Serios?
"Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine"
Despre ce purcedere de la Dumnezeu poate fi vorba intr-o religie care ea insasi nu a purces de lanici un Dumnezeu ci de la niste oameni? Si il are ca Dumnezeu pe un om de meserie dulgher?
Alte lucruri mai serioase nu te intereseaza?
Cum ar fi sa te intereseze mai bine adevarul decat minciuna, adica NeoDarwinismul stiintific in loc de minciunile religioase?
Nu inteleg de ce raspunde un ateu la o intrebarea cuiva care crede in D-zeu. Get lost.
"Purcederea" este un sinonim, un termen care se referă l aprovenienţa Duhului Sfânt, la legătura lui Tatăl în cadrul Fiinţei sau Naturii (Firii) divine unice.
Iată versete care vorbesc despre această legătură:
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Efeseni 4, 30 -"Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."
Evrei 2, 4- " Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?"
Fapte 7, 51 "Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi!
Ioan 16, 13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
I Corinteni 6, 19 - "Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
Fapte 15, 28 "Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare"
O mică parte din versetele care Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca PERSOANĂ, şi chiar PERSOANĂ DIVINĂ:
Matei 28, 19 – "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Enumerarea prezintă CLAR EGALITATEA cu Tatăl şi cu Fiul)
Evrei 3, 7 - "De aceea, precum ZICE Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,"
Evrei 3, 8- "Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,"
Evrei 3, 9 – "Unde M-AU ISPITIT părinţii voştri, M-AU ÎNCERCAT, şi au văzut FAPTELE MELE, timp de patruzeci de ani."
Evrei 3, 10 – "De aceea M-AM MÂNIAT pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi CĂILE MELE nu le-au cunoscut,"
Evrei 3, 11 – "Că M-AM JURAT în mânia Mea: "Nu vor intra întru ODIHNA MEA!"."
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său., etc...
Duhul Sfant e din Tatal, dar nu prin nastere ca Fiul, ci prin purcedere. Ce este insa purcederea si prin ce se deosebeste ea de nastere, Biserica n-a cautat sa lamureasca, pentru ca nici Dumnezeu nu a descoperit. De aceea, Sf. Parinti au luat aceste cuvinte intocmai asa cum se afla in Evanghelia lui Ioan 15, 26 si le-au pus in Simbolul Credintei: "Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine".
Despre purcederea Sfantului Duh din Tatal atata stim, ca ea e dinainte de veci, ca si nasterea Fiului, caci niciodata n-au fost Tatal si Fiul fara Duhul.
Nasterea Fiului si purcederea Duhului din Tatal sunt deodata, din veci. Asa cum indata ce exista focul, exista si lumina si caldura lui, tot astfel, din vesnicie, de cand exista Tatal, exista si Fiul prin nastere si Duhul Sfant prin purcedere din Tatal.
De ce spiritul sfânt nu este o persoană?
Biblia compară spiritul sfânt cu apa. Când a promis că îşi va binecuvânta poporul, Dumnezeu a spus: „Voi turna apă peste cel însetat şi pâraie line peste locul uscat. Voi turna spiritul meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea mea peste urmaşii tăi" (Isaia 44:3).
Când Dumnezeu îşi ‘toarnă’ spiritul peste slujitorii săi, ei devin ‘plini de spirit sfânt’ sau ‘se umplu de spirit sfânt’. Biblia spune că Isus, Ioan Botezătorul, Petru, Pavel, Barnaba şi discipolii adunaţi cu ocazia Zilei Penticostei din 33 e.n. s-au umplut de spirit sfânt sau au devenit plini de spirit sfânt (Luca 1:15; 4:1; Faptele 4:8; 9:17; 11:22, 24; 13:9).
Dar ce crezi: Ar putea fi o persoană ‘turnată’ peste mai multe persoane? S-ar putea afirma despre o persoană că poate ‘umple’ un grup de persoane? Categoric, nu! Aşa ceva este absurd! Biblia vorbeşte despre persoane ‘pline’ de înţelepciune, de pricepere sau chiar de cunoştinţă exactă. Însă nu spune niciodată că o persoană a fost ‘umplută’ cu altă persoană (Exodul 28:3; 1 Regi 7:14; Luca 2:40; Coloseni 1:9).
Termenul grecesc tradus prin „spirit" este pneúma, care transmite şi ideea de putere invizibilă. Potrivit unui dicţionar, termenul pneúma „înseamnă vânt şi respiraţie; apoi, în special, spirit, care, asemenea vântului, este invizibil, imaterial şi puternic" (Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine).
Aşadar, este cât se poate de clar că spiritul sfânt nu este o persoană
Faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu este arătat clar în multe pasaje din Scriptură, inclusiv în Faptele Apostolilor 5:3-4. În acest verset, Petru îl confruntă pe Anania întrebându-l pe acesta de ce a minţit pe Duhul Sfânt şi spunându-i: "N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu". Aceasta este o declaraţie fermă asupra faptului că a minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a minţi pe Dumnezeu. De asemenea, ştim că Duhul Sfânt este Dumnezeu pentru că El are atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că Duhul Sfânt este omniprezent este arătat în Psalmul 139:7-8: "Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo." Apoi în 1 Corinteni 2:10, vedem atributul omniscienţei Duhului Sfânt: "Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu."
Ştim de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană deoarece El are raţiune, sentimente şi voinţă. Duhul Sfânt gândeşte şi cunoaşte (1 Corinteni 2:10). Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4:30). Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi (Romani 8:26-27). Duhul Sfânt ia decizii conform cu voia Sa (1 Corinteni 12:7-11). Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia "Persoană" a Trinităţii. Fiind Dumnezeu, Duhul Sfânt poate cu adevărat să îndeplinească rolul de Mângâietor şi Călăuzitor despre care Iisus a promis că va fi (Ioan 14:16, 26; 15:26).
În Biblie, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este prezentat drept puterea lui Dumnezeu în acţiune. Prin urmare, o traducere exactă a corespondentului ebraic pentru spiritul lui Dumnezeu este „forţa activă a lui Dumnezeu" (Geneza 1:2, NW). Această idee e susţinută de întreaga Biblie. — Mica 3:8; Luca 1:35; Faptele 10:38.
Contrar concepţiei larg răspândite, Dumnezeu nu este omniprezent. Dimpotrivă, el locuieşte în domeniul spiritual, în „locul şederii" sale (1 Împăraţi 8:39; 2 Cronici 6:39). Scripturile chiar vorbesc despre un anumit loc în care locuieşte Dumnezeu şi îşi are ‘tronul’, sau ‘scaunul de domnie’ (1 Împăraţi 22:19; Isaia 6:1; Daniel 7:9; Revelaţia 4:1–3). Cu toate acestea, ‘din locul şederii sale’, el îşi poate folosi forţa activă pentru a ajunge oriunde în domeniul spiritual sau în cel fizic. — Psalmul 139:7.
În 1879, biblistul Charles Ives a ilustrat în termeni foarte sugestivi capacitatea lui Dumnezeu de a-şi manifesta puterea dintr-un loc anume. El a scris: „Noi spunem, de pildă: «Ridică jaluzelele, ca să intre soarele în cameră». Fireşte, nu ne referim la astrul ceresc, ci la razele lui, la ceea ce emite el". În mod similar, Dumnezeu nu trebuie să se deplaseze la locul unde intenţionează să-şi folosească forţa activă, ci pur şi simplu îşi trimite spiritul sfânt, care poate ajunge până la extremităţile creaţiei sale. Înţelegerea naturii spiritului sfânt — şi anume că este forţa activă a lui Dumnezeu — ne întăreşte încrederea că Iehova îşi va îndeplini promisiunile
Îţi vor vi de ajutor o mică parte din versetele care Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca PERSOANĂ, şi chiar PERSOANĂ DIVINĂ:
Matei 28, 19 – "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Enumerarea prezintă clar EGALITATEA şi DIFERENŢIEREA dintre Duhul Sfânt, Tatăl şi Fiul)
Evrei 3, 7 - "De aceea, precum ZICE Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,"
Evrei 3, 8- "Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,"
Evrei 3, 9 – "Unde M-AU ISPITIT părinţii voştri, M-AU ÎNCERCAT, şi au văzut FAPTELE MELE, timp de patruzeci de ani."
Evrei 3, 10 – "De aceea M-AM MÂNIAT pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi CĂILE MELE nu le-au cunoscut,"
Evrei 3, 11 – "Că M-AM JURAT în mânia Mea: "Nu vor intra întru ODIHNA MEA!"."
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său., etc...
Falsitate si fatarnicie cat cuprinde!
Unde este baza biblica pentru o notiune iresponsabila de gen "forta activa" si pentru alte cateva expresii asemănătoare?
Nu există aşa ceva. Bătaie de joc faţă de Sf. Scriptură... (nu pentru că s-ar folosi un sinonim, ci pentru că este anulat termenul biblic pentru a fi înlocuit cu un termen inventat!)
Textul biblic impregnat de metafore şI limbaj simbolic poate pune serioase probleme celor lipsiţi de CULTURĂ LINGVISTICĂ. Aceasta a fost calea neînţelegerii textului pe care au mers zeci de mii de secte cu zeci de mii de variante de interpretare.
Astfel, dacă Tatăl spune că va "turna" din Duhul Său cel sfânt, acest lucru este înţeles în mod metaforic ca o legătură, apropiere şi colaborare a Duhului Sfânt cu omul. Ce vom face cu celelalte câteva zeci de mii de metafore ale Scripturii dacă cineva se împotmoleşte de al una doar?
Dacă s-ar afirma că o persoană ar "umple" un grup de oameni, s-ar înţelege metaforic o LEGĂTURĂ, o APROPIERE şi o COLABORARE a Duhului Sfânt cu acei oameni.
Şi iată o problemă pe care teoria greşită a acelui cult nu poate să o explice: dacă se afirmă în mod greşit că o Persoană (divină) nu poate "umple" alte persone (umane), cum se explică atunci modul în care Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam la stejarul Mamvri prin fizionomia distinctă a TREI ÎNGERI (sugestie a Sfintei Treimi) care i s-au adresat distinct lui Avraam?
Este oare un lucru pe care un anumit cult I l-a stabilit lui Dumnezeu a fi imposibil?