Prefer să tac. Postarea ta este "cu trimitere". Arăți din start, că cei cu păreri diferite de cea expusă de tine n-au nici o șansă la un schimb echitabil de păreri.
Nu sunt adeptul creationismului asa cum este prezentat in Biblie, dar nici idiotenia de evolutionism pe care ne-o prezinta oamenii de "stiinta".
Vai de viata mea. Mai usor ca ma doare capul . Sa incepem!
1. Dumnezeu nu exista si nici nu a existat, vazand ca ai o orientare stiintifica am sa explic astfel: particulele din care sunt elementele din ziua de azi create au evoluat in mii de ani. Toate orientarile religioase sunt bune, deoarece provin de la om, nu de la diavol/demon/dracu/satana si alte versiuni ale incornorarii dumisale Deci nici asta nu exista. Omul a avut o imaginatie...debordanta.
2. Accept raspunsul
3. Da... Nu exista rai, iad sau alte chestii handicapate pe care le inventeaza, supriza! omul! Nu putem sti sau nici nu stim daca avem dreptate cu ceea ce am spus in privinta vietii de apoi!
O zi frumoasa, si nu uita ca esti condus de univers, Basescu si alte particule din care este formata Viata!
De ce sa taci!?
Un singur adevar exista!
Care este... DUMNEZEU!
Vezi?!
Au vazut adevarul si nu mai stiu ce sa zica
1. Viata a aparut in balti primordiale. Era normal ca prin atatea reactii ce au avut loc acolo, intr-un final sa apara si viata. Sa iti dau un ex: Avem 100 de bile de diverse culori. Viata este formata din rosu, verde, mov, galben.
Daca acele bile se ciocesc in continu, este normal ca intr-un final sa apara si aceasta combinatie.
2 Ai auzit de instinct. Instinctul este cuvantul cheie.
Bun,dar de unde vine instinctul?
Du-te tu si ia pamant, sterilizeaza-l si baga-l intr-un borcan pe care sa in bagi intr-unul mai mare dar vidat ca sa nu intre bacteriile.Si vezi ce iti iese, poate o pizza vorbitoare cu tot cu instinct si vezi ce ii spune instinctul, ok?
Pfff! Mai lucrează la nivelul de comunicare!
O sa mai lucrez, dar tot eu am dreptate la ceea ce spun sus de tot, corect?
Ai pe dracu'! Învață să accepți și alte păreri, înainte de a trage concluzia finală! Părerea mea.
1 nu se stie sigur cum a aparut existe ipoteze care au dovezi dar una definitiva nu-i, eu unu merg pe viata din spatiu
2 La început o celulă mică şi vulnerabilă căuta o alta mai mare şi mai viguroasă pentru a se împerechea cu ea, o celulă lipsită de capacitatea de a se deplasa alegea o pereche mai mobilă, astfel încât, odată cu înaintarea evoluţiei, gradul de complexitate a celulelor a crescut, iar diferenţele dintre ele au devenit mai pronunţate, astfel încât polarizarea caracterelor opuse a dus la apariţia primelor celule "feminine" şi "masculine", totul culminând cu apariţia spermatozoidului şi a ovulului. Moştenirea genetică sau materialul ereditar era protejat într-un corp perisabil sau soma, numit "tată" şi "mamă", care după împerechere şi creşterea urmaşilor devenea inutil.
Astfel s-a născut sexul.
Şi astfel a apărut moartea.
Sexul a evoluat deoarece este mai avantajos decât reproducerea asexuată, producând o varietate mai largă de urmaşi cu o şansă sporită de supravieţuire.
Moartea era şi este simpla îndepărtare a corpului sub forma unui cadavru, în vreme ce moştenirea genetică supravieţuieşte de la o generaţie la alta. Eminentul biolog şi laureat al Premiului Nobel, dr George Wald, scrie în volumul Sfârşitul vieţii:
"Moartea este eliminarea corpului după ce şi-a făcut treaba." Această treabă constă în transportarea materialului ereditar al rasei: "hrănirea lui, protejarea lui, încălzirea lui într-un organism cu sânge cald".
Deşi poate părea dur sau chiar respingător - şi ignoră în mod evident toate consideraţiile de ordin spiritual - acesta este adevărul biologic.
Pe scurt: în cazul amibei nu există sex şi nici moarte; în cazul călugăriţei sexul este moarte (femela devorează capul masculului), în cel al somonului, sexul este o pregătire iminentă pentru sfârşitul absolut. În cazul animalelor mai evoluate, inclusiv al nostru, perioada de fertilitate reproductivă este separată de moarte prin acea perioadă necesară creşterii urmaşilor. Însă în cele din urmă se atinge întotdeauna Finalul: anihilarea fizică, preţul plătit pentru reproducerea sexuată. Cu alte cuvinte, orice organism ce se reproduce sexuat, lasă în urmă un cadavru.
Logic? Sigur! Altfel spus eu deţin nemurirea, însă nu acolo unde mi-o doresc şi anume în corpul meu. O deţin în gene. Materialul ereditar fie că va mai exista vreme de o sută de ani, o mie de ani sau zece mii de ani de acum înainte, nu prea mă mai interesează. Chiar deloc.
Ai cea mai complexa explicatie de la raymusic se vede ca omul este autodidact si este regele neincoronat al ateilor si mare somitate in materie.Din cite stiu si ateii fluiera a paguba ca aruncau ca sigura virsta universului la 13 miliarde de ani dar au fost desc centuri de galaxii vechi de 120 mld de ani. Fluiera a paguba ateii mai bine dadeau banii de cercetari si cu 1 miliard de dolari faceau ai nostri 10 km de trotuar si 2 ceasuri cu cuc sa le puna in piata sa dea ora exacta pentu ateii de pe TPU, Din cite vad cercetatorii atei nu au facut nici macar atit stau si croncane pe craca.Ce tot atita bilci pina si geneticienii recunosc un Creator scuze un Arhitect.Ce o fi cu lolozila de nu vine cu roaba de linkuri, asta cred ca da capacitatea ca termina clasa a 8 a
Pui intrebari la care nu poti afla raspunsuri care sa te convinga, decat daca ai citi si studia temeinic.Bag seama insa, ca astfel de preocupari iti sunt straine.Nu toti cei care au trecut prin EMI(experienta mortii iminente) au vazut aceleasi lucru. Unii n-au vazut nimic.O ultima carte(tradusa si la noi), care te va convinge asupra spuselor mele, este:Ultima frontiera, a Dr.Sam Parnia.
Sa citesti, eventual sa cauti sa intelegi, si apoi sa-ti exprimi parerile.
Tu ai citit ceva? Citeste si apoi sa iti exprimi parerile.
Sigur ca am dreptate.
In afara de faptul ca exista o deosebire sematica intre "adevar" si "dreptate",ambele insa pentru a fi acceptate indubitabil,trebuiesc dovedite prin mijloace unanim recunoscute.
In momentul in care invoci forte divine (indiferent cum le numesti),intri in domeniul credintei religioase, pe care nu esti dator sa o motivezi, atata timp cat nu cauti sa o impu ca singurul adevar. Motivatiile pe care le invoca, in general crediciosii, se bazeaza pe nerealizarile(inca) ale stiintei, nerealizari care in timp se vor rezolva.Am drept chezasie istoria umanitatii si "bataliile" pierdute constant de religie in fata stiintei, in sustinerea "adevarurilor" pe care a cautat sa le impuna.Pe mine ma mira de ce credinciosii, care cauta sa dea o spoiala stiintifica afirmatiilor facute, nu invoca mai des creierul, organul pe care stiinta l-a descifrat inca foarte putin.Cred ca singurul motiv este acela ca nu stiu decat generalitati privind necunoscutele creierului. Te intreb, de exemplu, pe tine:unde si cum se formeaza gandurile?
Esti doar o acumulare de atomi sau o creatie a lui DUMNEZEU?
Daca vrei sa insinuezi ca cele 2 variante se exclud reciproc, esti dator sa spui de ce si cum.Tu insa cum nu esti potent sa raspunzi la intrebarile ce ti le-am pus pana acum, nu prea am sperante. Daca variantele nu se exclud, intrebarea este infantila si nu merita sa-ti raspund. Daca mi-ai fi dat un raspuns, cat de cat doct la intrebarea pusa in postarea mea anterioara, poate abordam problema probabilitatii perceptiei unor manifestari specifice a ce poate fi o divinitate.
"Daca variantele nu se exclud, intrebarea este infantila si nu merita sa-ti raspund."
Pana la urma de ce ai mai raspuns?
Da, in ochii tai is un cretin, lasa-ne sa credem ce vrem.
Te repezi sa raspunzi, fara ca in prealabil sa analizezi logica raspunsului. Ti-am raspuns intrucat nu stiam care din cele 2 variante o presupuneai.Raspunsul meu a cautat sa ma edifice tocmai asupra acestui fapt. De data aceasta ti-am raspuns, nu atat pentru a lamurii acest aspect, cat pentru a lamurii o alta problema mult mai importanta.In momentul in care spui:"in ochii tai is un cretin, lasa-ne(de ce ii asociezi si pe altii?) sa credem ce vrem.", te autovictimizezi si iti atribui o "calitate", pe care eu nu numai ca nu ti-am atribuit-o, dar nici nu am lasat sa se subinteleaga.Este o atitudine paguboasa,specifica oamenilor care in loc de a lupta pentru a-si impune ideile,prefera sa accepte sau chiar sa-si atribuie niste "calitati" cu care se dafaimeaza. Fara a fi psiholog,am convingerea ca in copilarie ai suferit pedepse fizice (am in vedere nu numai molestari, dar si privatini de anumite dorinte).In momentul in care vrei, in primul rand fata de tine, sa-ti intaresti credinta, nu te multumii numai cu ce spun clerul si cartile religoase ci cauta si alte repere, astfel incat sa poti sustine pareri contradictorii.Altfel esti un perdant din convingere.Eu ma opresc ai, cu speranta ca ai inteles ce am urmarit.
anonim_4396 întreabă: