Sunt confuza cu privire la religia mea. Ca majoritatea romanilor am fost botezata crestin-ortodox. Familia mea nu a fost niciodata una religioasa sau bisericoasa. Nu obisnuiam sa mergem la biserica niciodata( am fost o singura data sa iau lumina de Paste cu bunica si am mai mers cu clasa la orele de religie). Ideea e ca nu cred in sfinti, in moaste, nu mai sarut icoanele si nu cred ca Iisus e singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Nu cred ca Iisus e fiul lui Dumnezeu. Cred ca a fost un om deosebit, un profet asa ca Moise si Mohamed. Nu pot fi nici musulmanca pentru ca nu pot fi de acord cu poligamia si valul. Eu cred ca o religie trebuie sa fie libera si egala, iar islamul numai asa nu e. Adica ma deranjeaza ca in biserica preotul spune la cununie fermeia sa se supana barbatului(sambata am fost la o cununie) si ar fi culmea sa ma convertesc la islam.
De vreo 3 ani am inceput sa-mi tot pun intrebari legate de divinitate. Am avut o faza "ateista", dar totusi cred ca exista ceva, undeva. In fine nu sunt atee. Cred ca noi oamenii acum nu putem sti cu exactitate daca exista un Dumnezeu sau nu. Asadar sunt agnostica, dar totusi vreau sa cred in divinitate. Adica nu putem sti daca exista Dumnezeu, dar eu cred ca exista.
Sunt pasionata de ideiile new-agiste(ca sa zic asa). Ma reprezinta foarte mult, dar astea nu sunt o religie sunt un set de valori rasfirate care pe undeva se si contrazic, iar eu nu sunt de acord cu vegetaranismul si cu divinizarea obiectelor(din panteism Dumnezeu e totul, inclusiv masa, de ex.). Admir budhismul, dar nu am reusit sa gasesc materiale suficiete de informare ca sa pot spune ca sunt adepta budhismului. Cred in reincarnare, karma, nirvana, meditatdii(am practicat). Dar nu sunt de acord cu statul in pustiu si cu divinizare naturii si alte idei ale calugarilor budhisti. Admir budismul, dar nu sunt adepta lui(cel putin nu inca) Cel mai apropiata ma simt curentul new-agist, dar asta nu e o religie. Am citit caretile Maestrului Ramtha si alte asemenea, dar asta nu e o religie.
Stiu ca suna penibil sa intreb niste straini pe net ce religie am dar... voi ce credeti? Sunt foarte confuza. Am fost intrebata ce religie am si am raspuns:" Botezata crestin-ortodox, da admir budismul si curentul new-age." Dar asta nu e religie. Ce religia am eu?
Ca sa spund ceva stil "Guru", mai mult de o jumatate de raspuns sta in intrebarile tale. Din ele rezulta in primul rind indoiala ta ca aderarea la o religie sa te afecteze prin niste constringeri asupra vietii tale, constringeri care nu esti pregatita sa le accepti.
Exact asta si este. Pastreaza-ti libertatea. Foloseste-o ca sa afli mai multe despre viata (asta nu dureaza mult, 30-40 de ani acolo), fara sa ocolesti un pic de lectura din filosofie, istorie, istoria religiilor.
Nu-ti fa problem, daca iei la bani marunti "acea majoritate" vei constata usor ca multi nu inteleg mai nimic din credinta lor.
Cine e instanta care te poate obliga sa ai o credinta? Poate un impostor cu tupeu?
La un anumit nivel de maturitate raspunsul iti va fi si mai clar, dar pina atunci, ramii intr-o expectativa inteligenta.
Vorbind despre o relgie, mai putem constata ca una este "Divinitatea nemijlocita" (oricare ar fi ea) si alta jungla de ritualuri, interdictii, recomandari pe care unii ca si noi, oameni in carne si oase, si-au luat cu de la sine putere misiunea sa ni le impuna.
Ce se intimpla daca crezi cu toata convingerea in Buda (sa zicem) dar nu mergi la niciun temple? Pai tot credincios te numesti.
Fa distinctie intre ceeace au nascocit niste oameni (in stare de semi-salbaticie) pentru ca mult mai tirziu alti oameni sa-i urmeze ca niste oi si ceeace (sau cine) poate fi acolo sus.
Ai auzit de asta " izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială."?
In ce ma priveste, fara ca sa impun parerea mea nimanu, daca cineva ma intreaba ce religie am raspund cu convingere: "Sint necredincios". Poate cind voi fi batrin, din necredincios devin ateu sau altceva.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Biblia spune clar ca barbatul este "capul familiei". Si faza cu pupatul icoanelor e incalcarea a unei legi biblice (1Corinteni 10:14; 1Ioan 5:21). Nu trebuiesc imagini la inchinare. Dumnezeu trebuie venerat cu spirit si adevar (Ioan 4:24). De asemenea, evreilor le era interzis sa se inchine la icoane, ceea ce e valabil si astazi (Exodul 20:4, 5). Biblia spune ca icoanele duc la distrugere (Ieremia 22:8, 9; Psalmul 106:36, 40). Mai mult decat atat, Dumnezeu nu accepta sa ne inchinam si lui, dar si altor lucruri (icoane, moaste, etc) - Isaia 42:8.
Omul are liberul albitru. Poate sa aleaga dintre bine si rau. Daca vrei sa treci la alta religie, nu e nicio problema, dar asigura-te ca religia respectiva URMEAZA TOATE INVATATURILE BIBLICE.
Răspunde
Biserica nu cere in invatatura ei de baza sa pupi icoanele. Icoanele insa ne ajuta in alt mod, nu prin sarutarea lor ci prin cinstirea persoanelor reprezentate. Asta e functia imaginii, sa ne aduca aminte de acele persoane. De aceea si tu ai acasa albume foto sau imagini pe calculator, si nu cred ca te-ai gandit vreodata sa te revolti impotriva lor, sa nu le deschizi, sa nu le atingi... 
Nu crezi in sfinti, dar in Scriptura scrisa se ei crezi? Si apostolii fac parte dintre sfinti si episcopii care au format Biblia, si profetii Vechiului Testament, etc, si miile de martiri care au indurat sa arda de vii pentru ca tu si eu sa fim crestini si sa citim Scriptura... 
Nu crezi in moaste, dar ele exista. In Vechiul Testament se arata minuni ale invierii din morti savarsite prin atingerea lor (azi Biserica nu permite atingerea lor, aceste oseminte sunt inchise ermetic).
Nu lua in seama spusele lui @roby (care e iehovist inrait), din moment ce secta lui aparuta prin fals si minciuna si-a modificat teoriile stranii de sute de ori pana acum. De fiecare data in interes financiar.
Din ce spui deocamdata nu ai vreuna.
Cu timpul s-ar putea sa te alaturi vreuneia dar nu asta este important. Important este sa ai o credinta intima, indiferent care ar fi aceasta, credinta care sa te faca sa fii uman, cu tot ce inseamna aceasta.
Toate denominaţiunile sectante au cel puţin 70 % din cultul "asemănărilor"! Fiecare cult creştin foloseşte excesiv funcţia de reprezentare, de "asemanare" pe care o are imaginea.
Dumnezeu NU INTERZICE ASEMĂNAREA (dovadă sunt statuile heruvimilor CERUTI DE DUMNEZEU). El interzice doar imaginea falselor zeităţi (CONCURENTE), prin care evreii părăseau amintirea lui Dumnezeu cel adevărat.
Astfel, „imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect! Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? Nu, nicidecum! Doar ipocrizia lor este infinita
In Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală.
La porunca lui Dumnezeu (!) 
chiar deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI se aflau STATUILE (sau "chipurile cioplite") ale HERUVIMILOR.
Asta ce înseamnă? Că trebuie să renunţăm la ipocrizia de lua texte care s-au adresat acum 4000 evreilor si sa ni le bagam noua pe gat.
Porunca a II-a a fost dată doar într-un anumit context, ce a ţinut de doar de RELIGIA IUDAICA (poruncă dată doar evreilor).
UNICUL SCOP pentru care a fost data aceasta porunca a fost doar ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), si nicidecum eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii insisi aveau SUTE de obiecte de cult…
Nu stii ce esti pentru ca nu ai avut o calauza buna. Preotii te-au dezamagit, informatiile despre alte religii au fost superficiale.
Dar este ceva in fiecare om care il ghideaza pe calea lui, ce te face un cautator. Poate asta este religia ta. Si Avraam a fost un cautator, pana Dumnezeu a venit la el si i-a spus ca El este Dumnezeu, si Avraam L-a crezut.
"Asadar sunt agnostica, dar totusi vreau sa cred in divinitate."
De ce vrei sa crezi in divinitate?
Cand vrei ceva trebuie sa ai si un motiv, la tine care este?
Vreau sa cred in divinitate pentru ca am avut anumite trairi, simtiri care mi-au demonstrat ca exista ceva dincolo de ceea ce vedem, dar nu stiu care religie e cea ''buna''. Insa nu pot fi sigura ca nu e doar imagintia mea.
Te-ai gandit ca ceea ce ai trait tu sunt doar lucruri dincolo de ceea ce stii, adica au o explicatie simpla, logica, sau ca pur si simplu ai facut niste asocieri/interpretari gresite ale lor, influentata de diverse lucruri auzite din diverse surse mai mult sau mai putin oneste, si prin urmare nu au nici o legatura cu vreun zeu sau religie?
Da, m-am gandit. Dupa cum ziceam am avut o faza ''ateista'', dar nu ma reprezinta. Nu sunt atee.
"Stiu ca suna penibil sa intreb niste straini pe net..."
Nu nu e penibil, numai ca aici trebuie sa te astepti la faptul ca vei lua contact cu toate religiile, sectele, filosofiile, sa te astepti la faptul ca fiecare religie si secta este subiectiva si dispusa sa ascunda lucruri, sa manipuleze pana in panzele albe.
In situatia ta de cautare si "dezorientare" in materie de credinta cred ca nu gresesc daca spun ca esti si foarte vulnerabila in fata multor teorii frumoase, tentante dar false... Ce ar fi sa aiba toti dreptate? Dar pot exista 100 de "adevaruri" contradictorii?
Preotii nu cred ca te-au dezamagit pentru ca o legatura directa cu ei nu prea ai avut. In afara de asta este o diferenta ca de la cer la pamant intre ei si Biserica. Ei pot gresi atunci cand nu asculta Biserica, pe cand Biserica nu greseste (daca omul nu-L asculta pe Dumnezeu nu inseamna ca Dumnezeu ar fi vinovat).
In orice caz statisticile in privinta viciilor arata ca preotii sunt poate de 100 de ori mai lipsiti de patimi si greseli fata de oricare alta categorie profesionala. Si asta spune ceva.
Stii cum e asta cu nu "ne reprezinta"...Nici pe mine nu "ma reprezinta", de exemplu, faptul ca o sa mor si totul se termina atunci, dar accept realitatea, fie ca imi convine sau "ma reprezinta" cum spui tu, fie ca nu. Deci, problema e destul de simpla, cauti "ce te reprezinta", indiferent de cat de real, sau nu, e acel ceva, sau accepti realitatea.
Simplu, nu ai...O religie, dar ai multiple credinţe religioase, iraţionale, majoritatea dintre care se regăsesc în diverse religii.
Eşti în perioada de căutare, experimentare şi automodelare. De-a lungul timpului te vei răzgândi, probabil, încă de multe ori.
Oricum, puţin probabil ca vreo religie deja existentă să ţi se potrivească ca o mănuşă. De aia, practic, fiecare credincios îşi inventează propria religie, pe gustul său, ignorând sau modificând ceea ce nu-i convine la vreuna din cele oficiale, deja existente.
Multumesc mult Milan si celorlati. Nu m-am dezamagit preotii asa cum ai zis si tu ca n-au avut cand(nu m-am spovedit niciodata, etc n-au avut timp). Problema mea e ca sunt in cautarea adevarului sau ceva de genul asta si inca nu am gasit ceva.Cred ca singura solutii e sa iau sa trag de mine si citesc si Biblia si Coranul si Vedele si alte carti ca sa ma informez. e trist faptul ca pana acum nu am gast decat informatii foarte diluate despre budism. Observ ca pe undeva din informatiile mele se face si confuzie intre budism si hinduism(sau poate e doar impresia mea.) Insa intrebarea mea : daca ma intreaba un om ce religie am eu ce zic avand in vedere ce simt si cunosc?
Da. Sa stii ca asta am simtit si eu. Cred in0 Dumnezeu, dar fara religie si accept unele invataturi religioase. Insa, nu stiu de ce, dar simt nevoia de apartenenta la un grup. In societate trebuie sa te afiliezi undeva ca altefel esti ca o floare in vant. Ma intreb oare mai gandesc si altii ca mine? Si daca da cum se numesc ei? Liber cugetatori?
Ce religie? Pana devii budista esti totusi crestina nu? Nepracticanta, e adevarat...
Alexutza222, tocmai mi-am completat puţin răspunsul precedent şi cred că ţi-a răspuns anticipat şi la această întrebare. : )
Oricum, nu ai de ce să te nelinişteşti sau să te grăbeşti (să te alipeşti de vreun grup sau deloc).
Iar când mai eşti întrebată ce religie ai, poţi să spui că încă eşti în căutare (fără să intri prea mult în detalii).
Multumesc tuturor pentru ajutor! Mi-am lamurit putin pozitia. Asadar, sunt botezata crestin-ortodox, nepracticanta, pasionata de filozofia orientala. Inca in cautarea adevarului spiritual si in esenta teista agnostica( cred ca exista dumnezeu, dar nu stiu sigur acest lucru).
Multumesc mult pentru raspuns ALgator! Cred ca tu ai reusit sa intelegi cel mai bine ce am scris.
Ar mai fi de luat in considerare crimele comise de aparatorii (practic ai tuturor) religiilor impotriva semenilor lor, contrar celor clamate ca "sa-ti iubesti aproapele". Masacrul hugenotilor a dat mai multe victime (nevinovate) decit toata perioada de teroare din timpul Revolutiei Franceze, ca sa dau un exemplu.
Cind te gindesti sa te bagi in ceva care stipuleaza textual obligatia de a ucide (sau nimici, formularile nu conteaza, ci spiritual lor) atunci te simti obligat daca nu pentru interes personal ci din grija pentru ceilalti sa te documentezi din surse independente.
Alexa de ce nu poti fi atee? dovezi ca exista zeii sunt zero doar fantezi si atat de ce nu cauti stiinta? buddha a fost ateu nu credea in zeii urmeazai exemplu,ce spunea el despre adevar, uitate la documentare, citeste carti, eu nu cred ca nu poti fi atee doar ca inca nu sti atunci ramai agnostica -atee, nu stiu daca exista dar sunt lipsita de credinta fata de zei, apropo daca va exista vreunu va judeca dupa fapte nu dupa cat l-ai slujit
Alexutza222: "...in esenta teista agnostica"
Da, ceva de genul.
Unde scrie sa nu cinstesti pe sfinti (indiferent ca sunt aici in lume sau nu, sufletul lor este viu)? Este un lucru esenţial faptul că in Biserica, sfinţilor li se acordă doar "CINSTIRE" şi nu "inchinare" (nu divinizare, acordata numai lui Dumnezeu)!
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
