Morții sunt oameni, care au murit.
Bunicii tăi când trăiau nu ar fi vrut să îți facă nici un rău.
Mortul, după ce a murit, cu totul, este ca un obiect fără viață și care stă foarte cuminte, și nu se mișcă din loc.
Nu-i este frica de trup, ci de suflet. Gen sa nu o strige, sa nu o sperie, sa nu simtă fiori, sa nu ii apară în vise, alea alea. Ii e frica deoarece se zice ca fantomele (da, sunt reale.) cauta răzbunare și nu mai țin cont de dragostea pe care le-a purtat-o cineva, ele cred ca oricine le-ar fi putut urzi gânduri rele, chiar dacă nu au murit din cauza unui rău făcut de cineva, gen crime. Am și eu un mort în familie acum (nu e în casa, dar tot mi-e frica de sufletul lui).
Si daca chiar vine la tine unul din ei, ce are? Imediat dupa moartea bunicului meu, pe la ora cind a murit (la prinz), fiind vara si cald, stateam in casa bunicilor in camera lor, unde era mai mult semiintuneric datorita ruloului exterior tras ca sa nu vina caldura in casa. Eram intins, si de pe pat puteai vedea prin geamul usii daca intra cineva pe usa de la intrare pe holul de la intrare, care era bine luminat. Stind intins, la un moment dat l-am vazut pe bunicul meu intrind pe hol, si indreptindu-se spre intrarea in camera. Am realizat ce se intimpla, ca de fapt el era mort, si imediat m-am trezit din vis, ce bine ca a fost doar vis!, si, cu o teama imensa in suflet, am esti in fuga in bucatarie la bunica mea. Nu am mai avut chef sa stau in camera in acea zi.
Tatal meu are o vorba: " nu de morti sa iti fie teama, ca ei nu iti mai pot face nimic, ci de cei vii, caci printre ei pot fi destui care sa iti doreasca raul" Si cred ca e cit se poate de adevarata.
Daca ti-e frica de morti inseamna ca de vii esti inspaimantata... Ce-ti face mortul?! De unde aceasta frica fata de niste corpuri hidoase frara nici ce-a mai mica putere in a influienta ceva?!
Dacă nu ai nici o problemă în a mânca porc,vita,pui,peşte,ceea ce odată au fost animale, iar acum sunt moarte, şi tu mănânci bucăţi din ele...nu văd de ce ti-ar fi frică să stai în casă cu cineva care a fost odată om, şi acum nu mai este. De fapt este, da e mort.
Teama de morti este ceva normal. Zic normal pentru ca asta simt toti oamenii, este imaginea aceea macabra ( cruce, cosciug, omul din cosciug, lumanari). Oricine are o retinere cand e vorba de mort, este ceva dincolo de puterile noastre. Oricat am incerca sa nu ne temem, o frica tot e pe undeva pe-acolo. Zi-mi si mie cine merge la mort calm, linistit, senin, isi aprinde o tigara, bea o cafea si mai si vorbeste cu mortul? Nimeniiii...
Iti este frica, poate pentru ca nu i-ai iubit cu adevarat pe oamenii aceia, in timpul vietii lor. Atunci cand iubesti si respecti mult pe cineva, chiar daca sufletul aceluia s-a despartit de trup, trupul care ramane iti produce respect, si nu te mai temi. De aceea se spune ca "dragostea alunga frica"...
Pai si parintii tai? cheama pe cineva sa doarma cu tine, spune-le ca ti-e frica.
De ce sa-ti fie frica? Incearca sa te gandesti ca bunicii tai au ajuns intr-un loc mai bun...mortul e mort nu-ti poate face nimic...