Salut
Voi ce credeti:
----Dupa ce un om drag noua moare, sufletul lui ajunge la Dumnezeu sau asta ne spunem noi in sinea noastra pentru a alina durerea si sentimentul de pierdere si intristare in timp ce persoana iubita sta sub pamant?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Asta va fi în funcţie de sufletul său, de faptele, în ultimă instanţă de voinţa pe care singur şi-a manifestat-o o viaţă întreagă.
Importante în acel moment rămân însă rugăciunile care se fac pentru sufletul celui drag...
Întrebarea ta era mai simplă dacă te refereai direct la existanţa lui Dumnezeu...
Cand un om moare e mort, nu mai ai ce face... e ca un robot, pe care daca l-ai oprit numai functioneaza 
asta e parerea mea, nu avem de unde sti pana nu ne vine sorocu.
Acesta mi se pare unul dintre motivele nobile pentru a spera la o viaţă după moarte şi pentru a crede într-o divinitate (deşi nu văd de ce prima nu ar putea exista fără a doua), unul mai puţin egocentrist, chiar dacă la fel de lipsit de bază reală.
Eu n-am crezut niciodata ca ar mai exista si o alta `viata` in afara de aceasta, nici cand eram copil, deci nu aveam cum sa ma mint cand eu nu am crezut niciodata in `chestii magice` (ca si sufletul si nemurirea sa), ca altfel n-as sti cum sa le numesc.
Eu una de-abia aștept să văd moaca celor care după moarte își dau seama că de fapt nu prea au murit așa cum sperau!
Stai calm, numai învelișul pleacă în pământ!
Desigur. : )
Eram doar curioasă de unde atâta siguranţă.
Proprie experiență, însă dacă detaliez și intru în subiect se va naște un conflict... 
Nu cred că e loc de conflicte aici, ar fi fost un dialog interesant, dar îţi respect alegerea şi, în special, intimitatea.
O seară frumoasă, Katerina.
Poate cândva voi vorbi despre ce s-a întâmplat, am încetat să mai caut explicații logice care nu există și am în spate și o experiență plină de batjocură din partea unor persoane cărora le-am povestit despre cum e să mori.
Mulțumesc, o seară plăcută și ție!
Da,dar ajunge la adevaratul Dumnezeu, nu cel pe care ni-l inchipuim noi cu rai si iad.
Persoana iubita conform Bibliei, merge in pamant nu in alt loc.Geneza3:19,Eclesiastul9:5,6,10.Dar alinarea sufleteasca e ca Dumnezeu cand va instaura paradisul pamantesc, dupa sfarsitul lumii, Dumnezeu ii va invia pe cei dragi.Ioan5:28,29,Psalmi37:9-11,29
În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este "Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat."
Ecclesiastul 9, 5 prezintă UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale...",
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." (Eclesiastul 12, 7).
"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune." (Ecc. 9, 10)
Evident, în lumea "dincolo", sufletul nu mai duce aceeași existență, nu mai poate lucra pentru mântuirea sa ("nu se află nici faptă"), nici nu mai poate contrubui la formarea sa spirituală ("nu se află nici înţelepciune"). Textul nu spune că nu mai există viață conștientă, existență!
Dimpotrivă, Scriptura subliniază de multe ori VIAȚA CONȘTIENTĂ și EXISTENȚA sufletelor în lumea "dincolo":
Luca16, 22: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Luca16, 23: Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
"Fiecăruia (SUFLETELOR DE "DINCOLO") dintre ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei" Apocalipsa 6, 9-11
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4
"Si precum este randuit oamenilor, o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata" (Evrei 9, 27).
"Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10
"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6, 9-11).
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24). Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, imediat după ieşirea din această viaţă,, ar fi mult mai bună" rezultă de aici că este o existenţă conştientă în care sufletul nu dispare pur şi simplu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
