am o intrebare. am 16 ani si ma simt oribil, simt neoia sa ma spovedesc ma simt de ca si cum as avea toate pacatele lumii pe mine. nu sunt un tip religios. si nici in Dumnezeu nu cred 100% adica sa nu se inteleaga ca nu cred deloc, stiu ca exista ceva dar nu stiu ce nu sunt sigur ca este El sau altceva de multe oi am spus ca voi crede decat atunci cand il voi vedea sau imi va lasa un semn, dar vad ca nu a mai "vrut" inca un om care crede. dar marog. la tara imi este vrica sa ma spovedesc, parintele este ruda (var) cu bunica mea asa ca nu ma voi spovedi la el dar cand se vor incepe scolile voi pleca la Bucuresti si voi putea desi simt nevoia sa o fac acum. intrebarea este care sunt zilele in care pot sa fac asta?
( P.S. am o stare ciudata cand intru intr-o biserica si nu imi explic de ce simt ceva care parca imcearca sa imi traga creierul afara din cap, zvacneste nu stiu cum sa descriu, aveti vreo idee de ce? )

Mai bine mergi la un psiholog.

Salut!
Nu mai spune ca nu crezi 100% in dumnezeu cand credinta in el iti da acea strare "oribila". Daca ai avea puterea sa te eliberezi de aberatiile religiilor, ai scapa de mustrari de constiinta pentru fapte gen mancat carne miercurea sau vinerea, nefacut cruce in fata unei biserici, si alte nimicuri de'astea, ar ramane doar "opera empatiei", mult mai ok decat ce invata religiile, in fine, te poti spovedi in orice zi, unii popi cer sa tii post in ziua respectiva sau si cea anterioara.

Te temi de iad, draci? Crezi cumva ca "necredinta" ta e cauzata de vreun dracusor? Daca ai un unchi popa, nu m-as mira ca raspunsurile sa fie afirmative, de aici senzatiile respective la intrarea intr-o biserica. Documenteaza-te! Nu mai crede tot ce iti spun niste unii care nu stiu nici macar ca Soarele e stea, pentru linistea ta psihica.

Nu, nu ma tem deasa ceva, ti-am zis nu am certitudinea ca toate astea exista. dar totusi am uitat sa mentionez cea mai ciudata chestie care mi s-a intamplat vreodata. Nu am intrat de multe ori in biserica dar in ziua de pasti la slujba m-am blocat holbanduma la preot si in timul ala mi-am imaginat (fara sa vreau ) cateva zeci de metode de tortura la care el era victima. si cand mi-a dat vin deala cu lingurita m-a luat greata ( probabil din cauza ca am vazut o baba care a bagat aceiesi lingurita in gura ) dar totusi numi explic de ce mam blocat la el. poate sunt un ciudat dar nu imi sta in fire asa ceva si cei ce ma cunosc stiu asta. cu chestia cu carnea nici de-as vrea nu as tine post. sa mananc iarba ( vorba vine ). marog. am simtit pe moment o nevoie disperata sa fac asta si inca o am, am nevoie sa pot spune cuiva tot cemi sta ce inima si sa stiu ca nu poate spune nimanui. si nu este ceva asa in gluma este ceva sincer

Stiu ca tu ai dat raspuns la misto, nu am starea necesara s ma cert asa ca iti raspund sincer. Da, am fost la psiholog si nu m-a ajutat cu nimic. si probabil nici spovedania nu va face mare lucru dar ma voi simti mai bine.

Nu ti-am raspuns deloc "la misto".
Daca sfatuiesti pe cineva sa mearga la psiholog nu inseamna ca il consideri in vreun fel, asa cum poate ai inteles tu ca as insinua.

De spovedit te poti spovedi oricand, bisericile sunt deschise si in timpul saptamanii. Pentru a fi mai sigur intrebi un preot, fie in timpul saptamanii, fie in timpul unei sarbatori, inainte sau dupa Liturghie.

Sufletul simte permanent nevoia de apropiere fata de Dumnezeu, necesitatea de a fi in comuniune cu El. Daca nu ai simtit permanent acest lucru nu a fost pentru ca nu ai avut nevoie pana acum, ci pentru ca modul de viata, efectul diferitelor surogate, si-au adus aportul relativ de "entuziasm", o relativa "stare de bine", dar una care nu s-a bazat pe o justificare naturala (sau corecta din punctul de vedere al raportului Bine-Rau).

Starea aceasta ne este oarecum normala, mai ales atunci cand sufletul nostru nutreste o anumita stare de bine, stare morala, iar realitatea starii noastre ne tradeaza si se prezinta altfel decat ne-am astepta.
Starea aceasta de "fiu risipitor" ne caracterizeaza mai ales atunci cand sufletul se resimte (cand i se da o sansa sa-si "exteriorizeze" starea, pentru ca de cele mai multe ori viciile acopera si ascund aceste "simptome").

Si eu sunt de parere c-ar trebui sa mergi la psiholog. Adolescenta e o etapa dificila: esti instabil emotional, inca nu ai o identitate clar conturata, nu stii ce vrei de la viata etc. Un psiholog te-ar putea ajuta sa-ti pui ordine in ganduri. Poti sa incerci si la preot (cu conditia sa fie unul bun, nu de-aia care mananca sau dorm, in timp ce te spovedesc).

Esti bun de spalat pe creier, vrei un "ghid" care sa-ti arate "Calea"? Desigur, calea lui, dar poti fi sigur ca asta este si calea ta?

Si cu toate ca nu e un tip religios si nu crede 100% in Dumnezeu, doreste 100% sa se spovedeasca deoarece e convins 100% ca are toate pacatele lumii "pe"(!?!) el, pacatul si spvedania fiind notiuni religioase...

Cel mai bine e sa ii spui lui Dumnezeu ce gandesti si sa te rogi lui.Matei6:5-7