Salutare,
Tot aud că îi suntem recunoscători Domnului Isus că a murit pentru noi. Ce înseamnă asta? A trebuit să moară ca noi să putem fi iertați? Cum vine asta?

Romani 6:23 VDC
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Mai citește o dată întrebarea: A trebuit să moară ca noi să putem fi iertați? Cum vine asta?

Domnul Isus nu a păcătuit, dar a murit și prin moartea Sa noi avem viața veșnică? Explică cumva să înțeleagă și cei nepocăiți ca să se întoarcă la pocăință.

Din primele trei capitole ale Genezei aflăm că Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, Adam și Eva, cu perspectiva vieții veșnice și le-a spus ce trebuiau să facă pentru a o obține. În continuare, relatarea arată cum cei doi n-au ascultat de Dumnezeu și au pierdut această perspectivă.
Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit" (Romani 5:12). Întrucât n-a ascultat de Dumnezeu, Adam a păcătuit. Astfel, el a pierdut perspectiva vieții veșnice și, în cele din urmă, a murit. Fiind descendenții lui, noi am moștenit starea de păcat. Astfel, cu toții ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Plata păcatului este moartea", declară Biblia în Romani 6:23. Aceasta înseamnă că moartea este consecința păcatului. Adam a murit în cele din urmă din cauză că a păcătuit. Întrucât și noi păcătuim, trebuie să plătim plata păcatului, adică să murim. Totuși, ne-am născut păcătoși fără să fi greșit cu ceva. De aceea, plin de iubire, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, Isus, să achite „plata păcatului" pentru noi. Ce a însemnat aceasta?

Întrucât un om, omul perfect Adam, a fost neascultător și ne-a transmis păcatul și moartea, a fost nevoie de un om perfect care să-și dovedească ascultarea până la moarte pentru a ne elibera de această povară. Iată ce spune Biblia: „Așa cum prin neascultarea aceluia singur mulți au ajuns păcătoși, tot așa și prin ascultarea acestuia singur mulți vor ajunge drepți" (Romani 5:19). Dar de ce a fost necesar ca Isus să moară? Nu putea emite Dumnezeul Atotputernic un decret prin care urmașii lui Adam să fie lăsați să trăiască veșnic? Cu siguranță, el avea această autoritate, însă, dacă ar fi procedat astfel, ar fi încălcat propria lege potrivit căreia plata păcatului este moartea. Aceasta nu este o lege oarecare, ce poate fi anulată sau schimbată dacă situația o cere. Ea este esențială pentru adevărata justiție (Psalmul 37:28).

Dacă Dumnezeu ar fi lăsat la o parte justiția, oamenii s-ar fi putut întreba: Va proceda el la fel și în alte situații? De exemplu, avea să fie el drept când hotăra ce descendenți ai lui Adam meritau viață veșnică? Avea el să-și respecte promisiunile? Faptul că Dumnezeu nu și-a încălcat legile drepte când a oferit soluția pentru salvarea noastră este o garanție că el va face mereu ce este drept. Prin moartea de jertfă a lui Isus, Dumnezeu a deschis calea vieții veșnice în Paradis pe pământ. Iată ce a spus Isus în Ioan 3:16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică". Astfel, moartea lui Isus nu este doar expresia justiției infailibile a lui Dumnezeu, ci dovada supremă a marii sale iubiri pentru omenire.

Mai citește o dată întrebarea: A trebuit să moară ca noi să putem fi iertați? Cum vine asta?

Plata păcatului este moartea - Domnul Isus nu a păcătuit, DAR A MURIT și prin moartea Sa noi avem viața veșnică? Sunt niște lucruri care par ilogice și fără legătură: faptul că a murit deși era fără de păcat, legătura stranie între moartea Sa și veșnicia noastră datorită ei.

A murit in locul nostru. Intreaga credinta crestina nu se bazeaza pe ce facem sau putem face noi pentru Domnezeu, ci pe identificarea noastra cu Hristos si a Lui cu noi. A fi sau a nu fi in Hristos... (aceasta e intrebarea ), a te identifica cu El, sau a ramane singur in moarte. Incearca o data, de curiozitate, sa vezi de cate ori foloseste Noul Testament termenul "in Hristos". Enorm de multe ori. Moartea Lui devine moartea noastra, murim fata de pacat, ca sa inviiem alaturi de El spre viata, moartea noastra devine a lui, El moare pentru pacatele noastre, ca noi sa preluam sfintenia Sa prin moartea Sa.

Si, intr-un anume sens, da, a trebuit. Dragostea care obliga, dragostea care sacrifica totul. Cind sotia mea ma roaga sa fac ceva, lasindu-mi totusi posibilitatea de a alege sa fac sau nu, uneori imi place sa glumesc zicindu-i: "Oare am de ales?" . Dragostea face sa trebuiasca. Si e frumos asa.

"El moare pentru pacatele noastre, ca noi sa preluam sfintenia Sa prin moartea Sa." Nu înțeleg legătura între moartea Sa și sfințenia noastră.
Am înțeles din Ioan 3:16 că dacă credem în El[deci în învățăturile Sale și ne identificăm cu El în comportament și simbolic în moarte(așa cum a murit El pe cruce să murim și noi față de păcat)] primim viața veșnică. Nu înțeleg, însă, de ce se pune atâta accent pe moartea Sa și de ce moartea Sa este CONDIȚIE pentru mântuirea noastră.

Să nu mai spun că oamenilor li se spune decât că plata păcatului este moartea și nu se mai înțelege de ce Domnul Isus a murit neavând nici un păcat. Sună fie a interdicție logică, fie a greșeală de expunere, fie a minciună.

"moartea noastra devine(a devenit*) a Lui" Cu alte cuvinte păcatele noastre s-au transferat în contul Său. Cum s-a întâmplat asta și de ce a fost El pedepsit pentru ele?

Nu te identifici simbolic in moarte. Chiar te identifici pe bune. Tu prin tine insuti, fara ajutor, nu poti renunta la tine. E ca si cand ai vrea sa te ridici tragindu-te tu pe tine in sus . Si atunci intervine moartea Sa, renuntarea Sa la Sine. Identificindu-te cu El, intrind in relatie cu El, primesti capacitatea de a muri fata de tine, de a renunta la tine.
Domnul Isus a murit neavind nici un pacat din dragoste, de aceea a si fost pedepsit pentru ele. Cineva trebuia sa plateasca, ca sa se implineasca dreptatea lui Dumnezeu, El e sfint si drept, si a ales El sa o faca pentru noi. Si, da, păcatele noastre s-au transferat în contul Său. Biblia e dura cand vorbeste despre asta, spune ca Hristos a fost facut pacat pentru noi. S-a identificat in dragostea Sa pentru noi pana la pacat.

Deci a plătit El pentru noi. 1. Cum este aceasta dreptate?
2. Cum se transferă păcatele cuiva în contul altcuiva?

Revin la întrebarea mea: Ce are de-a face faptul că Domnul Isus a murit cu mântuirea noastră? De ce este moartea Domnului Isus CONDIȚIE la mântuirea noastră?

Se pare ca nu ai inteles deloc ce am spus.
Ca sa te mintuiesti, trebuie sa renunti la tine insuti. Fara ajutor, nu poti. Isus a venit si a murit ca noi sa putem muri fata de noi si sa ne mintuim. A putut sa ne ajute doar fiind om, murind ca noi, a putut sa ne ajute doar fiind Dumnezeu, avand capacitatea de a se identifica cu noi, cu fiecare in parte, si astfel moarte Lui devenind experienta noastra. E moartea urita? Este! Ei bine, Hristos a facut din ea puntea de lansare pentru o noua viata. Cind intelegi acest lucru, cand acest lucru ia chip in viata ta, nu mai fugi de moarte, o accepti, pentru ca stii ca e moartea Sa care duce la inviere, tu nefiind in stare sa mori pentru nimic, ci, dimpotriva, cauti sa te agati de viata. Dar, cand incepi sa mori fata de tine, dupa aceea incepi sa traiesti si acea noua viata. Si nimic din acestea nu ar fi posibile fara moartea Lui. Daca El nu murea, nici noi nu am fi putut muri fata de noi insine, ca sa ajungem sa ne mintuim, ca sa ajungem la acea viata noua. Totul s-ar fi terminat la moartea finala, la sfirsitul vietii.

Cred că te exprimi greșit sau nu înțeleg eu ceva: Noi murim față de noi înșine în sensul că murim față de păcat, de traiul păcătos în care ne găseam plăcerea și credeam că este bine așa; dar Domnul Isus nu a murit față de El însuși, de faptul de a fi Dumnezeu Cel Sfânt și Adevărat. Este o diferență în definiție între a muri și a se smeri. Domnul Isus s-a smerit, nu a murit față de Cine era. Așa cum pare că ai intuit și tu, Domnul Isus a fost și om și Dumnezeu pe Pământ.
Ce vreau să spun este că nu poți spune că avem aceeași moarte ca a Sa pentru că noi murim față de păcat, ceva ce El nu a avut, față de care El nu a murit. Noi oricum eram morți față de Dumnezeu, dar Domnul Isus a făcut posibil să ne întoarcem la viața în Dumnezeu alegând să murim față de păcat. De asta am zis "simbolic" mai înainte.

Ce nu înțeleg eu este: de ce este moartea Sa condiție la mântuirea mea. Ioan 3:16 nu cuprinde moartea Sa.
Iar conversațiile cu tine au mai adăugat întrebări: de ce a murit dacă nu a avut păcat, cum transfer păcatele mele în contul altcuiva și cum de este drept să fie pedepsit altcineva pentru faptele noastre de crimă(de exemplu).

Mulțumesc că ți-ai făcut timp să-mi scrii.

E interesanta ideea ta.
Insa, eu cred ca a murit si fata de Cine era. Tocmai asta este, si nu e simbolic, ci de aceea cit se poate de real. A murit si ca Dumnezeu, ca sa includa moartea in "experienta" lui Dumnezeu, Dumnezeu neavind de-a face cu moartea pana atunci, si neavind cum sa ne inteleaga si sa ne ajute in acest sens. Asa, chiar Dumnezeu moare si ne da posibilitatea mortii (dar, pentru ca El e viata, nu ramane in moarte, ci invie). Pentru ca Isus vine in noi si ne da capacitatea de a muri ca Dumnezeu, ca om, trupul lui e in cer, dupa spusa Bibliei. Dar ca Dumnezeu, vine la noi, in noi, (prin Duhul Sfint, care tot Dumnezeu este, nu?) si El duce lucrarea mortii pana la capat. Moare in noi, cu noi, (identificarea) pentru ca a putut El sa moara mai intii. Daca vrei o apologie a acestui fapt, citeste "Crestinismul redus la esente" de C.S. Lewis, e un capitol acolo care trateaza acest subiect - cartea II, cap. 4 - https://cdeoradea.files.wordpress.com/......-lewis.pdf

Ti-am scris cu multa placere! E un subiect de discutie interesant.

Captolul ce ti l-am dat din carte raspunde si la intrebarea cu dreptatea si transferul pacatelor.