Faptul de a fi constient de limitele tale si de a sti ca, intrucat nici un lucru nu ti se cuvine de drept, trebuie sa apreciezi ceea ce ti se ofera.De fapt cand spui multumesc arati cat de mult ii respecti pe cei din jur, dar in primul rand pe tine.
Bine faci, dar lui Dumnezeu i-ai mulţumit vreodată?
O seară plăcută să ai.
Este şi acesta un răspuns foarte adevărat. Dar ţi s-a întâmplat vreodată să eziţi a spune "mulţumesc" cuiva?
Nu.Obisnuiesc sa spun multumesc si te rog frumos, mereu. Cuvintele noastre, atitudinea noastra conteaza. Poti sa zidesti, sa mangai sa intaresti, sa aduci un zambet!
Cand inveti secretul multumirii, Il vezi pe Dumnezeu intr-un mod diferit.Inima ta stie ca El este Stapanul binecuvantat al tuturor lucrurilor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor! Dumnezeu ne intareste, ne aduce linistea si pacea sufleteasca, ne da puterea de care avem nevoie pentru a fi multumiti.Multumirea apare atunci cand citesc si studiez Cuvantul lui Dumnezeu, cand patrunde in viata mea si ma cizeleaza dupa chipul Sau.
Nu,niciodata.Eu spun "multumesc"de fiecare data, consider ca cei care ma ajuta isi pierd timpul lor pretios cu mine si pentu asta trebuie sa le multumesc din tot sufletul.
Sunteţi atât de minunaţi, mulţumesc frumos pentru răspunsurile voastre frumoase.
Va fi greu să acord medalia, dar mai aştept şi părerile altor utilizatori.
O seară binecuvântată tuturor!
Pe cand eram un prost i multumeam si i spuneam ca eu n-am nevoie de nimic sa-i ajute pe cei cu adevarat saraci
Siceritatea este una dintre calităţile ce oamenii imperfecţi depun eforturi pentru a le manifesta. Dar, desigur, că nu întotdeauna ne reuşeşte.
Ezitare ca ezitare, da' am si uitat sa spun uneori
Secretul multumirii: FERICIREA STA IN LUCRURILE SIMPLE
Seara frumoasa
Exact! Îţi spun un secret: nicio datorie nu este mai urgentă decât aceea de a spune: "Mulţumesc!"
O seară cu zâmbet.
I-am multumit, pe vremea cand credeam in existenta lui.
Şi acum? De ce nu ai mai crede?
O seară plăcută.
Caci nu mai am motive. Singurul motiv pentru care credeam in Dumnezeu era doctrina, prea puternica, eu fiind prea mic nu observam diferenta dintre realitate si fictiune. Cand ti se baga ceva in cap de la o varsta frageda ajungi sa traiesti pe ceea ce ti s-a spus.
Dar realitatea nu este religie. Realitatea nu se bazează pe a face ce spune părintele Bisericii, că până la urmă este şi el un om ca noi ceilalţi, nu-ţi poate ierta el păcatele şi nu-ţi poate asigura niciodată drumul către Cer. Doar Isus Hristos te poate salva.
"Daca ai credinţă cât un bob de muştar poţi muta un munte. Dar dacă deznădejdea ta este cât un munte nu poţi să urneşti nici măcar un bob de muştar, pe care şi o furnică il poate căra kilometri întregi."
Credinţa este unul din stâlpii de rezistenţă ai personalităţii umane, fapt pentru care este şi unul dintre cei mai importanţi factori de succes în viaţă.
Omule, crede în adevăratul Dumnezeu!
anonim_4396 întreabă:
AnoAnonima0 întreabă: