Să zicem că o femeie e atrasă de un preot. Acesta e căsătorit.
El arată bine, are șarm atât fizic cât și prin atitudine.
Cei doi se cunosc, au schimbat vorbe, au glumit.
Femeia e singură, nu e în vreo relație sau căsătorită.
Într-o zi, ea îi mărturisește preotului atracția pentru el. Îi spune că dacă nu ar fi fost însurat și atracția ar fi fost reciprocă, i-ar fi plăcut să fi fost împreună, să aibă o relație amoroasă.
Ea face asta pentru a se elibera într-un fel de secret, dar și pentru a "testa terenul" și a testa pe preot, să-l vadă dacă cedează.

Se poate afirma că prin femeie, care îl ispitește, acționează diavolul?
De fapt, diavolul e cel care îl ispitește, prin femeie, ea fiind doar unealta prin care o face?

Mai adaug că femeia este și ea creștină. Nu are vicii, nu își trăiește viața în desfrânare, nu e un om rău, singura ei slăbiciune, să-i zic, e faptul că atrasă de lucrurile interzise iar preotul pentru ea e "fructul oprit"

Se poate afirma în concluzie că diavolul e în spatele planului, voind să-i pervertească pe amândoi, să-i determine să păcătuiască, făcându-l pe preot să-L batjocorească pe Dumnezeu în caz că se lasă ispitit și decide să aibă relații intime cu femeia?

Nu cred ca diavolul ar fi in spatele femeii.
Atractia fizica care se declanseaza nu vine de la diavol, e pur si simplu un sentiment pur uman.

Chiar nu ai aflat când un călugăr a fiert un ou la lumânare in post și când l-a prins starețul a zis:diavolul m-a invățat! Dar diavolul de după ușă a replicat: pe asta nici eu nu o știam!

E greu de spus ce caută femeia la un preot când sunt miliarde de bărbați disponibili.

Am specificat că e atrasă de el.

Nu.
E Calistrat.

Ce poți face când preoții arată așa bine și sunt bronzați și atât de sexy?

Am dat un răspuns pentru o întrebare asemănătoare aici: https://www.tpu.ro/......l-de-a-se/

Cât despre partea cu diavolul... Îmi place o povestioară: Un preot și ucenicul său se pregătesc de ziua în care trebuie să postească. Preotul îi spune ucenicului să nu mănânce și să nu bea nimic în această zi ci să se pocăiască și să se roage. Și ucenicul îl ascultă, dar seara târziu îi este foarte foame și se gândește să mănânce pe ascuns așa că ia un ou și se duce în camera sa. Aici a stat puțin să se gândească cum să gătească oul și alege să-l gătească la lumânare. În timpul acesta apare preotul să-l întrebe cum a fost ziua lui de post și-l prinde cu oul la lumânare. Îl întreabă de ce face asta și ucenicul îi spune "Diavolul m-a făcut să păcătuiesc așa". Preotul vede după ușă pe diavol care spune "cu multe lucruri m-am gândit să vă ispitesc pe voi, dar să coacă un ou la lumânare... nu mi-aș fi putut imagina niciodată."
Ideea este că de multe ori spunem că este vina diavolului când de fapt este doar vina noastră.

În noi este firea pământească care nu este nici a lui Dumnezeu nici a diavolului. Noi fiind suflete vii avem nevoie de duh ca să trăim și acest duh este fie a diavolului, fie a Celui Sfânt. În momentul în care vedem o persoană s-ar putea ca firea pământească să se activeze și să fim atrași sexual de acea persoană moment în care demonstrăm ce duh avem în noi: duhul diavolului sau Duhul Sfânt. Dacă suntem conduși de duhul celui rău atunci vom începe să ne imaginăm lucruri deochiate cu persoana respectivă, dacă suntem conduși de Duhul Sfânt ne stăpânim gândurile să fie în parametrii sfințeniei demne de El.

Se poate afirma doar că pe femeie o mănâncă rău de tot. Preotul ar face bine să o scarpine sănătos. Aleluia și Doamne-ajută!

Dacă crezi că oamenii sunt carcase goale, care-s mânate ca-n SIMS de forțe supranaturale, da, s-ar putea să fie diavolul. Dar dacă crezi că femeia aia e un om, cu sentimente, cu dorințe, cu liber arbitru, nu prea.

Da,e diavolul in spate. Femeia il va seduce pe preot apoi se va lăuda la toată lumea.

Este important să ne amintim că atracția romantică și sexuală este un lucru normal și natural, iar diavolul nu este responsabil pentru aceasta. Dacă o femeie este atrasă de un preot, aceasta nu înseamnă că ea este ispitită de diavol sau că diavolul este responsabil pentru atracția ei.

În plus, este important să ne amintim că fiecare persoană are responsabilitatea pentru propriile acțiuni și decizii. Chiar dacă o femeie îi mărturisește unui preot atracția pentru el, preotul are responsabilitatea de a lua o decizie care este în conformitate cu valorile sale și cu regulile Bisericii. Dacă preotul decide să aibă o relație amoroasă cu aceasta, el este responsabil pentru aceasta, nu diavolul sau femeia.

În concluzie, nu se poate afirma că diavolul este în spatele acestui plan sau că el încearcă să pervertească pe amândoi și să-i determine să păcătuiască. Fiecare persoană are responsabilitatea de a lua decizii care sunt în conformitate cu valorile sale și cu regulile Bisericii

"singura ei slăbiciune, să-i zic, e faptul că atrasă de lucrurile interzise iar preotul pentru ea e "fructul oprit"" Asta e răspunsul corect, ori e atrasa de lucruri "negative" din plictiseala sau din faptul ca e ceva interzis, ori nu cunoaște alți bărbați și s-a îndrăgostit de preot. Faptul ca ii mărturisește este fiindcă spera ca preotul respectiv sa acționeze sau o face din lipsa de maturitate. Nu cred ca ei ii pasa ca este preot, sau ca este căsătorit nici nu cred ca este credincioasa altfel nu ar proceda în felul asta.

De ce ar fi lipsă de maturitate dacă îi mărturisește?

Fiindcă acea mărturisire este fără rost din moment ce este o iubire imposibila, nu obține nimic mărturisind o atracție fața de un om căsătorit și preot, cel mult ii creste lui ego ul și ea se pune într o situație ușor penibila sau se pot întâmpla doar doua lucruri, el o va evita și astfel se strica relația, sau va acționa și lucrurile se vor complica dacă ea va avea o aventura cu el. Oricum un bărbat sau o femeie simte când cineva te place, adică acel preot oricum e conștient ca fata îl place, dar fără mărturisire ei pot rămâne în acelasi stadiu de prietenie, fără sa o strice și are farmecul ei, dacă mărturisești după părerea mea strici tot. În situația data căci altfel nu ar fi o problema.

A spus o data un popa bătrân, ceva de genul ăsta: "Mai oameni buni, nu mai dați vina pe draci pentru păcatele și greșelile voastre voite și nevoite, știute și neștiute că de multe ori stă, el, dracu sărăcuțul și îi zice lu' Dumnezeu - n-am Doamne eu nicio vină"

Nu as baga fiinte supranaturale in spatele gestului femeii.
Femeia aceea nu se poate numi creștină, sau om bun, daca tanjeste dupa un om insurat.
Am un dezgust total fata de femeile care se dau la barbati insurati. Sunt egoiste si nu le pasa daca strica o familie.
Nu diavolul o pune sa faca asta ci raul din ea.

Cu întrebarea asta mi-ai amintit de o întâmplare de acum vreo 8 ani cam asa eram la cumpărături cu o prietena și chiar în drumul nostru era o biserică și nu știu ce i-a venit de m-a tras în biserică când am intrat eram cam mijlocul slujbei am intrat ne-am așezat frumos și asta dintr-o data începe sa strige "să-mi bag piciorul ce bine arata popa"! Ideea e ca diavolul nu are nimic de-a face cu chestiile astea te poți îndrăgosti de oricine chiar dacă e preot sau Papa

Faptul ca se simte atrasa de preot nu e un păcat, asa a făcut Creatorul oamenii cu calități fizice și sufletești care ii face atractactivi unii pentru alții. Prostia începe când ea crede mitul care se propaga acum ca dacă simți ceva e mai bine sa și spui, sa și faci ceva ca încerci sa îl ai. Alegerea morala creștină bună e sa îl lauzi pe Creator ca a creat oameni cu calități asa de minunate, sa accepți ca ne e voie sa te apropii(nu cum au făcut Adam și Eva) sa respingi ispita de a medita la posibilitatea materializare unei relatii(poți face asta, dacă ai afla ca are o boala sexuala repede te- ai reorienta) și sa te rogi Creactorului sa te ajute sa găsești pe cineva liber și care sa te placa, sa fie atractiv pentru tine și care sa vrea sa se căsătorească cu tine. Deavolul e aliatul oricărei încălcări a constiintei, a adulterului cu siguranță dar e nedrept sa dam vina pe el când noi alegem sa dam curs lăcomiei noastre de a avea ceea ce Creatorul nu rea sa avem și ceea ce oricum nu ne poate aduce fericire pentru ca tot ce luam împotriva constiintei ne degradează și ne nefericeste pe noi înșine și pe cine mai e implicat împotriva propriei conștiințe.

LMAO nu totul trebuie sa aiba legătură cu diavolul?

Dacă ți-ar răspunde mătușa mea. Clar. DIAVOLUL E ÎN SPATELE A TOATE.

Eu aș zice că adevărul e undeva la mijloc. Satana există și da, prin femeie a ispitit de mii de ani. Pe femeie a decis s-o împopoțoneze de mii de ani și în ziua de azi unele femei chiar arată ca Satana, fără supărare și nu sunt susținătoarea naturaleții supreme, cred că îngrijirea este importantă, dar prin femeia de azi chiar văd lucrarea Satanei și ispita Evei de la mărul ăla nenorocit când i-a dat lui prostul de Adam să mănânce.

Deci da. Oarecum.

Dar God ne-a lăsat și liberul arbitru... Dacă stă cuminte sau își dă frâu liber instinctului e alegerea ei și pe lumea cealaltă va fi judecată ca fapta ei, ce a făcut ea, cât și cea a preotului, ceea ce a făcut el.

De fapt cred că God lasă nestingherit pe Satan pe lumea asta și să ne ispitească doar ca să vadă cât putem duce și să ne întărească, de noi depinde ce facem cu ispita Satanei.

Spui: Să zicem că o femeie e atrasă de un preot. Acesta e căsătorit.

Prin Taina Botezului, Convertire, Pocainta, Teologie Negativa, Epistrofe, etc., ne intoarcem la Dumnezeu. In acelasi timp este o parasire si o ferire de rau. Fara aceasta renuntare, nu ii apare in orizont virtutiile ci ramane in viciu. Ori ramai in lume ori iesi din lume.

Isus spune: Ati auzit ca s-a spus sa nu comiteti acte impure. Dupa aceea spune ca mai bine facem SA moara un madular decat sa cadem in Iad. Asa ca EU vreau SA traiesc si SA nu ajung in Iad. De aceea ma gandesc ca mor si ca ma pot ucide. Respect regula si mi-o pun in inima.
Vezi Parabola lui Hercule la încrucișare de drumuri.

Normal că diavolul este ispititorul ori de câte ori un om este împins spre păcat, dar asta nu înseamnă că ființă umană nu are liberul arbitru să aleagă între bine și rău și să fie trasă la răspundere pentru faptele sale. Femeia a păcătuit prin faptul că i-a mărturisit preotului atracția. Atracția în sine nu e păcat, ci o ispită. Ispitele nu trebuie mărturisite.