Sfinţii sunt cei care s-au mântuit. Prin extensie, se foloseşte acest termen şi pentru cei care sunt înaintaţi pe calea mântuirii.
Sfinţii sunt oamenii care au reuşit să îşi înfrângă propriile patimi trupeşti şi sufleteşti, cultivând virtuţi prin rugăciune necontenită, ascultare, smerenie şi fapte de jertfă. Aceştia au ajuns încă din timpul vieţii să urce pe treapta cea mai de sus a duhovniciei, Îndumnezeirea. Prin Îndumnezeire ei au devenit îndeaproape lucrători cu Dumnezeu care revarsă asupra lor Harul Său din milă faţă de rugăciunile lor şi faţă de neamul omenesc pentru care ei se roagă. Astfel apar sfinţi care reuşesc cu ajutorul Harului Lui Dumnezeu să ţină cuvântări prin care întorc la credinţă neamuri căzute, sfinţi care tămăduiesc felurite boli, sfinţi care nu se leapădă de Dumnezeu chiar dacă sunt supuşi la cele mai cumplite chinuri. Mulţi oameni se tămduiesc chiar şi după ce ating moaştele lor.
Sfinţii nu sunt zei aşa cum zic sectarii, ei sunt apostolii lui Hristos pe care îl recunosc, căruia se roagă şi pe care Îl vestesc în toate ceasurile vieţii lor.
Când ne rugăm la sfinţi nu ne rugăm lor ca unor zei ci îi rugăm pe ei să poarte rugăciunile noastre în faţa lui Hristos deoarece ei sunt drepţi şi bineplăcuţi Domnului şi sunt o dovadă vie că fiecare om poate atinge Îndumnezeirea.
Eu nu visez la castiguri d-astea peste noapte, asta faceti voi ca ati vrea sa stati in cur toata ziua si sa pice banii din cer, sictir!
Sfintirea (gr. hagiasmos), asa cum este cunoscuta in Scriptura, inseamna a consacra a desparti de lume si a separa de pacat pentru a putea avea partasie stransa cu Dumnezeu si a-i sluji lui.
recedaniel3 întreabă: