Daca nu cred in rai si iad nu au nicio problema cu moartea. Ideea ca ar putea ajunge in iad cu dracu' si nu la d-zeu ii face sa se "teama" de moarte.
Nu e. Se incadreaza perfect.
Fiindca avem tendinta sa ne temem de necunoscut si incercam sa ne explicam ce se intampla dupa. De obicei suntem optimisti ca naiba dupa si inventam zeii care ne duc in rai sau in iad(cu corespondentul potrivit pentru fiecare zeu).
Oamenii se tem de o chestie pe care ei personal NU o cunosc. Și n-au cum să o știe "nici din auzite", pentru că din câte știu, de acolo nu prea s-a întors nimeni să stea la o bârfă mică.
Oamenilor li s-au băgat pe gât chestii cu de-a sila, în copilărie și mai târziu în școală.
Fie de la părinți și profesori, fie de la bunici și alte neamuri sau alți oameni "care știu ce spun" fără ca ei să fi experimentat fenomenul respectiv.
Nu te mai gândi la sfârșitul ăsta. În primul rând, moartea e o treabă naturală. Se naște o lume, moare alta, vine următoarea. E ca o pădure cu multe uscături, care are nevoie de un anumit tip de "curățenie".
Oamenii se nasc, cresc, se bucură, plâng, trăiesc, experimentează, simt, fac progrese sau nu, apoi se îmbolnăvesc sau se duc dincolo de nori pe cale naturală - murind de moarte bună - bătrânețe și așa mai departe.
Oamenii cred că moartea este ceva rău și înspăimântător. De fapt, moartea reprezintă un sfârșit. Și orice sfârșit, mai devreme sau mai târziu, vine cu un început.
Se dezbate mult pe tema asta și sunt tot felul de teorii. Nu te încrede în toate.
De exemplu, cei care cred în teoria reîncarnării, consideră că moartea e încheierea unui anumit ciclu și a unei anumite vieți, urmând ca în viețile următoare, să pornească de la un "nivel" mai ridicat, mai evoluat.
Părerile se împart. Lumea e plină de tot felul de chestii și de tot felul de păreri. Sunt atei, credincioși ortodoxi sau catolici, musulmani și așa mai departe.
E treaba lor în ce și de ce cred, dacă asta îi ajută.
Eu zic să te gândești la lucruri mai vesele și nu la astfel de treburi. Viața merită să o trăiești și să o simți așa cum e, nu să o petreci gândindu-te la moarte, că de murit într-o zi tot ai să mori, așa că n-are sens.
Bucură-te mai mult și fii senin. Succes.
Se tem ca vor ajunge la iad.Se tem ca vor pleca nepregatiti din aceasta viata si se tem de hotararea Dreptului Judecator.
Nu ar trebui, le e teama de aceasta bariera care ne desparte de vesnicie
Sa mori inseamna sa-ti "pierzi" viata, inseamna sa "pierzi" ceva ce nu se poate cumpara, deci de nepretuit.
Nu tuturor oamenilor le este frica de moarte.
Cei care au trecut prin moarte clinica sau coma profunda, nu se mai tem de ea pentru ca au experimentat-o deja practic pe "pielea lor"!
Aproape 1 milion de sinucideri anual, dovada ca multora le e mai mare frica de viata decat de moarte.
cifra care se va modifica radical in anii ce urmeaza, ani grei, spre raul nostru, spre binele planetei.
Pentru ca nu cunosc despre ce se intampla cand murim.Dar Biblia arata clar ca omul cand moare nu mai simte nimic fiind inconstient.Eclesiastul9:5,6,10
Ecclesiastul 9,5 (la fel 9, 6 si 9, 10) prezintă UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
Iată dovada:
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7
OMUL NU E DOAR SUFLET!
Iar sufletul, SUFLETUL nu încetează niciodată să existe!
Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Rizztheseballs6969 întreabă: