Susținând cu tărie existența unui creator,creștinii adoptă totodată o formă de răzvrătire instinctuală impotriva cunoașterii,fapt ce îi obligă să protejeze misterele universului din care facem parte.
Ei acceptă speranța,o formă mai simplă de viețuire,în concordanță cu teama de moarte,pe care nu o pot accepta, dealtfel.Psihologia creștină se bazează pe rationamente slabe,întrucât putem evidenția trăsăturile comportamentale neadecvate,orgolioase, pată de necunoaștere pe matricea cerebrală a individului credincios.De ce spun asta? E adevărat,nu putem generaliza,există și credincioși cu care putem purta o conversație agreabilă,fără concluzii și schimbări de mentalitate,din păcate,ceea ce mă face sa îi incadrez în aceeași categorie cu cei trufași.
Cum de doresc creștinii să se increadă in necunoscut,unde numai speranțele duhnesc in gandirea lor,speranța fiind principalul factor ce îi determină să creadă în ceea ce nu au văzut, ceea ce nu s-a demonstrat incă in zilele noastre?
Puteți aduce un argument solid in legătură cu psihologia creștină? Mulțumesc.

Cred ca raspunsul la intrebarea ta e "evolutia umana". Oamenii au devenit din ce in ce mai rai, invidiosi, egoisti si nepasatori. Stiinta a evoluat foarte mult, iar oamenii au incredere in ea. Prefera sa spere si au o dorinta fantastica de 'necunoscut'. Omenirii ii place misterul, iar teoriile deja demonstrate sunt "expirate". Asta e parerea mea...

"Nu poți convinge un credincios de nimic; deoarece credința lui nu se bazează pe dovezi, ci se bazează pe o nevoie profundă de a crede. "

- Carl Sagan

Oamenii au nevoie sa creada in ceva, indiferent daca acel "ceva" este real sau nu!

Inainte de a aduce un argument solid,cum ceri tu,in legatura cu psihologia crestina,imi voi permite sa fac cateva consideratii personale,privind afirmatiile tale. Ca parere generala,faci afirmatii care se vor de valoare,dar nu sunt sustinute de nimic,deci sunt simple vorbe si nu judecati. De exemplu:
-cum de ai ajuns la convingerea ca noi crestinii adoptam "totodată o formă de răzvrătire instinctuală impotriva cunoașterii, fapt ce (ne) obligă să protejam misterele universului din care facem parte."? Oare, in coordonate similare, voi ateii nu dati dovada de apararea a ceva pe care o cunoasteti in proportie de mai putin de 0, 1%,fiind nevoiti sa credeti ce va spun altii,fara a avea capacitatea si posibilitatea de a verifica? Diferenta consta numai in felul si mai ales modalitatea folosita.
-nu stiu cum un rationament poate fi "slab",eu cred ca referindu-ne la rationament poate fi corect sau incorect,din punctul de vedere al celui care se refera la el. Dupa ce emiti "verdictul",iar apelezi la generalitati fara continut concret (in politica asta se cheama "limba de lemn"). Care sunt "trasaturile comportamentale neadecvate (fata de ce?) si orgolioase si mai ales care este "pata de necunoastere pe matricea (?) cerebrala a individului credincios"? (ce expresii care se vor "adanci"!);
-de purtarea unor discutii ",fără concluzii și schimbări de mentalitate,din păcate," se fac vinovati numai crestinii? In ce categorie ii asezi pe cei care emit astfel de pretentii unilaterale?(apropo de trufas)
-numai crestinii,sau mai general,religiosii,se incred in necunoscut? Ce semnificatie are pentru tine "necunocutul" Nu vreau sa intram in consideratii filozofice,dar cred ca necunoscutul este prea "necunoscut" pentru tine;
-"sperantele DUHNESC in gandirea lor"(vai ce formulare elevata!). Sperantele "duhnesc"(folosesc cuvantul ca sa ma intelegi tu)la toti oamenii,din acelasi moiv zicandu-se ca "speranta moare ultima";
-daca nu ai realizat inca,afla ca stiinta a progresat, in mare parte, prin ipoteze si intuitie, deci ceva ce nu a fost "vazut".
Iata argumentele, nu neaparat solide, ale psihicului unui crestin.

Da, unii crestini pur si simplu sunt crestini, nu pentru ca ar crede in cai verzi pe pereti, ci pentru ca li se pare ca punctul ala de singularitate(teoria big bang, si nu numai, aici se incadreaza si alte teorii) e putin cam incompleta, as indrazni sa spun(eu asa cred)

Am citit tot ce ai scris, dar am să mă raportez la ultima ta afirmație "Iata argumentele, nu neaparat solide, ale psihicului unui crestin.". Câți creștini consideri tu că sunt ca tine? Sunt foarte puțini, de aceea mi-am permis să și generalizez.
Eu nu sunt ateu, nu cred că am menționat asta in intrebare, în fine.

Iti voi raspunde pe paragrafe.
1. Cunoasterea/stiinta este un dar de la Dumnezeu. Stiinta este de condamnat doar in punctele in care vin in conflict cu Sfanta Scriptura. Este scris: "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele Legii acesteia." (Deuteronom.29:29)
"Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei intelepti in viclenia lor." (1Corinteni.3:19)

2. Crestinii privesc dincolo de moarte. Biblia declara ca moartea este doar un somn. Unii se vor scula pentru viata vesnica, iar altii pentru moarte vesnica. Dar, "Daca pazeste cineva Cuvantul Meu, in veac nu va gusta moartea." -spunea Domnul Isus. (Ioan.8:52)

3. E o nebunie curata sa crezi in ceva ce nu exista. Dumnezeu exista. Nu ne ofera demonstratii pentru aceasta, dar ne-a oferit suficiente dovezi. El este si Creator, dar si sustinator al creatiei Sale. Trebuie mai intai sa-L cunoastem ca apoi sa ne incredem in El, si nu invers. Aud pe multi spunand: "crede si nu cerceta"; dar Biblia este impotriva acestei afirmatii, deoarece este scris: "Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine." (Ioan.5:39)
Si in alta parte: "Eu n-am vorbit in ascuns, intr-un colt intunecos al pamantului. Eu n-am zis semintei lui Iacov: "Cautati-Ma in zadar!" Eu, Domnul, spun ce este adevarat, vestesc ce este drept." (Isaia.45:19)
"Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!" (Psalm.34:8)

Și nu ințeleg de ce te legi de cuvintele mele,când eu doar v-am cerut părerea.
De exemplu,mi se pare un raspuns pertinent, acela al utilizatorului anonimg.Ok, poți face ce dorești, ești liber/ă să iți exprimi propria opinie, chiar dacă ai dat mai mult pe lângă principalul subiect al intrebarii mele.Cheers.

@"Nu poți convinge un credincios de nimic; deoarece credința lui nu se bazează pe dovezi, ci se bazează pe o nevoie profundă de a crede. "

- Carl Sagan
Gresita observatia jupanului tau. Daca punea la sfarsit "nevoia de a crede intr-o lume mai buna" sau " nevoia de a crede in oameni mai buni" era mai pe aproape.

Deci o concepție proprie nu este diferită față de a ta, ci greșită. Foarte interesant...

In orice caz psihologia crestina te ajuta sa depasesti cele mai grele momente si sa primesti acceptarea apoi vindecarea emotionala in locul durerii.

Aici, îmi permit să comentez, aflându-mă în cunoştinţă de cauză. Şi sincer, îmi place că nu te-ai lălăit aşa fără rost.
Tu ai fost crescut ştiind doar atât. 1 + 1 = 3. După mulţi ani, vine unul la tine şi-ţi spune :,, Bine, mă. Dar 1 +1 = 2. Ce eşti aşa fraier? ".
Într-un prim aspect, creierul tău nu percepe. 1 + 1 = 3 şi basta. Probabil ăsta de zici că e 2 rezultatul, vrea să te înşele. Tu toată viaţa te-ai ghidat după raţionamentul tău. De fapt, nu al tău. Că şi la şcoală te-au învăţat că 1 + 1 este 3. Asta-i îndoctrinare.
Şi, totuşi, crezi că cineva de 70 de ani ar renunţa să creadă în Dumnezeu, după atâtea vieţi de om câte a trăit el? A crezut, mai crede. Şi-a pierdut viaţa. Ce rost mai au câţiva ani?
Situaţia se schimbă când vine vorba de cineva mai tânăr, însă.
Revenind, că m-am cam lungit.
Psihologia creştină e cam ceva gen :,, Crezi, poate există, nu pierzi nimic. Nu crezi, există, pierzi totul. ". Doar că nu este adus în discuţie şi faptul că este o posibilitate minusculă să nu existe.
Instrumentul avarilor folosit asupra oamenilor slabi. Care se aşteaptă la ceva mai bun, într-un alt loc. Plini de nori şi îngeraşi şi prăjituri cu frişcă gratis. Oameni care se mulţumesc cu puţin.
Mintea umană. Fabuloasă, zic.

Tu nu ai inteles nimic...

Sunt crestin ortodox si-mi sade bine

La un interval de cca. o ora si o postare a lui "anonimg", ti-ai schimbat aproape radical punctul de vedere asupra spuselor mele.Asta denota, fie ca reactionezi emotional, fie ca te lasi usor influentat de parerile altora.Este o simpla parere, pe care nu am spus-o decat cu dorinta de a vedea cum poti fii judecat numai dupa postari.
Ma intrebi de ce m-am legat de cuvintele tale, motivand "cand eu doar v-am cerut parerea".
In afara de faptul ca eu am spus din capul locului ca voi face cateva consideratiuni personale asupra afirmatiilor tale, modul tau de a cere o parere nu a fost neutru (corect zic atunci cand nu o faci tendentios), ci profund in detrimentul crestinismului.Dovada? Tot la ce m-am referit in prima postare.
In dai exemplu ca pertinente raspunsurile din postarea lui "anonimg". Da,perfect de acord,insa ele in afara de citate ce se inscriu in contextul comentariului tau (nu au fost numai intrebari),cuprind motivatii pe care ateii bine "intentionati", le pot intoarce, nu cu un efortdeosebit. De exemplu: se spune in postarea lui "anoming":" Cunoasterea/stiinta este un dar de la Dumnezeu. Stiinta este de condamnat doar in punctele in care vin in conflict cu Sfanta Scriptura." Citatul dat in continuare poate sustine cu fermitate ca stiinta este un dar de la D-zeu? Cum?; sau de ce in punctele in care vin in contact este de condamnat stiinta si nu, macar si partial, si Sfanta Scriptura? Si la celelalte raspunsuri se pot ridica obiectiuni similare.Nu are sens sa insist.
M-am intrebat insa daca aceasta atitudine a ta a fost premeditata, sau a fost o reactie a subconstientului, care cauta a rezolvare facila a dilemei. La ce concluzie crezi ca am ajuns?
O seara placuta.

Că am o personalitate bipolară?
Hmm, probabil studiezi psihologia, având in vedere modul tău de exprimare și termenii folosiți.E doar o părere...

Conceptia proprie a lui Carl Sagan, bagat in fata de jupanul tau Zenit, catalogheaza crestini fara sa ii cunoasca. Nu prea v-ati obosit voi sa cititi cate ceva nici despre crestinismul primar, nici despre mucenicii care au suferit fierul rosu sau despre ascetii egiptului, nici despre monahismul rus. Cum ati putea voi sa il intelegeti pe batranul Dobri Dobrev, care inca traieste in Bulgaria? Sau pe Valeriu Gafencu, stins intr-o puscarie comunista, doar pentru credinta sa?

Nu studiez in mod deosebit psihologia.Imi place insa, in masura posibilulu si a capacitatii mele, sa fiu macar la curent cu noutatile si in alte domenii decat cel de baza.
In privinta concluziei, nu te-am considerat ca avand o personalitate bipolara (care presupune cu totul altceva) ci faptul ca te lasi condus uneori de subconstient. Nu este rau, in unele situatii.Citesc acum o lucrare a unui medic american care,cel putin statistic (prin multiplele cazuri rezolvate),sustine ca creierul, fara nici un avertisment al constientului, pentru a bloca transferarea in acesta a unor stari emotionale negative si frustrari din perioade de mult trecute, induce unele suferinte fizice, la care analizele medicale nu gasesc o cauza.Interesant nu?

Chiar interesant.Îmi poți da un link cu sursa informativă respectivă? Sau nu este online?

Nu este on line.Medicul se numeste Sarno John, iar lucrarea The Mindbody Prescription.Healing the Body, Healing the Pain.

Bine,mulțumesc!
O seară plăcută.

1 majoritatea din tara asta sunt crestini cu numele
2 indoctrinarea religioasa intiparita in minte de mic greu scapi de ea mai ales ca toti te sutin sa nu renunti la ea
3 saracia, necazurile, boli, nervi etc duc omul catre dumnezeu
4 cel mai important aspect neglijat de multi,sta speranta omului de a se trezi dimineata a se duce la munca su a reveni acasa,eu cred ca viata noastra e dictata de speranta de a crede ca vom reusi fara ea am fi morti,practic e o credinta care are ca baza nimic, daca am negativi nu am reusi nimic clar, pozitivitatea inseamna speranta, credinta in divinitate etc
nu exista om care sa nu aiba speranta in ceva nu exista, daca as face o religie numita speranta as avea 7 miliarde de adepti