Sunt oarecum intr-o dilema in ceea ce priveste asocierea ateismului cu anumite energii ce se indeparteaza cu ajutorul bisericii/religiei crestine/traditiilor.

Cei care sunt atei mai sunt atei daca acestia cred in vraji sau farmece, stiu, pare o prostie, dar pana la urma, cei care experimenteaza cred, la fel si altii din jurul lor.

Tin minte ca atunci cand eram mica am fost dusa la biserica datorita unui comportament ciudat (plangeam mereu, eram agitata mereu), aparut dintr-odata, cum am luat contact cu niste chestii ciudate (se vedeau ca erau puse de cineva) la intrarea casei mele, care au fost observate de maicamea.

La fel, si ea, a trecut prin niste chestii de genul, fiind o victima, in fine, nu intru in detalii.

Faza e ca atunci cand m-am intors de la biserica, de la preot, mi-am revenit. Mai pot fi numita atee daca cred in unele lucruri ce pot fi indepartate cu ajutorul bisericii? Eu acum sunt atee, dar anumite amintiri survin si ma fac sa-mi pun intrebari.

Cred si in deochi, care de exemplu e indepartat cu citate religioase (am fost martora la o intamplare cand cineva a fost salvat de la moarte de la deochi).

Cred in tampenii (vraji si farmece), doar pentru simplul fapt ca am trecut prin asa ceva.
Mai cred in fantome, dar asta e alta discutie. Cred in anumite energii ce se arata, ce au loc, cred in datul in carti (tot asa, am prezis chestii care s-au intamplat, fara sa-mi dau seama de asta, si asta include anumite vraji, magia alba).

Sunt atee, pentru ca mi-e sila de religia crestina si chiar daca ar exista dzeu, daca si-ar face aparitia, tot l-as uri. Zic asta, pentru ca unii atei nu cred in dzeu pentru ca nu se arata. Eu as vrea sa fiu lasata in pace daca presupunem ca acesta mi s-ar arata, mi-ar fi mai bine fara el.

De aici mai apare alta intrebare, necredinta (ateismul) e totuna cu ura fata de dzeu?

As dori pareri cu privire la cele doua intrebari si abia astept sa intru in polemici, ca asa e moda aici.
Tha-tha!

Oricum, i-am dat exemplu pe ateii acestei categorii pentru ca se autoproclamau atei, si vorbeau de dzeu de parca ar exista.
dar se pare ca se autoproclamau gresit.

Dar tu, prin "ceva dincolo de imaginatia noastra." doar te limitezi. Asta e credinta. Adoptand ideea de "tampenii supranaturale" nu mai cauti sa explici rational si realistic ceea ce nu intelegi, ci iti raspunzi simplu(si eronat...), "deochi".

"dar asa am putea sa le zicem si ateilor, ca acestia cum de exista fara un creator?" - Faptul ca inca nu stim unele lucruri privind existenta nu inseamna ca intrebarea ta este desteapta. Hai sa nu ne limitam la varianta inventata de superstitiosi, ea nu este deloc ok. Naturalul este una, iar "supranaturalul" presupune alta. "Deochiul", in varianta ta, sfideaza realitatea(cu tot ce cuprinde ea), presupune o minune(in adevaratul sens al cuvantului), iar ea este posibila doar influentata de o putere, o entitate care transcede aceasta realitate.

Cred ca trebuie sa fii batut in cap sa nu crezi in Dumnezeu, dar sa crezi Mos Craciun.

Ah, tu esti ala, cu intrebarea "ce inseamna un imbecil? va rog sa ma lamuriti, am impresia ca camil petrescu ma ia la misto, nu ma mentioneaza in descrierea lui ", vorbeste de pederasti, de aia cu anomalii fizice, de aia cu intelectualul varza, bah si tot citeam cu sufletul la gura, doar doar m-o mentiona si pe mine, dar nu m-a mentionat . sunt in depresie, ce sa fac?"

Nu are cum sa fie ateismul compatibil cu ura fata de d-zeu. Daca esti om normal, urasti lucruri care exista, si-n care crezi ca exista. Daca nu crezi intr-un zeu, nu poti sa-l urasti. Poti uri poate persoanele care cred in el, sau felul in care actioneaza o anumita religie, dar nu si zeul in care nu crezi.

Cat despre credinta ta in supranatural, si rolul bisericii in a inlatura anumite "probleme" de acest gen, pot sa spun ca nici aceasta nu e compatibila cu ateismul. Daca crezi ca biserica are puteri supranaturale, inseamna ca acestea vin de undeva. De unde pot sa vina oare, daca nu de la zeul pe care biserica il preamareste? Asta ar insemna ca tu crezi indirect in acel zeu.

Incultura (prin lipsa de cunostinte elementare), ignoranta ( prin negarea autorilor romani) si acum vad ca si prostie. O, scoala romaneasca, iata ti creatia, oarea daca nici nu existai se putea mai rau de atat?
Respectul pentru literatura romaneasca, macar atat puteai sa cultivi...

Prapad draga mea, prapad prevad. O natiune care-si neaga geniile este o natiune lipsita de identitate, Romania este o tara sortita pieirii.

Si totul se datoreaza, nu inconstientei tinerilor, ci incompetentei statului.

R.I.P. cultura.

Oh, tu, spitalule Voila, iata-ti rezultatul neatentiei, a scapat inferno din camasa de forta si din perfuziile bagate in creier!
btw, imi place Camil Petrescu, si faptul ca nu accept/nu sunt de acord cu anumite citate emanate de acesta, nu ma face o inculta sau o ignoranta.
din cate stiu eu, se numeste libertatea gandirii si exprimarea propriei opinii.

RIP ultimul neuron al lui Inferno.

Realitatea este mai ciudata decat fictiunea.
Daca esti sincera cu tine o sa gasesti raspunsurile.
Majoritatea ateilor sunt orbi din punct de vedere spiritual.
Tu nu esti.
Iti urez succes in cautarile tale.

Ma bucur ca ai iesit din ceata. : )
Ce alte dileme mai ai? Suntem aici sa dezbatem si sa elucidam misterele lumii.

Crezi in datul in carti? De ce? Eu cred ca asa zisii ghicitori spun ceea ce noi vrem sa auzim.

"Dragoste?! sigur. Maine va veni printul calare pe un cal alb, te va duce la palatul lui (fermecat), te va lua de soata si veti face copii frumosi, inteligenti.
Cariera?! Poimaine vei primi un telefon. O campania supermega cunoscuta, doreste o colaborare cu tine. Salariul? unul cu sase zerouri pe luna (in lire sterline e salariul)!

Cred pentru ca repet...am trait si am facut experimente cu datul in carti, si o vreme buna.
la inceput a fost de distractie, dar ce spuneam noi, in ras, se adeverea repede.
m-am lasat definitiv cand am prevestit ceva nasol, am vazut ca ceva nu e in regula, am zis ca nu iau in serios, dar s-a intamplat pana la urma.

nu am ghicit chestii de viitor gen ce se va intampla peste cativa ani, ci chestii ce tin de viitorul apropiat.
in unele cazuri se intampla peste cateva ore, in altele peste o saptamana.
si trebuie sa stii sa interpretezi, nu ghicesti numere la loto, sau ce ai mai zis tu, legat de telefonul si cariera, dar de exemplu, acel telefon putea fi aratat in prezentarea cartilor printr-un simbol gen "drum sau bucurie".
in fine, nu mai am pe moment dileme, dar cand se va intampla asta, revin.

Nu, n-ai cum să te consideri ca fiind atee. Pentru că oricum încurci nişte termeni, ce pentru mine e clar că n-ai o viziune clară a ce anume înseamnă să fii ateu.

Necredinţa, n-are legatură cu ura faţa de divinitate, tu îţi poţi imagina cum e să urăşti ceva ce nu consideri că există? Eu unul nu pot.

Faptul că respingi anumite fapte ce ţin de "biserică", dar în acelaşi timp acorzi valoare de adevăr unor întâmplări, te fac să zicem, spirituală.

Maturizează-te cu deochiul tău. Em am 31 de ani şi n-am fost niciodată "deocheat", si la câţi am deranjat, probabil cineva mi-ar fi făcut un "farmec" .

Deochi...

Nu cred ca e deloc de condamnat ca am confundat anumiti termeni, pentru ca de cativa ani sunt atee, insa au survenit niste amintiri ce m-au facut sa-mi pun intrebari.
nici sa-ti pui intrebari nu e de condamnat.
daca citeai celelalte raspunsuri, vedeai ca am realizat de azi ca sunt agnostica.; daca nu analizam amintirile si daca uitam de fenomenele in care cred, ramaneam la ideea ca sunt atee, si nu mai realizam ca in ce cred se contrazice cu ateismul.
subiectul poate fi pe moment incheiat.
suntem oameni, mai avem scapari, nu suntem perfecti si pe parcursul vietii ne schimbam perceptiile/conceptele.
eu oricum raman la ura ce o port pentru tot ce tine de religia crestina, si da, nu pot spune ca urasc ce nu exista, pentru ca eu cred in concepte asociate cu biserica si asta m-ar face o ipocrita.
repet, legat de acea comparatie, necredinta-ura, nu m-am exprimat eu bine si s-a inteles ca de fapt nu era o presupunere, ci un adevar.
mersi de raspuns, si le zic acelasi lucru si celorlalti.

"necredinta (ateismul) e totuna cu ura fata de dzeu?"
Pentru foarte multi da.

Daca tot intrebi, da-mi voie sa iti recomand ceva:
1. renunta la toate chestiile astea "ciudate" gen deochi, vraji, farmece, se fac rar, prind si mai rar, si te poti duce la oricare preot neschismatic sa iti citeasca dezlegarea de la ele si in 5 minute ai scapat de ele.
2. Cauta Adevarul cu disperare, serios acum, daca eu sau altu saau alti mii de oameni iti zicem fiecare uite asta e adevarul la noi, nu o sa ne crezi, degeaba iti pun un video cu Sf. Lumina de la Ierusalim de pasti, sau cu Serafim Rose sau cu Steinhart, o sa zici ca nu e adevarat, nu o sa schimbe nimic. Cauta, citeste, despre primele sinoade, omul de Nebraka, ce vrei tu, netul e plin, si lumea e plina, vorba noastra "cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca".

Asta e tot ce vreau sa zic si nu o sa mai scriu nimic aici, ca nu imi place sa intru in polemici ca si cum ai scris tu mai sus. Doamne Ajuta!

Esti ateu? Nu. Atunci de ce afirmi ca un ateu il uraste pe Dumnezeu? De unde stii? El nu crede in Dumnezeu, nu crede ca este real, deci ar fi imposibil sa urasca pe cineva care nu exista. Nu este logic.

Ca esti credincios, foarte bine. E alegerea ta. Fiecare e liber sa creda in ce vrea.Dar ca esti ignorant si crezi ceva gresit despre alte persoane pe care nu le cunosti, e gresit.

"un video cu Sf. Lumina de la Ierusalim de pasti"

Lumina aia e un fals demonstrat, o mica scamatorie daca vrei, doar ca unii nu au macar curiozitatea sa se informeze si iau totul de bun fara sa gandeasca.

"De aici mai apare alta intrebare, necredinta (ateismul) e totuna cu ura fata de dzeu?"
Iti voi da un exemplu si acesta sper ca iti elimina mai multe dubii despre ateism: "cuget deci exist" e o pozitie minimalista in care poti afirma (sau cel putin crezi destul de incredintat) cateva lucruri despre realitate.

Pozitia oricarei zeitati este de obicei o afirmatie confuza, vaga, nemasurabila, nedemonstrabila.

Sigur, pentru unii ce au fost in special indoctrinati si li s-a zis de mici ca de fiecare data cand s-au vindecat, Dumnezeu i-a vindecat, sau de fiecare data cand o masina a mers "dintr-odata", tot ceva mistic a facut-o.

Cred ca noi ca si oameni tot ce putem face daca suntem onesti, bineinteles, e sa asteptam unde avem cele mai multe dovezi, nu cea mai multa propaganda despre o idee.

As fi chiar bucuros ca sa aflu ca o zeitate exista, macar ca poate am putea sa vedem daca poate ajuta Africa, sau India sau Brazilia. Si daca exista, acel zeu cred ca are un nume: stiinta!

Tocmai m-am gandit sa renunt la d-zeu nu stiu de unde mi-a venit gandul asta nepotrivit *sobru*
cred ca misoteismul nu ar putea fi ateism devreme ce presupune o perspectiva asupra lui d-zeu
un lucru este un lucru devreme ce poate fi gandit. ceea ce inseamna ca un lucru nu este real ci conceptual. ceea ce am scris nu e nimic pana nu dai un inteles celor spuse si asa e cu totul daca te uiti la prunul de afara nu il vezi cum e in realitate pentru ca automat il umplii de ganduri ca maro verde inalt inutil si crud. de fapt copacul in realitate nu e nimic si tot ce traim e o proiectie a noastra sau a altora. fara perceptie natura e nimic. daca prunul cade nu il va auzi nimeni, copacul nici nu e acolo ci doar in mintea noastra.
gandurile tale sunt la fel de reale ca tot ce spui ca e mai concret, gen gravitatia, experimentam gravitatia filtrata prin mintea noastra. tot ce iti imaginezi e ca tot ce e in afara pentru ca in afara nu exista. fara ca tu sa experimentezi. de aceea daca esti un ateu crezi in notiunea de dumnezeu pentru ca daca nu era dumnezeu ateii nu puteau sa propuna inexistenta lui.
sau sa spunem ca nu cred decat in matematica si stiinta ca sa ma mentin rational. as putea? nu pentru ca gandesc in cuvinte. ca sa crezi in stiinta pe care eu ti-o descopar ar trebui sa imi gandesti in cuvinte. ar trebui sa gandesti in matematica pura dar tu o traduci in limbajul tau, si nu mai e pura. nu inseamna ca stiinta nu e folositoare, inseamna ca e ilogic sa spui ca e singura cale de a-ti raspunde intrebarilor pentru ca nu asa gandim noi.

Oare persoanele faimoase au niste vraci care le fac descantece sa nu-i deoache lumea la concerte, iesiri in public, etc? sau deochiul exista doar in Romania?

Din punctul meu de vedere "ateul" atinge un anumit nivel. atunci cand el spune 'nu cred in "dumnezeu", in mintea lui se creeaza o imagine a divinitatii.

Nu, nu esti ateu! tu pur si simplu urasti sitemul bisericesc. E ca si cum ai spune ca urasti un om deoarece asculata manele.

Si oricum in aceasta lume sant tot felul de energii care interfereaza cu corpul uman. Atunci cand nimeni nu o intelege da vina pe Dracu si cauta salvarea in partea dumnezeiasca.

"Cred si in deochi, care de exemplu e indepartat cu citate religioase (am fost martora la o intamplare cand cineva a fost salvat de la moarte de la deochi)." Gresit nu e vb de citate, ci e vb de credinta e la fel ca pastila placebo.

Din nefericire multi nu mai cred in Dumnezeu din cauza religiei.Dar nici Dumnezeu nu e de acord cu mizeriile facute in numele religiei.Iar in curand va pune capat.Psalmi37:9-11

Si ce religie a fost oare considerata a fi mai distructiva decat "martorii lui Iehova", religie ce e un adevarata SISTEM, unul opus conducerii din fiecare stat in care s-a infiltrat (ca pana la urma, cu toata opozitia celor care ii cunosteau adevaratele scopuri, s-a infiltrat, s-a "adaptat" intereselor)?

Ce religie mai considera inca faptul ca fiecare conducere si guvern ar fi de origine satanica? Ce religie se opune constitutiilor tuturor statelor lumii? Ei bine, este vorba de o religie - SISTEM. Una dictata in functie de interese din birourile liderilor din Brooklyn.

Sper sa iti fie utile urmatoarele idei.
Isus a spus că religia adevărată va fi evidentă în viaţa celor ce o practică. „După roadele lor îi veţi recunoaşte", a zis el. „Orice pom bun dă roade bune." (Matei 7:16, 17) Cu alte cuvinte, cei care practică religia adevărată pot fi recunoscuţi după convingerile şi conduita lor. Deşi sunt imperfecţi şi fac greşeli, închinătorii adevăraţi se străduiesc, ca grup, să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. În continuare vom analiza şase cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească cei ce practică religia adevărată.
Slujitorii lui Dumnezeu îşi bazează învăţăturile pe Biblie. Biblia afirmă: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3:16, 17). Apostolul Pavel le-a scris colaboratorilor săi creştini: „Când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 2:13). Aşadar, învăţăturile şi practicile religiei adevărate nu se bazează pe idei sau pe tradiţii omeneşti, ci pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia.
Isus Cristos şi-a bazat învăţăturile pe Cuvântul lui Dumnezeu, lăsându-ne astfel un model. Într-o rugăciune adresată Tatălui său ceresc, el a zis: „Cuvântul tău este adevărul" (Ioan 17:17). Isus a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu, iar tot ceea ce preda era în armonie cu Scripturile. El obişnuia să spună: „Este scris", după care cita un verset biblic (Matei 4:4, 7, 10). În mod asemănător, slujitorii lui Dumnezeu din prezent nu îi învaţă pe alţii idei personale. Ei sunt convinşi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi bazează învăţăturile doar pe ceea ce este scris în această carte.
Cei care practică religia adevărată i se închină numai lui Iehova şi fac cunoscut numele său. Isus ne-a învăţat: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru" (Matei 4:10). Prin urmare, slujitorii lui Dumnezeu se închină numai lui Iehova. Ei îi învaţă pe alţii cine este adevăratul Dumnezeu şi care sunt calităţile sale. Această activitate de instruire face parte din închinarea lor. În Psalmul 83:18 se spune: „Tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!". Isus ne-a arătat prin exemplul său cum trebuie să-i ajutăm pe alţii să-l cunoască pe Dumnezeu. Iată ce a spus el într-o rugăciune: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6). În mod asemănător, închinătorii adevăraţi din prezent îi învaţă pe alţii cine este adevăratul Dumnezeu şi care sunt scopurile şi calităţile sale.
Slujitorii lui Dumnezeu manifestă iubire sinceră şi dezinteresată unii faţă de alţii. Isus a spus: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi" (Ioan 13:35). Creştinii din secolul I au avut o astfel de iubire. Iubirea divină depăşeşte barierele rasiale, sociale şi naţionale şi îi uneşte pe oameni într-o fraternitate puternică (Coloseni 3:14). Membrii religiilor false nu fac parte dintr-o familie mondială, unită prin iubire. De ce putem spune lucrul acesta? Dacă ar fi uniţi de o astfel de iubire, nu s-ar ucide între ei din cauza deosebirilor naţionale sau etnice. Creştinii adevăraţi nu ridică arma nici împotriva fraţilor lor de credinţă, nici împotriva altora. Biblia spune: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se recunosc prin aceasta: Cine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu, nici cine nu-şi iubeşte fratele. . . să ne iubim unii pe alţii. Nu cum a fost Cain, care provenea de la cel rău şi şi-a înjunghiat fratele" (1 Ioan 3:10–12; 4:20, 21).
Cu siguranţă, iubirea adevărată nu înseamnă doar a nu-ţi ucide semenii. Creştinii adevăraţi îşi folosesc cu altruism timpul, energia şi resursele pentru a se ajuta şi a se încuraja (Evrei 10:24, 25). Ei se sprijină în timp de necaz şi sunt cinstiţi în relaţiile cu alţii. De fapt, ei aplică sfatul biblic ‘de a face ce este bine faţă de toţi’ (Galateni 6:10).
Creştinii adevăraţi recunosc că Isus Cristos este mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu. Biblia spune: „În nimeni altul nu este salvare, căci nu este sub cer niciun alt nume care să fi fost dat printre oameni prin care putem fi salvaţi" (Faptele 4:12). Isus şi-a dat viaţa pentru a-i răscumpăra pe oamenii ascultători (Matei 20:28). Mai mult decât atât, Iehova l-a numit pe Isus Rege al Regatului ceresc, guvernul care va domni peste întregul pământ. Dumnezeu ne cere să ascultăm de Isus şi să aplicăm învăţăturile Fiului său. Numai aşa putem primi viaţă veşnică. În Biblie se spune: „Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (Ioan 3:36).
Închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu fac parte din lume. Când a fost dus înaintea conducătorului roman Pilat pentru a fi judecat, Isus a spus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta" (Ioan 18:36). Indiferent în ce ţară trăiesc, adevăraţii discipoli ai lui Isus se supun Regatului ceresc. De aceea, nu se implică nici în politică şi nici în conflictele acestei lumi, păstrându-şi neutralitatea. Totuşi, dacă alţii doresc să se înscrie într-un partid politic, să candideze pentru o funcţie politică sau să voteze, ei nu se amestecă în aceste decizii. Însă, chiar dacă sunt neutri din punct de vedere politic, închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu respectă legile ţării în care trăiesc. De ce? Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu le porunceşte ‘să fie supuşi autorităţilor superioare’, adică autorităţilor guvernamentale (Romani 13:1). Dar, dacă li se cere să facă ceva care contravine normelor lui Dumnezeu, închinătorii adevăraţi imită exemplul apostolilor, care au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni" (Faptele 5:29; Marcu 12:17).
Adevăraţii continuatori ai lui Isus anunţă că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii. Isus a prezis: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul" (Matei 24:14). Adevăraţii continuatori ai lui Isus Cristos nu îi îndeamnă pe oameni să se bazeze pe conducătorii umani pentru rezolvarea problemelor lor. Ei anunţă că Regatul ceresc al lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii (Psalmul 146:3). Isus ne-a învăţat să ne rugăm pentru acest guvern perfect: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ" (Matei 6:10). Cuvântul lui Dumnezeu a prezis că acest Regat ceresc „va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate [din prezent] şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit" (Daniel 2:44).
Având în vedere ce am analizat până acum, întreabă-te: Ce grupare religioasă îşi bazează toate învăţăturile pe Biblie şi face cunoscut că numele lui Dumnezeu este Iehova? Membrii cărei religii manifestă iubire adevărată şi credinţă în Isus, se păstrează separaţi de lume şi anunţă că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii? Ce religie întruneşte toate aceste cerinţe? Dovezile arată cu claritate că Martorii lui Iehova (Isaia 43:10–12).

Unii se autoproclama a fi plini de iubire dar in sufletul lor colcăie ura, dispreţul manifestat prin eprimare, prin atitudine faţă de cei care nu sunt din acelaşi grup, ura faţă de ce care sunt de altă religie, generalizarea şi lipsa de sinceritate...
Aceste simptome grave ale răutăţii viscerale aş putea spune ca le-am observat la fiecare martor al lui Iehova. Aproape fără excepţie. Aproape.

Însă când atitudinea de bunăvoinţă "dă bine", este afişata doar atunci falsa modestie, falsa sinceritate şi "iubire".

Cunosti observaţiile referitoare la neadevărurile ce le-ai scris...

Una dintre ele se refera la exprimarea de mai sus. Spre exemplu numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova".

Este important a nu se confunda iniţialele YHWH întâlnite în Vechiul Testament (pe lângă alte 5000 de expresii referitoare la Dumnezeu) cu pronunţia greşită "Iehova".
Această pronunţie ("Iehova") este o variantă falsă de pronunţie în limba engleză (de vocalizare), inventată la voia întâmplării prin îmbinarea abuzivă dintre consoanele unui nume (Y-H-W-H, a căror pronunţie autentică a fost definitiv pierdută şi vocalele altui nume (Adonai). O compoziţie deci, cel puţin ciudata...