Stiu ca intrebarea a mai fost pusa de cineva pe TPU, dar nu am inteles.
Animalele au suflet, ce se intampla dupa moarte cu ele?
Nu e simpla intrebarea, si asta pentru ca acest cuvânt, "suflet", ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI. Asta in privinta omului. In privinta animalelor cine stie... Scriptura nu se pronunta nicaieri.
1). Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!
Unele culte, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?
În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10).
Ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul? Sufletul.
Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Doar cine citeşte cu atenţie ECCLESIASTUL 3, 19 va putea distinge adevărul, contrastul care există între DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
Acest pasaj (Ecc 3, 19) exprimă o concepţi umană greşită diferită de cea a lui Dumnezeu.
Autorul cuvintelor nu este Dumnezeu. Este doar un punct de vedere aflat în DIALOG cu Dumnezeu.
De exemplu, un alt verset contradictoriu cu restul Scripturii avem şi în Eclesiastul 9, 2 care spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Dar acolo este prezentat doar un punct de vedere UMAN, aflat în DIALOG cu Dumnezeu!
Nimeni nu poate contesta faptul că, la capitolul figurilor de stil și a limbajului metaforic, Biblia este inegalată având puternic reprezentate ABSOLUL TOATE FIGURILE DE STIL, prin variate exemple chiar!
Încă o dată este imperios necesar să se evite interpretarea Bibliei în mod exclusivist, cu interpretare restrânsă și ruptă din context! Mesajul şi înţelegerea Scripturii a fost protejat însă! Dumnezeu S-a gandit şi la acest lucru. Biserica a fost lăsată şi cu acest scop, de a proteja unicitatea şi lipsa de contradicţie a mesajului creştin peste veacuri.
Mii de secte au apărut din cauza libertăţii oamenilor nu din cauza vreunei ignoranţe din partea lui Dumnezeu, cum că n-ar fi pus preţpe interpretarea Scipturii sau soarta Bisericii Sale. A venit la "plinire vremii", la "vremea potrivită" pentru ca Biserica Sa să reziste, nu să fie luată de vânturile trase de "neprieteni", eretici, anticreştini, etc… : )
Scriptura este plină de metafore!
Nici o categorie a figurilor de stil din manualul de literatură nu lipsește din rândul celor concretizate prin multe exemple în cuvintele Bibliei! Aceasta era o caracteristică a gândirii profeților biblici evrei şi implicit a apostolilor (evrei la rândul lor).
"Moartea a doua" se referă la în schimb la "pierderea", COMPROMITEREA SUFLETULUI, nefericirea lui veşnică, pierderea mântuirii!
Pierderea sau starea de "moarte" a sufletului semnifică ÎNVINOVĂŢIREA, PEDEPSIREA sau COMPROMITEREA din cauza păcatelor sale! Folosirea unui cuvânt dur ("moarte") pentru a arăta "dezastrul", "pierderea", "compromiterea" sufletului, avea ROL STILISTIC!
Iar Biblia ştim că ABUNDĂ în toate procedeele artistice, posibile şi imposibile învăţate de noi la literatură – pentru ca acesta era stilul specific general al gândirii evreilor şi al naratoului evreu!)
Cuvântul dur "MOARTE"este folosit pentru a arăta gravitatea acestei căderi, tot la fel cum METAFORA "VIAŢĂ" înseamnă tot ce este bun, frumos şi dezirabil!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
