"Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." Ioan 17:3. Vedem deci ca insusi Isus declara ca Dumnezeu este unul singur si unic, fara egal. Doctrina trinitatii se bazeaza pe faptul ca la inceputul Evangheliei dupa Ioan se fac urmatoarele afirmatii "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu" prin Cuvant, evanghelistul referindu-se la Isus, dar sa nu uitam ca in Biblie, in Psalmi, ni se spune tuturor sau doar evreilor ca suntem dumnezei ("Eu am zis: Sunteti dumnezei, toti fii ai Celui Preainalt"). O alta "dovada" a realitatii trinitatii este afirmatia lui Isus "Eu si Tatal una suntem". Dar asta nu inseamna decat ce a explicat Isus in afirmatiile alaturate pe care se pare ca toti le ignora si anume "Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" nicidecum Eu sunt egal cu Tatal sau la fel ca Tatal. Ce parere aveti? Mai credeti ca Isus este Dumnezeu Atotputernic?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Chiar ai sperante asa de mari? 
Răspunde 
ABSOLUT, Isus Hristos este Dumnezeu, Fiul, Tatalui.
Coloseni 1, 15 EL este Chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut in toata zidirea
Coloseni 1, 16 Pentru ca orin EL au fost FACUTE TOATE LUCRURILE care sunt in ceruri si pe PAMANT, cele vazute si cele nevazute, fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. TOATE ai fost FACUTE prin EL si pentru EL.
Coloseni 1, 17 EL ESTE mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin EL.
DOMNUL Isus Hristos ESTE DUMNEZEU caci EL ne-a facut pe noi dar si UNIVERSUL asa cum bine citesti in Coloseni. Cine nu spune ca Isus ESTE Dumnezeu este ANATEMA, adica Blestemat de insusi Cuvantul lui Dumnezeu.
Danut, Isus e cel nascut. Despre Dumnezeu se scrie ca nu are inceput. Nu e un argument solid sa stii, definitia trinitatii spune ca toti membrii trinitatii au aceeasi varsta si sunt egali. Versetul arata altceva. Si ca au fost colaboratori si au lucrat impreuna la creare, ce dovada e ca sunt unul si acelasi? Adu alt verset eventual ca sa dovedesti asta, asta nu se potriveste, arata contrariul. Ca Isus e chipul lui Dumnezeu, repet, si Adam a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Il face asta pe Adam Dumnezeu?
Singurul punct in care ne intelegem: trinitatea "ipostasurilor" divine: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Unitatea absoluta dintre cele trei ipostaze.
Despre Dumnezeu Fiul se spune:
"Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om."
Daca Fiul a acceptat de bunavoie sa primeasca pe langa firea divina pe care o avea (,, Dumnezeu fiind în chip") si pe cea umana ar fi o josnicie pentru cineva Sa-L trateze doar ca om pe Cel care,, a facut şi veacurile"(Fiul), pe Cel Care a creat totul- Creatorul tuturor.
Înțeleg că poate fi greu, dar, fă un efort și gîndește-te de ce scrie " toate lucrurile făcute PRIN el" și nu " făcute de el".
Succes.
In efeseni 3 scrie ca Isus este Creator: 3:9 şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;
3:10 pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
3:11 după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
Iehova este creator:
40:28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. Isus este creator
1:1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
1:2 El era la început cu Dumnezeu.
1:3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 1:14 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Asta este dovada!
Sunt mai multe puncte, reia Crezul.
Nu cred ca este util sa ma contrazic cu tine, pot aduce cate argumente se poate, este un efort inutil. Ti-am mai spus voi cu ceea ce sustineti sunteti ANATEMA, singur ai spus ce inseamna asta dar daca vrei sa-ti spun pe sleau ce inseamna este dureros si poate parea si jignitor. Voi nu mai aveti dpdv Biblic nici o sansa la Dumnezeu, v-ati intrerupt singuri legatura cu EL. Ce sa vorbim despre Dumnezeu cand pentru voi mu mai exista sanse de scapare, doar Domnul Isus Hristos sa mai faca o minune. 
Vrei sa dezbatem cine este Isus si cand Sa nascut? Isus este din vesnicii, Prin El s-au facut toate, am mai spus asta dar Dumnezeu in maretia Sa, vezi intalnirea cu Moise nu putea sa vina pe pamant SA RASCUMPERE pacatele noastre asa ca S-A INTRUPAT CA OM prin Isus Hristos, OMUL, nascut din Maria. Sunt destule studii care arata acest lucru dar altceva ar trebui sa va INSPAIMANTE, blestemul pe care il atrageti asupra voastra prin nerecunoasterea lui Hristos ca Dumnezeu. ANATEMA sau blestemul fara posibilitatea de a mai comunica cu Dumnezeu. Iar cand esti parasit de Dumnezeu doar satana se mai ocupa de tine si fara cel care poarta pacatele omenirii Isus Hristos, Dumnezeu Fiul, totul este sfarsit. Cred ca niste discutii contradictorii nu isi au sensul deoarece nu mai exisa posibilitatea de reintoarcere sau scapare din mreaja necuratului, negarea Dumnezeirii lui Hristos va indepartat de EL. Pentru mine nu sunt importante discutile inutile asa ca este bine sa ne oprim, fac parte dintre aceia care stiu bine unde este locul fiecaruia.
Unde ai citit tu in Biblie DEFINITIA Trinitatii, cartea, capitolul versetul unde scrie ca toti au aceiasi varsta, te rog urgent.
„Unde ai citit tu in Biblie DEFINITIA Trinitatii" - In Biblie nici nu apare termenul „trinitate" si nici o definitie a ceea ce presupune aceasta. Ai face bine sa te documentezi despre propriile convingeri inainte sa deschizi subiectul, cauta definitia trinitatii pe un site al religiei de care apartii. Definitia lasata de mine e cea universala pentru crestinism.
Dar posedati apare, asa ca cei ce nu recunosc divinitatea lui Isus Hristos, ANATEMA. In rest daca te lasi de satanismele voastre sigur vei gasi in Biblie si Trinitatea. Deci in rest te rog sa ma ignori pentru a nu-ti creia impresia ca te-as insulta deoarece pentru mine voi sunteti printre cei mai apropiati de satana si nu vad de ce am conversa.
Satanisme? ce exemplu perfect de crestin adevarat esti, Danute 
Sigur Isus e foarte bucuros sa vada cum insulti, desconsideri pe altii si judeci. Crestinii adevarati nu dupa invataturile lor se vor remarca, desi e un fapt impotrant si asta, dar mai importanta e personalitatea lor de care dau dovada. Un crestin adevarat nu ar avea vorbirea ta. Poti sa te dai mare cat vrei si sa te umfli in pene, degeaba. N-are rost sa dezbat subiectul asta cu un stie-tot, mai ales care e crestin adevarat si cunoaste tot, ce pot sa ii zic, eu, un pacatos amarat, mai ales dupa cum ma judeca si ma catalogheaza. Eu zic sa astepti judecata suprema plin de umilinta, nu plin de mandrie si aroganta bine?
Biblia spune sa nu judecam pentru ca vom fi judecati cu masura cu care judecam noi pe altii. Cred ca stii si lucrul asta. Dar nu faci ce stii. In Iacov scrie ca e moarta credinta daca nu are fapte, poti crede cat vrei si poti fi cel mai credincios om, faptele is importante.
Apropo, vad ca versetele pe care le poti folosi ca sa le scoti ochii altora le stii bine, versetele care ti se potrivesc tie alea nu le stii sa le aplici? Nu ai inteles nimic din ce a spus Isus, sa nu cautam sa scoatem paiele din ochii altora, ci sa ne vedem pe noi prima data? Sa ridice piatra primul cel ce e fara de pacat a zis in alt loc. Tu faci numa contrariul cand vine vorba de astea. Poti crede tu tot ce spune Biblia, ce e mai drept din ea, ca e degeaba. Tot in Iacov spune ca si demonii cred si se cutremura. Si revenim la fapte iar, care is mai necesare.
Nu te mai uita la mine, te uita la tine. Este problema mea ce si cum, nu mai incerca sa fi tu constiinta altora, vezi-ti de ale tale. Judecata este una iar enuntarea unui adevar alta. Umileste-te tu recunoscand pe Dumnezeu Isus Hristos, Fiul Tatalui prin care s-au facut toate asa cum spune Ioan 1, 1, 10. Ca daca nu, toti cei ca tine sunt asa cum spune Pavel, ANATEMA. Nu am spus eu asta ci chiar apostolul neamurilor. Eu ti-as spune ce a spus Domnul Isus lui Petru, " inapoia Mea...", citesti tu mai departe ce I-a spus.
Esti tare, tot timpul aduci vorba despre crestinism dar tu nu-L recunosti pe Hristos ca Dumnezeu, de unde sti tu ce face sau trebuie sa faca unul care este crestin, NECRESTINULE? Pentru tine Biblia este o unealta de AMAGIRE, nu pentru MANTUIRE, caci nici asta nu o accepti deoarece este ATRIBUTUL Domnului Isus Hristos. Vrei sa fi constiinta mea draga cum te-oi numi, cine te-a pus pe tine sa faci asa ceva? Nu manipula cuvintele caci devi jalnic, unilinta nu este echivalentul prostiei si nici a ignorantei. Pacatului TREBUIE sa-i spui pe nume CACI ALTFEL DEVI PARTAS ACESTUIA. P.S.Nu te mai referi la crestini cand tu le negi credinta.
„Nu te mai uita la mine, te uita la tine" pai mai Danute, cine a inceput sa scoata ochii, eu sau tu? Si ce ti-am scris eu, ti-am scris niste indrumari crestine. Greu e sa recunosti ca ai gresit? Si cum sa mint? Eu nu pot accepta ca Isus sa fie Iehova. Pavel nu a spus ca e anatema sau blestemat cel ce nu il recunoaste pe Isus ca trimis de Dumnezeu si fiu al sau (daca imi aduc aminte bine) sau daca aduce o alta evanghelie decat cea spusa de ei, nu ca e blestemat cel care nu recunoaste trinitatea, dar no...te las in pace sa crezi ce vrei
Pff stii cum i-a descris Isus pe fariseii falsi care se dadeau drepti in fata oamenilor si se considerau superiori in Matei 23? Morminte zugravite
Tare faza cu nu eu sunt primul in rest treaba ta ce faci dar asta nu inseamna ca nu trebuie avertizati cei care nu cunosc realitatea. Pacatul trebuie numit pe nume, nu ascuns sau coclosit in numele unei false religii, daca un crestin cunoaste un pacat facut de cineva si nu il face cunoscut devine PARTAS LA ACEL PACAT. In rest treaba ta dar eu trebuie sa-i avertizez pe cei care vrei sa-i inseli.
Ok, eu sunt un fariseu, dar pot sa ma schimb caci toti ucenicii erau farisei dar un posedat nu o poate face nici DACA IL RECUNOASTE PE HRISTOS DREPT Dumnezeu caci si demonii IL Cunosc si se infioara. Singura ta sansa e sa te pocaiesti ss Sa-L recunosti pe Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor.
Hai sa discutam prin mesaje, okay? si unde am scris ca esti fariseu? Am atras ideea la „morminte variute". Nu pari sa te fi prins.
Dumb, tu ce zici? Care iti e parerea?
Chiar mai sus, sau nu stii a citi?
Dumb e cel care a lasat intrebarea. Nu stiu de ce s-a pus ca si cum te-as fi intrebat pe tine. Si unde scrie „Danut e un fariseu" acolo sus? Asta interpretezi tu, asta intelegi tu, dar nu scrie asta acolo.
Toate, dar absolut toate problemele şi neînţelegerile legate de unitatea Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Cum se intelege oare modul în care Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam la stejarul Mamvri prin fizionomia distinct a TREI ÎNGERI (sugestie a Sfintei Treimi)?
Este oare un lucru pe care iehovistii l-au stabilit a fi imposibil pentru Dumnezeu?
Mă, Milan, ce treaba ai tu cu martorii lui Iehova? El nu e martor unitarienii nu-s martori. Cunosc ortodoxi ca tine care nu-s martori si totusi nu cred in trinitate, adventisti si or mai fi si din alte culte in mod sigur. Mare ura ai pe ei, pentru convingerile lor. Esti un exemplu ca si crestin? Isus a spus sa ne scoatem barna din ochi inainte de a scoate paiul din ochiul altuia, si a mai spus sa nu judecam. Citeste Matei 7:1, 2
„Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. "
Deci (sa zicem doar, nu te acuz ca ai gandi asa, desi asa lasi impresia, dar in fine, nu te invinuiesc de asta) ca tu ii consideri demni de iad pe toti martorii lui Iehova. Isus a spus ca vei fi judecat cu masura cu care judeci asa ca nu te grabi sa acuzi. E adevarat, suntem intr-o anumita masura ca Dumnezeu si avem simtul judecatii in noi, dar sa avem grija cum il folosim. Toti facem greseli cu vorbirea, e adevarat, dar mai important decat greselile e cat ne straduim sa ne indreptam. Eu recunosc, am mai avut scapari, dar daca o sa dai ca exemplu faptul ca am zis ca o parte din preoti profita de enoriasi, 1 nu am condamnat intreaga religie, ci doar acele persoane pentru incalcarea normelor divine, 2 eu nu practic asta. Daca azi fur si iti zic tie sa nu mai furi, suna aiurea, as vorbi ca preotii din vremea lui Isus. Stii zicala „fa ce spune preotul dar nu ce face el". Dar nu am profitat de nimeni ca sa mi se poata reprosa ca trebuia sa imi scot barna treaba asta ar trebui discutata i privat dar na...nu ma deranjeaza in public 
Nu te mai zbate, milan9 nu are nimic cu voi, supararea lui este alta, ca va asemanati prea mult si nu stie ce sa faca, sa se faca adventist sau sa ramana asemanator cu voi, adica sa aiba "acelasi parinte" 
Ce dumă de 2 lei, Danut. Cine rade la sfarsit o sa rada mai bine, nu pot sa o accept decat ca pe o insulta ceea ce ai scris mai sus. Cum adica acelasi parinte? Te crezi drept si ceilalti nedrepti sau? Nu esti tu judecator, vedem fiecare la sfarsit asta.
As fi foarte bucuros sa se faca Adventist de Ziua a Saptea! Astfel am creste rapid si am avea peste 9 m ilioane de membrii AZS in toata luymea!
Sunt peste 19 milioane de membri in toata lumea, nu 9 milioane. Dar nu vad de ce esti tu interesat de ce face sau ce este milan9, el este adventist chiar daca nu este inca convins de asta. Voi demonstra asta dar acum nu am timp.
Milan este Ortodox si asa va ramane. Tu, pe de alta parte, batrane adventist, daca vrei sa te mantuiesti revino in Biserica pe care ai parasit-o. Singura amintita in Noul Testament...
Imi pare bine sa aflu asta Danut! Eu sunt Adventist si nma bucura astfel de date.LA care biserica AZS mergi? In Rep.Moldova? daca da, cum se cheama pastorul AZS? in ce raion? cum se cheama denumirea bisericii?
Draga milan oi fi tu ortodox dar esti si adventist.
Sunt 100% ortodox. Nu inteleg la ce te referi... 
Eu sunt adventist dar tu esti martor al lui Yehova daca ai in numele tau de doua ori "JW". De ce spui ca esti adventist?
Esti adventist, intreaba un preot in varsta si vezi ce spune si inca ceva citeste inca o data Crezul ortodox si dupa aceia mai vorbim. Fara ranchiuna sau suparari, apropos si eu cu toate ca sunt adventist sunt si "ortodox" in felul meu.
Atuci cind mi-am facut contul a fost din cauza ca am tinut invatatura martorilor un pic. Dar ma bucur ca amus am 1 an de la botez ca AZS.
Fiul nu este o "creaţie"! Nimeni nu Îl poate confunda pe Dumnezeu Fiul cu creatura, PE CARE El a CREAT-O!
Iată pe Dumnezeu Fiul prezentat ca şi CREATOR:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL (Hristos) ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
,, Eu si Tatăl meu una suntem" a spus-o chiar Fiul lui Dumnezeu.
Si din context se pare ca toti au inteles ca s-a recunoscut a fi una cu Dumnezeu!
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia (Mica) 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Aha. Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, am inteles acum. S-a dus monoteismul din religia crestina.
buna remarca. Dumnezeu e Dumnezeu, Isus e Dumnezeu, spiritul sfant e Dumnezeu.
Esti Adventist? Ai cartea Sa studiem impreuna de Mark Filey?
Sunt ortodox, si imi pare bine ca totusi, adventistii, au mai pastrat inca invataturile referitoare la trinitatea ipostasurilor. Daca ar mai fi pastrat si celelalte invatauri ale Bisericii primare ce bine ar mai fi fost...
Biserica primara nu mai exista demult. Trinitatea a fost adoptata in urma unui conciliu abia prin anul 320 si multe alte invataturi si ritualuri mult dupa aceea, la fel si icoanele, ce sa mai vorbim de bani si cotizatii fiindca chiar in Biblie scrie ca la inceput cand intra cineva in biserica isi dona toata averea iar din aceste donatii toti fratii isi luau cat le trebuiau ca sa aiba toti la fel, astfel toti membrii bisericii duceau un trai decent ori astazi nu mai este asa, populatia indobitocita trebuie sa intretina caracatita de biserica. Macar daca le-ar oferi o sansa la mantuire dar cum zicea si Isus "Cand un orb calauzeste alt orb vor cadea amandoi in groapa."
Biserica primara exista. Cine a spus a disparut. Nu te lua dupa cele 40000 de secte de inspiratie crestina. Adevarul a murit demult pentru ele... 
Biserica lui hristos ramane. Dumnezeu spune despre ea ca "nici portile iadului NU o vor birui" A mintit oare Dumnezeu?
Trinitatea NU a fost adoptata in urma unui conciliu. Verifica fondul de scrieri teologice de dinainte de 325 si vei vedea ca trinitara a fost in mod neintrerupt invatatura predata Bisericii si pastrata de aceasta.
Biserica gestioneaza peste 600 de institutii sociale intretinute din fonduri proprii (in afara celor in care exista fonduri mixte). De ce aduci insulte fara sa ai date concrete? Stii cu cine ii asociaza Biblia pe cei care fac asta? Sigur ca stii...
Adevarul e ca nimeni nu mai are adevarul conform lui Isus fiindca el a zis: "Cine va avea credinta cat un graunte de mustar va zice muntelui acestuia sari in mare si va sari, nimic nu le va fi cu neputinta celor ce vor crede." Dar conteaza si ce anume crezi, nu crezi? La inceput, apostolii si cei ce primeau Duhul Sfant, faceau tot felul de minuni, vorbeau in limbi, faceau prorocii exact cum a spus Isus ca se va intampla dar in ziua de azi unde mai vezi asa ceva? Si nu poti sa-mi spui ca niste preoti care iau bani si de la cei mai saraci ca sa le ingroape un mort au Duhul Sfant in ei.
Lucrarea Duhului Sfant este independenta de sfintenia preotului. Sfinti facatori de minuni sunt foarte putini, dar lucrarea Duhul Sfant se realizeaza indiferent de vrednicia preotului. Nu este lucrarea sau meritul preotului ci a lui Dumnezeu care lucreaza prin preotia pe care El Insusi a intemeiat-o.
In sutele de versete despre preotii din Noul Testament nu se mentioneaza ca toti ar fi facut minuni.
Cum se intelege oare modul în care Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam la stejarul Mamvri prin fizionomia distinct a TREI ÎNGERI (sugestie a Sfintei Treimi)?
Este oare un lucru pe care unii l-au stabilit a fi imposibil pentru Dumnezeu?
Daca nu se accepta limbajul metaforic al Scripturii (in care aceasta exceleaza) si daca se afirma în mod gresit că un anumit lucru este imposibil la Dumnezeu, cum se explica atunci modul în care Dumnezeu I s-a aratat lui Avraam la stejarul Mamvri prin fizionomia distincta a TREI ÎNGERI (sugestie a Sfintei Treimi) care i s-au adresat distinct lui Avraam?
MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Nimeni nu Îl poate confunda pe Dumnezeu cu creatura, cea pe care tocmai EL a CREAT-O!
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe "Yahve" pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos): "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’...
Icoane existau si in primul secol al Bisericii primare. Nu te lasa dus de nas ca doar nu mai esti de mult copil. Si voi, "martorii" aveti imagini in revistele voastre. Inseamna ca aveti un alt fel de "icoane". Alt stil pictural...
De ce vorbesti de bani cand o miza principala a celor 40000 de secte diferite de Biserica o reprezinta donatiile si zeciuiala? Un crestin ortodox nu da intr-o viata de om atat cat doneaza intr-un an un "martor" catre gruparea din care face parte.
I-an citeste porunca a 2 din cele 10 porunci!
20:1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
Dumnezeu a rostit. Platforma era acum aşezată pentru proclamarea Legii morale, care a rămas norma fundamentală de conduită fără întrerupere de atunci pentru milioanele fără număr. Nimeni nu va nega că acesta a fost unul dintre evenimentele importante şi decisive ale istoriei. Nici nu poate nimeni nega nevoia vitală a tuturor oamenilor de un astfel de cod de purtare, din cauza nedesăvârşirilor lor morale şi spirituale şi a înclinaţiei lor de a face ceea răul. Decalogul stă deasupra tuturor celorlalte legi morale şi spirituale. El cuprinde întreaga comportare omenească. Este singura Lege care poate controla efectiv conştiinţa. El este pentru toate timpurile un manual condensat de purtare umană şi cuprinde întregul domeniu al datoriei omului. Mântuitorul nostru S-a referit la porunci ca fiind calea prin care cineva îşi poate asigura viaţa veşnică (Matei 19, 16-19). Ele se potrivesc pentru orice fel de societate omenească, aplicabile şi în vigoare atâta timp cât va dura lumea (Matei 5, 17.18). Ele nu se pot învechi niciodată, pentru că sunt expresia imutabilă a voinţei şi caracterului lui Dumnezeu. A fost un motiv întemeiat că Dumnezeu le-a dat poporului Său atât pe cale orală, cât şi în scris (Exod 31, 18; Deuteronom 4, 13).
Deşi dat omului de autoritatea divină, Decalogul nu este o creaţie arbitrară a voinţei lui Dumnezeu. El este mai degrabă expresia naturii divine. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1, 27), făcut ca să fie sfânt, după cum El este sfânt (1 Petru 1, 15.16), şi cele Zece Porunci sunt gradul de sfinţenie statornicit de Cer (vezi Romani 7, 7-25). Cheia pentru interpretarea spirituală a Legii a fost dată de Hristos în Predica de pe Munte (Matei 5 la 7).
Decalogul nu este numai expresia sfinţeniei, ci şi a iubirii (Matei 22, 34-40; Ioan 15, 10; Romani 13, 8-10; 1 Ioan 2, 4). Orice am face în slujirea adusă lui Dumnezeu sau omului, dacă este fără iubire, Legea nu este împlinită. Iubirea este aceea care ne păzeşte de călcarea celor Zece Porunci, deoarece, cum ne putem închina altor zei, cum putem să luăm în deşert Numele Lui şi să nesocotim păzirea Sabatului, dacă-L iubim cu adevărat? Cum putem fura ce aparţine semenului nostru, să mărturisim împotriva lui, sau să-i poftim lucrurile lui, dacă îl iubim? Iubirea este rădăcina credincioşiei faţă de Dumnezeu şi a cinstei şi respectului pentru drepturile semenilor noştri. Acesta trebuie să fie pentru totdeauna marele motiv care ne îndeamnă la ascultare (Ioan 14, 15; 15, 10; 2 Corinteni 5, 14; Galateni 5, 6).
Când vine de prima dată la Hristos, un om se va abţine în mod conştient de la răul cu care s-a obişnuit. Scopul principal pentru care a fost dat Decalogul, în mare măsură în formă negativă, a fost ca să-i ajute pe păcătoşi să deosebească între bine şi rău. Repetarea lui, „Să nu" dovedeşte prezenţa unor puternice tendinţe în inimă, care trebuie să fie reprimate (vezi Ieremia 17, 9; Romani 7, 17-23; 1 Timotei 1, 9.10). Dar această formă negativă înseamnă un domeniu vast şi satisfăcător de acţiune morală şi spirituală, aflat la dispoziţia omului, şi face posibilă o mare dezvoltare a caracterului. El este restrictiv numai prin cele câteva oprelişti arătate pe nume. Decalogul atestă adevărul libertăţii creştine (Iacov 2, 12; 2 Corinteni 3, 17). Cu toate că litera Legii, din cauza puţinelor ei cuvinte, poate să apară îngustă ca scop, spiritul ei este „fără margini" (Psalmi 119, 96).
Faptul că cele Zece Porunci au fost scrise pe două table de piatră, scoate în evidenţă aplicaţia lor faţă de două feluri de obligaţie morală: datoria faţă de Dumnezeu şi datoria faţă de om (Matei 22, 34-40). Ceea ce datorăm faţă de Dumnezeu este de nedespărţit de ceea ce datorăm faţă de om, pentru că neglijarea datoriilor faţă de semenul nostru, va fi urmată curând de neglijarea datoriei faţă de Dumnezeu. Biblia nu nesocoteşte deosebirea dintre religie (datorii directe faţă de Dumnezeu) şi moralitate (datorii ce se nasc din legăturile sociale), ci le uneşte în concepţia mai profundă că tot ce face cineva Îi este făcut lui Dumnezeu, a cărui autoritate este supremă în ambele sfere (vezi Mica 6, 8; Matei 25, 34-45; Iacov 1, 27; 1 Ioan 4, 20).
Fiind cuvintele lui Dumnezeu, cele Zece Porunci trebuie să fie considerate deosebite de „legile" (cap. 21, 1) întemeiate pe ele şi incluse împreună cu ele în „cartea legământului", ca alcătuind legea statutară a lui Israel (vezi cap. 24, 3). Cele două table, care conţin Decalogul, cu excluderea celorlalte părţi ale legii, sunt variat numite „mărturia" (cap. 25, 16), „legământul Său" (Deuteronom 4, 13), „cuvintele legământului" (Exod 34, 28), „table ale mărturiei" (Exod 31, 18; 32, 15) şi „tablele legământului" (Deuteronom 9, 9-11). Aceste table, şi numai acestea, au fost puse în chivotul legământului (Exod 25, 21; 1 Regi 8, 9). În felul acesta, ele au fost privite într-un anumit sens ca garanţia legământului. Punerea tablelor sub scaunul harului, aduce o lumină asupra naturii legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu Israel. Acesta arată că Legea este substratul, temelia legământului, documentul obligatoriu, garanţia. Cu toate acestea, deasupra Legii este scaunul harului, stropit cu sângele ispăşirii, o mărturie încurajatoare că la Dumnezeu există iertare pentru cei care calcă poruncile. Vechiul Testament face în mod constant o deosebire clară între Legea morală şi legile ceremoniale (2 Regi 21, 8; Deuteronom 9, 11).
20:2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Eu sunt Domnul. Literal, „Eu sunt Yahweh, un nume propriu derivat din verbul "a fi", "a deveni" (vezi comentariul pentru Exod 3, 14.15). El înseamnă "Cel care există", "Cel viu", "Cel veşnic". De aceea, când Isus le-a spus iudeilor din zilele Sale, care Îi făceau şicane, "Înainte de Avraam, Eu sunt" (Ioan 8, 58), ei au înţeles că El susţinea că este "Domnul" din Vechiul Testament. Aceasta explică ostilitatea şi încercarea lor de a-L omorî (Ioan 8, 59). Isus Hristos, cea de-a doua persoană a Dumnezeirii, este Acela care a fost Dumnezeul izraeliţilor în decursul istoriei lor (Exod 32, 34; Ioan 1, 1-3, 14; 6, 46.62; 17,5; 1 Corinteni 10, 4; Coloseni 1, 13-18; Evrei 1, 1-3; Apocalipsa 1, 17.18; PP 366). El a fost Acela care le-a dat Decalogul; El a fost Acela care S-a declarat pe Sine că este „Domn şi al Sabatului" (Marcu 2, 28). Grecescul he zoe, „Cel viu" (Apocalipsa 1, 18, RSV), este echivalent cu ebraicul Eyer ’asher ’ehyeh, „Eu sunt" din Exod 3, 14.
Casa robiei. Dumnezeu a proclamat sfânta Sa Lege în mijlocul tunetului şi al fulgerului, al căror rol pare să-şi găsească un ecou în imperativul „să" şi „să nu". Groaza de la Sinai a fost destinată să prezinte în mod viu în faţa poporului înfricoşătoarea solemnitate a zile judecăţii de apoi (PP 339). Preceptele precise ale Decalogului accentuează dreptatea Autorului lor şi stricteţea cererilor Sale. Dar Legea mai era şi un monument de aducere aminte a harului Său, pentru că Dumnezeul care a rostit Legea este chiar Acela care a scos pe poporul Său din Egipt şi l-a eliberat de jugul robiei. El este Acela care a dat preţioasele făgăduinţe lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Deoarece Scripturile fac din Egipt un simbol al stării de păcat (vezi Apocalipsa 11, 8), eliberarea lui Israel din Egipt poate fi potrivit comparată cu eliberarea întregului popor al lui Dumnezeu de sub puterea păcatului. Domnul a eliberat pe poporul Său din ţara lui Faraon, ca să-i poată da Legea Sa (Psalmi 105, 42-45). Tot aşa, prin Evanghelie, Hristos ne eliberează din robia păcatului (Ioan 8, 34-36; 2 Petru 2, 19), ca să putem respecta Legea Sa, care este tradusă în ascultare adevărată (Ioan 15, 10; Romani 8, 1-4). Fie ca aceia care învaţă că Evanghelia lui Hristos ne scuteşte de sfânta poruncă a Decalogului să cugete asupra acestui adevăr. Eliberarea din Egipt a avut loc pentru a produce motivul de a asculta de Legea lui Dumnezeu. A se observa ordinea de aici, mai întâi Domnul salvează pe Israel, apoi le dă Legea Sa ca s-o respecte. Aceeaşi ordine este adevărată şi sub Evanghelie. Mai întâi, Hristos ne salvează din păcat (vezi Ioan 1, 29; 1 Corinteni 15, 3; Galateni 1, 4), apoi trăieşte în noi Legea Sa (Galateni 2, 20; Romani 4, 25; 8, 1-3; 1 Petru 2, 24).
20:3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu. Deşi legământul a fost făcut cu întregul Israel (cap. 19, 5), folosirea verbului la singular arată că Dumnezeu S-a adresat fiecărui ins al naţiunii şi a cerut de la el ascultare de Lege. Ascultarea colectivă nu era de ajuns. În toată vremea, cele Zece Porunci îşi îndreaptă chemarea spre individ şi apasă asupra conştiinţei fiecărui om (vezi Ezechiel 18, 19.20).
Afară de mine. Literal, „în faţa Mea". Această expresie idiomatică ebraică înseamnă adesea „afară de Mine", „alături de Mine" sau „în opoziţie cu Mine". Fiind singurul Dumnezeu adevărat, Domnul cere să fie singurul căruia să I se aducă închinare. Concepţia aceasta a unui singur Dumnezeu era străină credinţei şi practicii politeiste ale altor naţiuni. Dumnezeu ne cheamă să-L punem înainte de orice altceva, să-L punem pe El în afecţiunea şi viaţa noastră, în armonie cu porunca Domnului din Predica de pe Munte (Matei 6, 33). Numai simpla credinţă nu este de ajuns, nici chiar recunoaşterea că El este singurul Dumnezeu. Noi datorăm supunere şi consacrare din toată inima faţă de El ca Persoană, pe care avem privilegiul să o cunoaştem, să o iubim, să ne încredem în El, şi cu care putem avea părtăşie binecuvântată. Dependenţa faţă de orice altceva, decât faţă de Dumnezeu, fie că este bogăţie, cunoştinţă, poziţie sau prieteni, ne pune în pericol. Este greu a lupta contra atracţiilor lumii şi atât de uşor să te încrezi în ce este vizibil şi vremelnic (vezi Matei 6, 19-34; 1 Ioan 2, 15-17). În epoca noastră materialistă, nu este greu să se calce spiritul acestei prime porunci, punându-ne încrederea în avantaj, sau ajutor pământesc, şi făcând aşa Îl uităm pe Acela care a creat lucrurile de care ne bucurăm (vezi 2 Corinteni 4, 18).
20:4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Chip cioplit. Aşa cum prima poruncă accentuează faptul că există numai un singur Dumnezeu, ca protest contra închinării la mai mulţi zei, a doua pune accentul asupra naturii Lui spirituale (Ioan 4, 24), cu dezaprobarea idolatriei şi materialismului. Această poruncă nu opreşte în mod necesar folosirea sculpturii şi picturii în religie. Arta şi reprezentarea folosite la construirea sanctuarului (Exod 25, 17-22), la templul lui Solomon (1 Regi 6, 23-26) şi la „şarpele de aramă" (Numeri 21, 8.9; 2 Regi 18, 4) dovedesc în mod clar că a doua poruncă nu proscrie materialul ilustrativ religios. Ce este condamnat este venerarea, închinarea, sau semi-închinarea pe care mulţimile o aduc în multe ţări picturilor şi chipurilor religioase. Scuza că nu li se aduce închinare idolilor înşişi nu micşorează tăria acestei oprelişti. Idolilor nu numai că nu trebuie să li se aducă închinare, ei nici nu trebuie să fie făcuţi. Nebunia idolatriei constă în faptul că idolii sunt doar produsul iscusinţei omeneşti şi, de aceea, inferiori omului şi supuşi faţă de el (Osea 8, 6). Dar omul poate să aducă adevărată închinare, numai îndreptând gândurile sale spre Cineva mai mare decât el.
Nici vreo înfăţişare. Întreita împărţire de aici şi din altă parte (cer, pământ şi ape) cuprinde întreg universul fizic, din care păgânii îşi făceau zeităţile lor (Deuteronom 4, 15-19; Romani 1, 22.23).
20:5 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
Să nu te închini. Aceasta loveşte în cinstea exterioară dată chipurilor din lumea antică. Ele nu erau privite ca embleme, ci ca întrupări reale şi adevărate ale zeităţii. Se credea că zeii se aflau în aceste chipuri. Cei care le-au făcut nu erau cinstiţi; ei puteau fi chiar dispreţuiţi. Dar manopera lor idolatră era venerată, adorată şi i se aducea închinare.
Un Dumnezeu gelos. Dumnezeu refuză să împărtăşească slava Sa cu idolii (Isaia 42, 8; 48, 11). El refuză închinarea şi slujirea unei inimi împărţite (Exod 34, 12-15; Deuteronom 4, 23.24; 6,14.15; Iosua 24, 15.19.20). Însuşi Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni" (Matei 6, 24).
Pedepsesc nelegiuirea. Această ameninţare aparentă a tulburat minţile unora care văd în ea manifestarea spiritului de răzbunare. Totuşi, trebuie să fie făcută o deosebire între rezultatele naturale ale cursului unei acţiuni păcătoase, şi pedeapsa suferită din cauza acesteia (PP 306). Dumnezeu nu pedepseşte pe un cineva pentru faptele rele ale altuia (Ezechiel 18, 2-4). Fiecare om este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru propriile fapte. În acelaşi timp, Dumnezeu nu intervine în legile eredităţii, în aşa fel încât să ocrotească o generaţie de faptele rele ale părinţilor ei, acesta necorespunzând cu caracterul şi principiile Sale de a lucra cu oamenii. Numai prin acele legi ale eredităţii care au fost lăsate de Creator la început (vezi Geneza 1, 21.24.25), dreptatea divină pedepseşte „nelegiuirea" unei generaţii în cealaltă.
Nimeni nu poate să scape întru totul de urmările unei vieţi dezordonate, boală, desfrânare, faptă rea, ignoranţă şi obiceiuri rele preluate de la generaţia anterioară. Descendenţii idolatrilor decăzuţi şi urmaşii oamenilor răi şi vicioşi, în general, încep viaţa în condiţiile handicapului păcatului fizic şi moral şi recoltează roadele seminţei semănate de părinţii lor. Delicvenţa juvenilă mărturiseşte despre adevărul poruncii a doua. Mediul are de asemenea un efect hotărâtor asupra fiecărei generaţii care apare. Dar, deoarece Dumnezeu este îndurător şi drept, putem avea încredere că El tratează just fiecare om, ţinând seama cuvenită de dezavantajele naşterii, predispoziţiile moştenite şi influenţa mediului înconjurător asupra caracterului. Dreptatea şi îndurarea Lui cer acest lucru (Psalmi 87, 6; Luca 12, 47.48; Ioan 15, 22; Fapte17, 30; 2 Corinteni 8, 12). În acelaşi timp, scopul nostru trebuie să fie să devenim biruitori asupra oricărei tendinţe spre rău, moştenite sau cultivate (COL 315, 330, 331; DA 671).
Dumnezeu „pedepseşte" urmările nelegiuirii, nu răzbunător, ci pentru a-i învăţa pe păcătoşi că o faptă rea atrage după sine în mod inevitabil urmări nenorocite.
Celor care Mă urăsc. Adică, aceia care deşi Îl cunosc pe Dumnezeu, refuză să-I slujească. A îndrepta iubirea cuiva asupra zeilor falşi de orice fel, a-şi pune cineva încrederea în orice altceva în afară de Domnul, este a-L „urî". Cei care fac aşa aduc, în mod inevitabil, necaz şi suferinţă nu numai asupra lor înşişi, ci şi asupra acelora care vin după ei. Acei părinţi care cugetă cel mai mult la Dumnezeu se gândesc cel mai mult la copiii lor. Folosirea cuvântului tare „ură" este caracteristic orientală, exprimând dezaprobarea cea mai puternică. Tot ce este necesar să facă omul pentru a se plasa printre cei ce Îl „urăsc" pe Dumnezeu este să-L iubească mai puţin decât iubeşte alte persoane sau lucruri (Luca 14, 26; Romani 9, 13).
20:6 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Păzesc poruncile Mele. Adevărata iubire faţă de Dumnezeu este dovedită prin ascultare. Deoarece Însuşi Dumnezeu este iubire şi felul Lui de a lucra cu creaturile Sale este întemeiat pe iubire (1 Ioan 4, 7-21), Dumnezeu nu doreşte să ascultăm de El pentru că trebuie, ci pentru că am ales să facem aşa (Ioan 14, 15.21; 15,10; 1 Ioan 2, 5; 5, 3; 2 Ioan 6).
Porunca a II-a a fost data intr-un anumit context (pericolul creditarii zeitatilor false din timpul lui Moise- cu 1400 de ani inainte de imaginile, icoanele crestinilor din catacombele din Roma- sec.I) si se intelege INTR-UN ANUMIT CONTEXT...
Scopul NU era acela de a interzice obiecte care să medieze cinstirea lui Dumnezeu. Scopul era evitarea politeismului, ferirea evreilor de cultul zeităţilor păgâne, foarte răspândit pe atunci printre toate popoare învecinate.
Riscul de corupere era foarte mare, şi de aceea era nevoie de această poruncă din decalog. Ori, popoarele invecinate, se închinau nu numai acelor zeităţi, ci divinizau înseşi statuile care reprezentau acele zeităţi, atribuindu-le aceleaşi puteri supranaturale. De aceea Dumnezeu, poruncind: "Să nu-ţi faci chip cioplit ca să i te închini", motivează imediat, adăugând: "căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău" (această completare ulterioară explică faptul că interdicţia viza zeităţile multiple).
Ori, noi creştinii nu credem că icoanele ar fi Dumnezeu(!) ori că ar avea în sine putere divină... Şi nu lor ne rugăm, şi nu în ele ne punem încrederea (icoanele nu se cinstesc excluzându-L pe Dumnezeu), ci – precum ne-o spune sinodul Tridentin –
Porunca a doua a fost data doar într-un context istoric izolat – mai exact acum 3500 de ani. Astăzi nici evreii și nici un alt popor nu se mai confruntă cu zeități false, păgâne, atât timp cât nu discutăm despre religia hindusă.
Eduard, e necesar sa intelegi ca cei ce aduc ca argument împotriva icoanelor (a imaginilor inclusiv din cartile neoprotestante) porunca a doua din Decalog, trebuie să înţeleagă faptul că această poruncă avea un singur scop: avertizarea evreilor "trădători" care alergau după falşi dumnezei străini (erau adorate multiple zeităţi DISTINCTE).
Si ca dovada...
La porunca lui Dumnezeu (!), chiar deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI se aflau STATUILE (sau "chipurile cioplite") ale HERUVIMILOR.
Asta ce înseamnă? Că trebuie să renunţăm la confuzie şi să vedem că porunca a II-a a fost dată doar într-un anumit context, un context care a ţinut de O ANUMITĂ RELIGIE (poruncă dată doar evreilor!), contexte care au ţinut de UN ANUMIT timp istoric (dată acum 3800 de ani!).
UNICUL SCOP pentru care a fost data aceasta porunca a fost doar ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), si nicidecum eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii insisi aveau SUTE de obiecte de cult…
Chipurile heruvimilor acelora le-a facut cunoscute Dumnezeu, nu un artist sculptor sau pictor.
Au fost facute de Dumnezeu? Nu asta spune Biblia...
Dumnezeu i-a spus lui Moise cum sa le faca si i-a aratat ce chip trebuie sa aiba.
As zice sa citesti Psalmul 97:7
97:7 Sunt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
Ruşinaţi. Descrierea impresiei făcute asupra păgânilor când se arată slava lui Dumnezeu. Idolii sunt fără putere înaintea lui Dumnezeu.
Toţi dumnezeii. Vezi la Psalm 82, 1.6. Dacă se face referire la dumnezeii păgânilor, lucrul acesta e numai la modul figurat, deoarece dumnezeii aceştia nu există. LXX zice: "Închinaţi-vă Lui, voi toţi îngerii Lui" (vezi la Psalm 8, 5). Vulgata zice: "Adoraţi-L, voi, toţi îngerii".
Imaginile din brosurile "martorilor" sunt "dumnezei păgâni"? Atunci scoateti-le! Dar numai voi. Noi, din moment ce nu vedem imaginile (gr. ikonos) ca fiind idoli, nu trebuie sa le scoatem. Dar voi faceti bine si le scoateti daca le vedeti ca "zei falsi"...
Termenul "advent" foosit de adventisti este de fapt un termen preluat din biserica si folosit pe de o parte ca sinonim pentru postul Craciunului. intr-un anume sens toti crestinii asteapta adventul dar asta nu inseamna ca sunt "adventisti"- apartinatori ai gruparii adventiste.
Termenul, un sinonim pentru o realitate crestina, doar a fost preluat de catre gruparea "adventista", confiscat fara drepturi de autor...
Majoritatea crestinilor. Eu insa sunt de acord cu tine Isus i s-a rugat chiar lui Dumnezeu, si in ultimele clipe ale vietii sale umane.
Marcu 15:34 „La ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?", care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?""
Sau Matei 26:39
„Şi, ducându-se puţin mai departe, a căzut cu faţa la pământ, s-a rugat şi a zis: „Tată, dacă este cu putinţă, să treacă de la mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau eu, ci cum vrei tu"."
Alt verset interesant, Ioan 8:17, 18
„În Legea voastră este scris: «Mărturia a doi oameni este adevărată». 18 Eu depun mărturie despre mine şi Tatăl, care m-a trimis, depune şi el mărturie despre mine". "
Observa in ultimul verset ca era nevoie de 2 persoane diferite sa depuna marturie pentru a fi crezuta o anumita afirmatie. Isus a spus ca e el si Tatal sau. Avea logica daca Isus si Dumnezeu erau o singura fiinta?
Ma bazez si pe Coloseni 1:15, 16, Apocalipsa 3:14 zice ca e Isus e inceputul creatiei, Marcu 13:32 spune ca nici ingerii, nici Isus nu stie acea zi, ci numai Tatal, deci daca Isus era Tatal, trebuia sa stie, Matei 20:20-23 arata ca Isus nu are autoritate asupra a ceea ce a stabilit Tatal, Ioan 14:28, 1 Corinteni 11:3 arata ca Isus e sub autoritatea lui Dumnezeu, asa cum barbatul se afla sub autoritatea lui Isus, 1 Corinteni 15:27, 28 arata supunerea lui Isus fata de Dumnezeu si multe alte versete. Deci, bate palma in plus, alte versete spun ca Isus e chipul lui Dumnezeu, insa Geneza spune ca Adam a avut si el chipul lui Dumnezeu, si nu a avut cum sa fie Dumnezeu.
Si apropo, acum observ, legat de „eu si Tatal una suntem" - hai sa vedem in mod mai exact la ce se refera Isus.
Ioan 17:20, 21
„Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care cred în mine prin cuvântul lor, pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, ca şi ei să fie în unitate cu noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis"
Deci versetul spune ca Isus era in unitate cu Dumnezeu, si se ruga ca si crestinii sa fie in unitate cu Dumnezeu. Deci toti crestinii zelosi fac parte din trinitate atunci? Sau se refera sa fim uniti cu Dumnezeu?
Daca Isus este Dumnezeu Atotputernic, stiind ca s-a inaltat si sta la dreapta lui Dumnezeu, intrebarea este la dreapta cui sta Isus acum? Sau Dumnezeu sta la dreapta lui Dumnezeu, sau aveti doi Dumnezei?
Mai dumbalache? ai ascultat prohodul Domnului vreodata? ia ascultal si vezi ce spune acolo; Si s-au spaimantat, ostile ingeresti.De ce? ba ce scurt judecati voi problema vietii si a mortii.ia spune daca eu sunt, cuvintele mele sant la mine? fac eu cu ele ce vreau? daca as fi un stapan, perfect, ceia ce spun se si implineste asa e? deci prin cuvantul meu s-ar face toate.Cuvantul meu e lege.Activeaza in toate si implineste tot ceia ce eu cuvantez.iar Duhul sfant este Domnul de viata facatorul.adica el purcede de la tatal, in toate directiile, dand viata intrucat prin cavunt care este calea adevarul si viata toate fiinteaza spre lui Dumnezeu cel unic si intreit in fiinta.E greu?
Pentru ca a adus cuvintele lui Dumnezeu oamenilor. El nu a vorbit de la sine ci de la Dumnezeu cum si el insusi marturiseste, ori daca ar fi egal cu Dumnezeu n-ar mai fi trebuit sa spuna ce ii zicea Tatal si sa faca ce ii arata Dumnezeu pentru ca el insusi ar fi stiut.
Am inteles, frumos spus.
Acum raspunsul.
Toata lumea care critica Biblia sau(majoritatea) care crede in El stie ca Isus nu este la fel ca Dumnezeu. Cei care cred ca Isus este la fel ca Dumnezeu sunt cei care nu au citit mare lucru din Biblie dar au auzit de la biserica de Sfanta Treime si cum ca Dumnezeu, Fiul si Duhul Sfant sunt una.
Ioan 7:16, 17, 18 - Isus spune ca vorbea de fapt mesajul lui Dumnezeu
„Învăţătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voinţa Sa, va şti dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine. Cine vorbeşte de la sine îşi caută propria glorie, dar cine caută gloria celui care l-a trimis, acesta este adevărat şi în el nu este nedreptate. "
De asemenea, in Revelatia (Apocalipsa) 1:1 scrie clar ca Isus i-a facut cunoscut lui Ioan avea revelatie, pe care a primit-o de la Dumnezeu. Deci Isus i-a fost purtator de cuvant si cat a fost in cer, si cat a fost pe pamant.
Filipeni 2:6 „cel care, deşi avea chip de Dumnezeu, nu s-a gândit la uzurpare, adică să fie egal cu Dumnezeu." - spune clar Am avut pofta de cercetari pe baza acestui subiect
Legat de intalnirea lui Avraam cu acei 3 ingeri, nu avea cum sa i se arate Dumnezeu lui Avraam. In primul rand scrie negreu pe alb, erau ingeri ei erau trimisi ca mesageri lui Avraam sa-i spuna despre faptul ca Sara v-a avea un copil, si sa le vesteasca lui Lot si familiei lui despre distrugerea care se apropia de Sodoma si Gomora.
Exodul 33:20 „Şi a adăugat: „Nu poţi să-mi vezi faţa, fiindcă niciun om nu poate să mă vadă şi să trăiască"." - deci daca Avraam l-ar fi vazut pe Dumnezeu, ar fi trebuit sa moara intr-o fractiune a unei fractiuni de secunda de cand l-a privit
La fel si Pavel le-a amintit evreilor de Avraam si Lot, sa fie buni si ospitalieri cu urmatoarele cuvinte „Nu uitaţi ospitalitatea, căci prin ea unii, fără să ştie, au găzduit îngeri." in Evrei 13:2.
Am citit undeva o explicatie, dar nu mai dau de ea, insa in schimb am descoperit altceva Deci, dupa ce Avraam le-a dat ospatul ingerilor care au luat forma umana sub aspect de barbati, doi dintre acestia au plecat, insa unul a ramas, si Avraam a discutat cu el.
Geneza 18:22 „Atunci bărbaţii s-au întors de acolo şi au pornit la drum spre Sodoma, dar Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."
Oke, deci conform a ceea ce a zis Milan, daca era sfanta treime de vorba cu Avraam, Isus si spiritul sfant au plecat, si Iehova a ramas (desi Biblia spune ca erau ingeri, dar presupunem doar). Bun.
Geneza 19:1 „Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara şi Lot stătea la poarta Sodomei. Când i-a zărit, Lot s-a ridicat să-i întâmpine şi s-a plecat cu faţa la pământ. "
Geneza 19:12, 13 „Apoi bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Mai ai pe cineva aici? Pe gineri, pe fiii tăi, pe fiicele tale şi pe toţi cei ce sunt ai tăi în oraş scoate-i din locul acesta! Căci vom distruge locul acesta, fiindcă strigătul împotriva lor este tot mai puternic înaintea lui Iehova. De aceea, Iehova ne-a trimis să distrugem oraşul". "
Deci, ingerii aceia (presupunem ca Isus si spiritul sfant) se aflau sub autoritatea lui Iehova.
Geneza 19:187, 18 „Şi, imediat ce i-au scos la marginea oraşului, unul dintre ei a zis: „Scapă-ţi sufletul! Nu te uita în urmă şi nu te opri nicăieri în ţinutul Iordanului! Fugi în regiunea muntoasă, ca să nu pieri!" Atunci Lot le-a zis: „Nu, Iehova, te rog!"
Deci, Lot li s-a adresat celor 2 ingeri (sau unuia dintre ei) prin Iehova, desi nu era, ci ramasese cu Avraam, atunci poate fi vorba despre trinitate, sau toti cei 3 ingeri erau de fapt mesageri, cum a fost Gabriel si altii? Avraam si Lot au vorbit cu acei ingeri ca si cum ar fi vorbit cu Dumnezeu, deoarece ei erau mesageri ai lui, si vorbea prin ei.
- Te lovesti prea mult de termenii "egalitate" sau "inferioritate". Ia gandeste-te, ce inseamna "egalitatea" sau "inferioritatea" in familie? Este fiul inferior tatalui? Si da si nu. Prin natura umana, diferita de aceea a vietatilor domestice din curtea familiie fiul nu este "inferior" tatalui. Este un egal prin natura umana.
In privinta "ascultarii", exista binecunoscuta supunere a unui fiu sau fiica fata de mama sau fata de tata. Dar acest lucru in familie nu este asociat nici cu "inferioritatea" nici cu umilinta. Eu nu l-am auzit pe tatal meu atunci cand ii dau ascultare sa-mi "sluga inferioarta"
Ce spui de faptul ca in pofida ascultarii, forta fizica a fiului o depaseste pe aceea a tatalui. Cine ii mai este inferior celuilalt din aceswt punct de vedere in familie?
"pozitia pe care a continuat sa aiba Iisus in cer dupa ce s-a inaltat" tine de fapt de ROLUL purtat pe umerii Sai prin Intrupare (tine de lucrarea mantuirii) tine de natura umana diferita ce CEEA CE ERA EL DIN "ZILELE VESNICIEI" - natura divina- sau atributul de CREATOR daca recunosti referirile biblice la numirea Sa ca si CREATOR.
Spune-mi te rog ce anume ti se pare ca fiind "ilogic"...
„Te lovesti prea mult de termenii "egalitate" sau "inferioritate". " - evident ca ma lovesc. Uite definitia trinitatii:
Potrivit Crezului atanasian, există trei persoane divine (Tatăl, Fiul şi Duhul sfânt), fiecare dintre ele fiind considerată eternă şi atotputernică, nici mai mare, nici mai mică decât celelalte, fiecare fiind considerată Dumnezeu, toate împreună formând totuşi un singur Dumnezeu. Alte formulări ale dogmei subliniază faptul că aceste trei „Persoane" nu sunt fiinţe separate şi distincte, ci trei manifestări ale esenţei divine. De aceea, unii trinitarieni afirmă că Isus Cristos este Dumnezeu sau că Isus şi Duhul sfânt sunt Iehova.
Observi? Definitia spune ca toti sunt egali, nu e unul mai mare ca celalalt, si totusi, Isus a aratat ca nu exista egalitate intre el si Tatal sau. De asemenea, Biblia arata ca Isus nu e etern, fara de inceput. Sunt multe versete care arata ca e intai nacut, nascut, prima creatie etc. De asemenea, multe versete arata ca sunt persoane separate. Prin faptul ca i s-a rugat, si ca a spus ca nu stie ceasul sau ora, in afara de Dumnezeu, a aratat clar treaba asta. Mi se pare ilogic ca nu te bazezi pe intreaga Biblie, si cand dai explicatii, o dai cu presupusul. Nu pot sa cred interpretari fara nici o baza in Biblie, vorbesc foarte serios. Daca ai da un verset care sa il clarifice pe celalalt atunci ar fi altfel, dar dai interpretari proprii le versete. Deci, Milan? Cand reusesti sa explici LOGIC, cu Biblia toate versetele care arata contrariul definitiei trinitatii, chiar si faptul ca s-a rugat lui Dumnezeu, ca a zis ca nu cunoaste ziua si ora, doar Dumnezeu, atunci iti voi da dreptate Dar asa, cum as putea sa ma incred in cuvintele tale. Ia in considerare inca un aspect, daca Isus e egal cu Dumnezeu, cum spune definitia, de ce nu ar fi spus ca e fratele lui Dumnezeu? Fratii is egali in autoritate, insa un tata este autoritar fata de fiu, iar fiul este copilul lui, in cazul lui Isus o creatie a sa. Si uite definitia umilintei
„Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ Smerenie față de divinitate. ♦ Slugărnicie. "
Sursa: https://dexonline.ro/definitie/umilin%C8%9B%C4%83
Deci o persoana umila este inferioara altora, nu superioara si nici egala.
Neînţelegerile legate de unitatea Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
