Sunt interesat de orice documentar despre suflet! In orice religie.
Daca este imaterial nu poate fi vazut, atins etc. De ce? Si de unde stii ca este acolo?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nimeni nu a demonstrat vreodata ca exista sufletul. Asta a fost doar ceva ce oamenii si-au imaginat si le-ar fi placut sa fie real. Nu ne place sa credem ca suntem doar materie si ca suntem muritori, asa ca a trebuit sa inventam o poveste care sa sune mai frumos.
Omul nu are suflet. Daca ar avea, nu ar mai exista atata suferinta si durere, am trai ca in Eden. Omul este o simpla masina care poate fi manipulata in orice directie de catre stimuli exteriori. Toate religiile au avut un fond psihologic si urmareau crearea unei entitati psihice, a unui sine superior care sa aiba o vointa independenta de conditiile exterioare. Majoritatea articolelor actuale de spiritualitate sunt minciuni gogonate pentru ca nu se bazeaza pe o cunoastere psihologica concreta.
Religiile au pareri diferite intre ele legat de suflet, insa Biblia spune ca sufletul e material si poate fi ucis. Iosua 11:11 "Şi ei au lovit cu ascuţişul sabiei toate sufletele din el, nimicindu-le." Ca si crestin, ma incred in Biblie, iar Biblia spune ca sufletele suntem noi ca si persoane, iar sufletele pot fi atinse de sabie, pot muri strapunse de ea, au sange (Geneza 9:5 "Mai mult, voi cere înapoi sângele sufletelor voastre") si nici nu e contrar cu ceea ce spune stiinta despre acest subiect. Nu stiu un documentar despre asta, dar m-am documentat singur legat de informatiile astea.
Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI:
1). uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!
Organizatia "martorilor" (@VelaJohnny spre exemplu) în mod conştient greşit neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului "suflet". Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:
-"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;
- "Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
- "Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;
-"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
- "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă t temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă? Etc...
Sper sa îți fie util acest articol.
Care este semnificaţia termenilor „suflet" şi „spirit"?
LA CE te gândeşti când auzi cuvintele „suflet" şi „spirit"? Mulţi cred că ambii termeni se referă la o parte invizibilă şi nemuritoare din noi, care părăseşte corpul la moarte şi continuă să trăiască. Numeroşi oameni sunt surprinşi să afle că această doctrină, atât de răspândită, nu este în armonie cu învăţăturile Bibliei. Ce învaţă, de fapt, Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet şi spirit?
TERMENUL „SUFLET" ÎN BIBLIE
Pentru început, să vedem ce înseamnă cuvântul „suflet". După cum probabil îţi aminteşti, cea mai mare parte a Bibliei a fost scrisă în ebraică şi greacă. Pentru termenul „suflet", scriitorii Bibliei au folosit ebraicul néphesh şi grecescul psykhé. Aceşti doi termeni apar de peste 800 de ori în Scripturi, iar Traducerea lumii noi îi redă prin „suflet", fie în textul principal, fie în notele de subsol. Analizând contextele biblice în care apare cuvântul „suflet", la singular sau la plural, vei vedea că, în majoritatea cazurilor, el se referă la: 1) oameni, 2) animale şi 3) viaţa unei persoane sau a unui animal. Să analizăm câteva versete care pun în evidenţă aceste trei sensuri ale cuvântului „suflet".
Oameni. „În zilele lui Noe,... puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă" (1 Petru 3:20). Este clar că termenul „suflete" se referă aici la oameni: Noe, soţia sa şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. În Exodul 16:16 sunt menţionate unele instrucţiuni date israeliţilor cu privire la strângerea manei. Lor li s-a spus să o strângă „după numărul sufletelor" pe care le avea fiecare în cortul său. Aşadar, cantitatea de mană pe care trebuiau s-o strângă depindea de numărul membrilor familiei. Alte versete în care cuvântul „suflet", la singular sau la plural, este folosit cu referire la oameni sunt: Geneza 46:18, Iosua 11:11, Faptele 27:37 şi Romani 13:1.
Animale. În relatarea biblică despre creaţie, se spune: „Dumnezeu a mai zis: «Să mişune apele de o puzderie de suflete vii şi să zboare creaturi zburătoare deasupra pământului, pe faţa întinderii cerurilor!» Şi Dumnezeu a mai zis: «Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mişcă şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor!» Şi aşa a fost" (Geneza 1:20, 24). Peştii, animalele domestice şi cele sălbatice sunt numite în aceste versete „suflete". În Geneza 9:10, Leviticul 11:46 şi Numerele 31:28, păsările şi alte vieţuitoare sunt numite suflete.
Viaţa unei persoane. Uneori, cuvântul „suflet" se referă la viaţa unei persoane. Iehova i-a spus lui Moise: „Au murit toţi cei care căutau să-ţi vâneze sufletul" (Exodul 4:19). Cu siguranţă, duşmanii lui Moise doreau să-i ia viaţa. Într-o altă relatare biblică se spune că, Rahela ‘şi-a dat sufletul’ în timp ce îl năştea pe Beniamin (Geneza 35:16-19). Să ne gândim, de asemenea, la cuvintele lui Isus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor" (Ioan 10:11). Isus şi-a dat sufletul, sau viaţa, în folosul omenirii. În toate aceste pasaje biblice, cuvântul „suflet" se referă la viaţa unei persoane. Termenul „suflet" este folosit cu acelaşi sens şi în următoarele texte biblice: 1 Regi 17:17-23, Matei 10:39, Ioan 15:13 şi Faptele 20:10.
Dacă vei face şi alte cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu pe marginea acestui subiect, vei observa că nicăieri în Biblie nu se spune despre „suflet" că ar fi „nemuritor". Dimpotrivă, Scripturile arată că sufletul moare (Ezechiel 18:4, 20). Prin urmare, Biblia numeşte orice persoană care a murit „un suflet mort" (Leviticul 21:11).
CE ESTE „SPIRITUL"?
Să vedem cum este folosit în Biblie termenul „spirit". Deşi unii cred că este sinonim cu „suflet", Biblia arată cu claritate că „spiritul" şi „sufletul" nu se referă la acelaşi lucru.
Scriitorii Bibliei au folosit cu referire la „spirit" termenul ebraic rúach şi cel grecesc pneúma. Scripturile ne ajută să înţelegem care este sensul acestor cuvinte. În Psalmul 104:29 citim cu privire la Iehova: „Dacă le iei spiritul [rúach], pier şi se întorc în ţărâna lor". În plus, în Iacov 2:26 se spune: „Corpul fără spirit [pneúma] este mort". Din aceste versete reiese că „spiritul" dă viaţă corpului. Fără spirit, corpul este mort. Prin urmare, în Biblie cuvântul rúach este tradus nu numai prin „spirit", ci şi prin „forţă" sau forţă de viaţă. Dumnezeu a spus despre Potopul din zilele lui Noe: „Eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă [rúach]" (Geneza 6:17; 7:15, 22). Aşadar, „spiritul" se referă la o forţă invizibilă (scânteia vieţii), care animă toate creaturile vii.
Un radio portabil fără baterii sau fără o altă sursă electrică de alimentare
Sufletul şi spiritul nu sunt unul şi acelaşi lucru. Corpul are nevoie de spirit aşa cum un aparat de radio are nevoie de curent electric pentru a funcţiona. Gândeşte-te la un radio portabil. Dacă îi pui baterii şi îl porneşti, curentul electric din baterii „dă viaţă" aparatului. Fără baterii, radioul este „mort". Acelaşi lucru se poate spune şi despre un aparat de radio scos din priză. În mod asemănător, spiritul este forţa care dă viaţă corpului. Dar, asemenea curentului electric, spiritul nu gândeşte şi nu simte. Este o forţă impersonală. Însă, fără acest spirit, adică fără forţa de viaţă, corpul ‘moare şi se întoarce în ţărână’, aşa cum a spus psalmistul.
Eclesiastul 12:7 arată ce se întâmplă cu omul când moare: „Ţărâna [din care este făcut corpul lui] se întoarce în pământ, cum a fost, iar spiritul se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat". Când spiritul, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, acesta moare şi se întoarce în pământ, din care a fost creat. În mod asemănător, forţa de viaţă se întoarce la Dumnezeu, de unde a venit (Iov 34:14, 15; Psalmul 36:9). Aceasta nu înseamnă că forţa de viaţă merge literalmente la cer. Ideea transmisă de acest verset este că orice speranţă ca o persoană care a murit să revină la viaţă depinde de Iehova Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa unei persoane care a murit este în mâinile lui Dumnezeu. Numai prin puterea lui îi poate fi redat acesteia spiritul, sau forţa de viaţă, pentru ca ea să trăiască din nou.
Cât de mângâietor este să ştim că Dumnezeu va face lucrul acesta pentru toţi cei ce se odihnesc în „mormintele de amintire"! (Ioan 5:28, 29) La înviere, Iehova le va crea un corp nou celor care dorm în moarte, va pune în el spirit, sau forţă de viaţă, şi ei vor trăi. Ce bucurie va aduce învierea!
Nu pot exista documentare ("filme sau scrieri care prezintă fapte absolut autentice") despre fanteziile unora cu zero dovezi şi cu pretenţii de adevăruri, pot exista, eventual, SF-uri.
Depinde, desigur, şi ce înţelegi, când spui "suflet". Dacă "totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic", atunci, mai degrabă, ai putea să apelezi la ceva materiale din psihologie. Dar dat fiind faptul că ai postat la "Religie", risc să presupun că, totuşi, te-ai referit la ceva fantezist, deci ioc documentare, sorry.
În Sfânta Scriptură, termenii de "suflet" şi "spirit" (sau "duh") sunt întrebuinţaţi ŞI ÎN RELAŢIE DE SINONIMIE, denumind aceeşi parte din om, cea spirituală!
Deci nu sunt două puteri distincte ci două funcţii ("puteri") ale aceleeaşi naturi spirituale a omului.
Sufletul - este PUTEREA VIEŢII ORGANICE (inferioare), iar "spiritul" – puterea VIEŢII SPIRITUALE (superioară, raţională).
Astfel, în acord perfect cu limbajul metaforic, simbolic, preponderent al Scripturii, PSIHICUL este numit uneori doar "SUFLET" dacă în viaţă nu depăşeşte "strictul trupesc", şi se numeşte " SPIRIT" (DUH) dacă se ridică prin "har" şi stăruinţă în bine la o viaţă ce depăşeşte "naturalul". Opoziţia nu este structurală sau fiinţială, ci doar "de nuanţă".
CA DOVADĂ, despre această "opoziţie" între omul duhovnicesc (spiritualizat) şi cel neduhovnicesc (nespiritualizat, "trupesc") se vorbeşte şi în I Corinteni 2, 14-15; I Cor.15, 45-46; Galateni 5, 16-17, etc...
Iată doar alte trei din zecile de versete Scripturale care pun în evidenţă MAREA DIFERENŢĂ dintre "trup" şi "suflet" (duh, spirit):
- "Ci eu, deşi departe CU TRUPUL, însă de faţă CU DUHUL, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:" I Corinteni 5, 3
- " Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea TRUPULUI, ca DUHUL să se mântuiască în ziua Domnului Iisus." I Corinteni 5, 5
- " Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă ŞI CU TRUPUL şi cu DUHUL." - Corinteni 7, 34
Iara vrei cearta? Ti-am zis, expune-ti punctul de vedere fara sa te legi de al altora. Apoi, de ce negi Biblia, daca spune ca sufletele au fost ucise de sabie si au sange? Legat de faptul ca spiritul (duhul) si sufletul sunt acelasi lucru, ce spune Evrei 4:12?
"Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic; este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât desparte sufletul de spirit"
Deci sufletul poate fi despartit de spirit, sufletul are sange, sufletul poate fi strapuns de sabie si poate fi omorat cu sabia...Biblia spune clar treaba asta. Negi cumva Iosua 11:11, Geneza 9:5, Evrei 4:12 si alte versete doar pentru a sustine acea doctrina? O sacrifici pentru asta?
Din fericire, nu ma cobor la nivelul tau, astfel incat sa te astept sa raspunzi ceva, si sa te bag la "@milan9" legandu-ma de punctul tau de vedere, de religia ta si de toti membrii religiei tale.
Doar stii ca dialogul cu tine nu aduce nici o schimbare... 
Am reprodus cred de zeci de ori mesajul care evidentiaza faptul ca cuvantul SUFLET ESTE POLISEMANTIC. Niciodata nu mi-ai raspuns la acest argument. Te dai lovitcand nu-ti convine argumentul...
Ce dialog pot eu sa port cu un copil care nu stie ce este aceea METAFORA, sau ce sunt CUVINTELE POLISEMNATICE? (deja prin clasa a treia copiii incep deja sa inteleaga aceste fenomene... )
Nu ai de ce sa te simti jignit daca spun "@Vela a spus". Ar trebui sa te simti fudul chiar... Asta inseamna surplus de atentie aordata. Ce e rau in asta? Eu as prefera abordarea direstasi diaogul, dar daca tu ma bagi in spital cand imi dai de inteles ca NU STII CE SUNT CUVINTELE POLISEMNATICE...
La fel poti spune si tu "@milan a spus", si eventual sa recunosti ca nu esti de acord cu el sau cu religia lui crestina. Nu ma supar. La varsta ta frageda nu ai apucat sa faci eseuri, referate, lucrari de licenta si nu stii ca raportarea la o sursa de informatii este OBLIGAORIE nu doar necesara.
Eu sperca suntem totusi pe drumul cel bun al lamuririi unor lucruri. 
Atentie, lucrurie nu trebuie sa fie disociate… 
"Duhul şi sufletul" se referă la ACEEASI NATURA SPIRITUALA, diferită de trup, de materie, a omului.
Dar, in timp ce prin "duh" se face trimitere doar la preocupările de natură spirituală, termenul de "suflet" se mai referă şi la forţa vitală care animă trupul, energie de cu totul altă natură decât materia trupului, bineînţeles!
Aceşti termeni, neavând însă un sens exclusivist, pot da naştere foarte uşor la confuzii...
În Sfânta Scriptură, termenii de "suflet" şi "spirit" (sau "duh") sunt întrebuinţaţi ŞI ÎN RELAŢIE DE SINONIMIE, denumind aceeşi parte din om, cea spirituală!
Deci nu sunt două puteri distincte ci două funcţii ("puteri") ale aceleeaşi naturi spirituale a omului.
Sufletul - este PUTEREA VIEŢII ORGANICE (inferioare), iar "spiritul" – puterea VIEŢII SPIRITUALE (superioară, raţională).
Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI:
1). uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!
-"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;
-"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
- "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă t temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5).
- "Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;
Cata aroganta din partea ta. Cica "La varsta ta frageda nu ai apucat sa faci eseuri, referate, lucrari de licenta si nu stii ca raportarea la o sursa de informatii este OBLIGAORIE nu doar necesara."
Si cica "Ce dialog pot eu sa port cu un copil care nu stie ce este aceea METAFORA, sau ce sunt CUVINTELE POLISEMNATICE" - nu vad legatura intre versetele Bibliei si ce spui tu. Cartile istorice ale Bibliei nu sunt psalmi sau carti profetice, ca sa foloseasca metafore. Nu am dat versete de acolo. Legat de versetul lui Pavel, acel crestin le-a dat instructiuni pentru a-i instrui pe crestini. A scos in evidenta faptul ca Scriptura are un mare efect asupra oamenilor, si da, a vorbit el in metaforic acolo, insa a spus ca spiritul se desparte de suflet, nu ca spiritul se desparte de el insusi, sau sufletul de el insusi. A trasat o linie intre cele doua lucruri. Nu-ti convin pentru ca se bat cu acea doctrina si pentru asta cauti nod in papura.Ce cuvinte polisemantice vezi tu? Si nu ca ar fi singurele versete care spun acelasi lucru. Dar ca de obicei, niciodata partea de Biblie care sprijina contrariul acestei doctrine nu are valoare din diferite motive.
Si nu, nu te voi comenta pe la spate, facandu-te mincinos incapatanat si calomniindu-te. Username-ul meu e VelaJohnny, nu Milan9 ca sa fac asta. Nu-mi plac minciuna si vorbirea pe la spate, si nu am de gand sa le practic doar pentru ca o faci tu din cand in cand si pentru a ma razbuna pe tine. Cica "ce e rau in asta?" - in a ma vorbi pe la spate. 
nu suport aerele de aroganta, de superioritate, facute cu un sarcasm sec. 2 Samuel 22:28 spune "Pe oamenii umili îi vei salva, dar ochii tăi sunt împotriva celor trufaşi, ca să-i umileşti." Nu stiu care ti-au fost intentiile tale, dar ai dat dovada mai sus de multa aroganta prin vorbele tale, si asta nu o pot digera. Si nu sunt singurul care nu o suporta, din cate poti observa mai sus in verset. Mi-am facut treaba si de data asta si te-am avertizat cu privire la actiunile tale. De a da dovada de crestin adevarat asa cum sustii ca esti depinde de tine.
Da, am glumit putin (neinspirat poate) dar rezultatul este unul pozitiv. Te-am determinat sa-ti exprimi mai bine punctul tau de vedere, chiar daca acesta este unul ce ma dezamageste.
Spui ca in afara de psalmi sau de cartile profetice Biblia nu ar contine metafore? Adevarul este de fapt ca EA ESTE PLINA DE METAFORE...
Si daca iti pot dovedi totusi ca Biblia este un text in foarte multe locuri mai incriptat decat o lucrare literara obisnuita...
Si asta tocmai pentru ca mai putini se asteapta, spre exemplu, sa intalneasca in patru versete peste 8 figuri de stil si patru planuri semantice: doua ale SEMNIFICANTULUI, doua ale SEMNIFICATULUI...
Dificultatea INTELEGERII BIBLIEI este data nu numai de zecile de procedee artistice (numai cu litera "a" sunt cel putin 12 figuri de stil- toate puternic exemplificate in textul biblic: AFEREZA, APOCOPA, APOSIOPEZA ANADIPLOZA, ASONANTA, ALITERATIA, ANTITEZA, ANTANACLAZA, ASINDETUL, ANAFORA, ETC...) ci si de perspectiva punctelor de vedere CARE NU APARTIN INTOTDEAUNA LUI DUMNEZEU- ci si omului (care se poate insela) aflat IN DIALOG cu Dumnezeu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
