentru cele 100 de crime si nu vesnic? Spun asta pentru ca trebuie sa te gandesti la faptul ca cei 100 care au pierit nu-si vor putea recupera viata, deci practic un omor are consecinte eterne! Iar in legatura cu infinitul, da, ai si tu dreptate aici, dar daca luam in considerare faptul ca Dumnezeu a creat totul(inclusiv infinitul), poate este o metoda de a determina daca traiectoria/destinul/comportamentul unui om se poate schimba, ceva ce noi nu putem intelege!
Pentru Dragon
Dacă am un proprietar de câini de luptă care stă și se uită cum câinele lui omoară un om, atunci cine e vinovat? Câinele, omul sau proprietarul câinilor?
Evident că proprietarul câinilor e vinovat.
Așa e și cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e stăpânul, creatorul omului păcătos și lasă omul păcătos să mintă, să fure, să tâlhărească, să omoare și să facă război, atunci cine e vinovat? Păcătosul sau Dumnezeu?
Dumnezeu e vinovat pentru că lasă păcătosul să omoare, să fure și nu face nimic.
Realitatea e că nu există nici un Dumnezeu. Oricine poate spune orice în numele unui personaj imaginar și atunci acel personaj devine o scuză și o justificare pentru dorințele și faptele omului mincinos care a inventat minciuna sperietoare numită Dumnezeu.
N-a văzut nimeni nici un Dumnezeu, nici un Iad, nici un Rai și nici un om mântuit și atunci pe ce se bazează credința? Pe nimic în afară de niște povești primitive, puerile și absurde care n-au nici o legătură cu realitatea.
Când e nevoie de credință? Când nu există dovezi.
Când nu există dovezi? Când e minciună.
Cine are nevoie de om și nu are dovezi pentru minciuna lui, omul mincinos sau un Dumnezeu atotputernic care ar putea produce dovezi, nu are nevoie de nimic de la om și nu are de ce să mintă?
Evident că doar un om mincinos și neputincios poate avea nevoie de om și de ce face omul și neavând dovezi pentru minciună ca să-l poată înșela pe omul naiv credul și neștiutor, are nevoie de credința omului naiv și o cere în numele unui personaj imaginar "atotputernic" de tipul Bau-Bau.
Deci credința e drumul spre minciună și dovada inexistenței dovezilor.
Pentru Halogen:Ceea ce spui tu s-ar aplica doar in cazul in care Dumnezeu i-ar face pe oameni buni sau rai! Dar nu ne face nici cum! La nastere suntem un simplu organism care trebuie sa se dezvolte! Odata cu dezvoltarea sa este constient de mai multe aspecte ale lumii, inclusiv binele si raul, moment in care este liber sa aleaga! Omul devine bun sau rau prin propriile alegeri! Da, e adevarat ca Dumnezeu stie ce alegere va face, dar conform liberului arbitru, omul are initial dreptul la viata! Iar daca omul respectiv omoara pe cineva, ia asupra sa pacatele victimei(da, asa se intampla). Victima ajunge in Rai, iar criminalul(daca nu se curateste), ajunge in Iad! Totul este perfect logic!
Pentru Dragon
Dacă Dumnezeu știe dinainte ce va face omul rău și e atotputernic, atunci e obligația lui să oprească răul și să nu supună la suferință omul nevinovat.
Prin urmare un Dumnezeu atotputernic care nu elimină complet răul, e părtaș la tot ce e rău.
Apoi, un Dumnezeu atotputernic invizibil și mut lasă omul bun în întunericul neștiinței să moară de boli, de frig, de foame, în sărăcie, în accidente și în războaie.
Nu e logic să supui omul bun unor evenimente negative câtă vreme știi de la început cine va fi bun și cine va fi rău. E o pedeapsă nemeritată aplicată omului bun.
Mai pun o dată răspunsul pentru că site-ul are o latență ce împiedică vizualizarea pe loc a modificărilor aduse răspunsului.
Pentru Dragon
Dacă Dumnezeu știe dinainte ce va face omul rău și e atotputernic, atunci e obligația lui să oprească răul și să nu supună la suferință omul nevinovat.
Prin urmare un Dumnezeu atotputernic care nu elimină complet răul, e părtaș la tot ce e rău.
Apoi, un Dumnezeu atotputernic invizibil și mut lasă omul bun în întunericul neștiinței să moară de boli, de frig, de foame, în sărăcie, în accidente și în războaie.
Nu e logic să supui omul bun unor evenimente negative câtă vreme știi de la început cine va fi bun și cine va fi rău. E o pedeapsă nemeritată aplicată omului bun.
Salut nu e frumos si nici normal sa dai block pe messenger pentru ceva banal cum ar fi o vocala trimisa.
Daca te am suparat cu ceva poti sa mi spui.
"ia asupra sa pacatele victimei"--asta nu e o dogma a crestinismului, ci o superstitie populara.
Am eu o întrebare cu care poate o să te clarifici. Pe ce lume trăiești, și în ce secol? Prin secolul 11, la o universitate medievală? Acolo topicul tău ar avea relevanță și ar suscita interes, în cadrul acela de univers cultural scolastic.
De fapt tu te trimiti in iad. E adevarat ca exista o judecata de apoi si ca Dumnezeu îi judecă pe oameni după faptele lor, dar nu îi judecă independent de ființa lor. Cred că ai ratat versetele unde scrie că sufletele se vor lămuri ca prin foc, iar cele găsite vrednice nu vor fi consumate de foc. Ai interpretat gresit Biblia bazandu-te pe cateva versete scoase in context fara sa intelegi in intregime.
Iti raspund eu, daca initiatorul nu a putut.
OFFTOPIC:Nu rezolvasi paradoxul deloc zisasi o mare prostie, omul petrece in iad atatia ani cat mai aveau fiecare de trait la un loc.
Vieti care nu le recupereaza nicioadata? realizezi ca au un infinit de rai deci despre ce vorbesti tu, numai tu intelegi.
Revenind:
Ai zis ca omul merita o pedeapsa infinita pentru ca daca Dumnezeu l ar lasa sa traiasca vesnic omul nu s ar schimba.
Aici luam 2 caputuri ca sa zic asa, zic caputuri fiindca nu mai poti avea replica la ele, GARANTEZ
Omul cu viata finita vs omul cu viata infinita:
1.)Daca Dumnezeu e atotstiutor si atotputernic, pe omul cu viata finita l ar crea degeaba.
De ce? Fiindca indiferent de ce inventeaza mintea ta la o viata finita un om are un sfarsit final.
Acel sfarsit final il vede Dumnezeu.
Realizezi ca exista pentru fiecare un sfarsit final, indiferent cate interventii are pentru a ne schimba, el primeste din viitor un sfarsit finallll.
Daca acel sfarsit final indica calificativul:pacatos nempacat cu Dumnezeu, si Dumnezeu inainte de a crea omul vede acel sfarsit, atunci la ce rost sa l mai creeze?
Eu inteleg ca ti da braindamage acel SFARSIT FINAL oricate semne ar da Dumnezeu dar El exista, daca omul are viata finita.
SI
2.)Omul cu viata infinita.
O sa ti fac un bine si o sa te scot din acel megaparadox in care te ai bagat ca musca n balega.
Aici la punctul 2. ) Avem 2 situatii amandoua ducand la inexistenta unui Zeu.Cea din intai invalideaza pe cea din urma.
Prima-Dumnezeu nu exista, fiindca e vesnic(infinit) si infinitul nu are capat.Neavand capat viata vesnica a omului rezulta ca Dumnezeu nu are ce final al omului sa vada asadar daca ar lasa omul sa traiasca la nesfarsit viata omului ar fi doar un infinit sir de "ma intorc la Dumnezeu","ma las de Dumnezeu",ma intorc la Dumnezeu","Ma las de Dumnezeu". Daca omul lasat sa traiasca vesnic,nu i se poate determina un capat,ca la omul finit,atunci Dumnezeu nici el nu va sti ce sa i faca,fiindca nu va sti intr-un final ce va face omul,fiindca nu exista un final.
A doua chestie e ca teoretic infinitul exista,practic NU EXISTA.
E folosit in matematica,doar pentru ca nu se cunoaste cel mai mare numar din univers,daca s ar cunoaste, atunci limita superioara din matematica ar fi acel numar mare nu infinit.
Pentru ca infinitul practic nu poate fi atins, nici macar cu gandul ca omul moare si papa gand. Daca stai sa te gandesti si la nanotehnologiile care cica ne ar face nemuritori, ele se uzeaza in corp la un moment dat, nu ajungi la timp sa le schimbi poti sa tii faci complicatii si sa mori, poti sa mori la interventia de schimbare a acelor nanotehnologii.Concluzia care rezolva paradoxul tau infinitul nu exista, si nici nu e necesar sa existe, fiindca nu poate fi atins.
Pardon cea dintai valideaza pe cea din urma la punctul 2. )*
Sper ca vezi si mesajul asta.
Pentru HyperboreaSchizo
Depinde ce carte cu povești citești. Cartea cu povești e scrisă de om. Omul e mincinos și atunci ce facem?
Daca gandesti ca un om nu ai cum sa intelegi si o sa iti insusesti o atitudine gresita, sunt multe nivele de adevar si daca vrei sa treci la urmatorul atunci nu mai gandi in termeni ficsi, realitatea nu este alb sau negru, nu exista nedreptate, totul se intampla asa cum trebuie sa fie, cand apare ceva ce tu vezi ca fiind o problema iti testeaza toate alegerile pe care le-ai facut in trecut iar daca nu ai trecut-o iti propune sa inveti din esecul ei pentru ca te doare, viata e o aventura, nu stiu de ce, cand o sa inveti sa-ti accepti durerea fara sa te vaiti atunci esti pe drumul cel corect, "moartea" e continuarea, sfarsitul e un concept omenesc
Ce iad, cei morti numai sunt constienti si numai vor fii vreodata
Milan9 cei morti numai stiu de ei si numai vor fii stii vreodata, ca nici lazar nu a fost nici unde, nici alte pers inviate de iisus, ce tot aveti cu iadul
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: