Tu cum ti-l imaginezi pe Dumnezeu? Cumva ca pe unul din parintii tai sau ca pe o persoana care te-a crescut si te-a protejat? Ti-l imaginezi cumva pe Dumnezeu ca pe o persoana care devine nervoasa cand gresesti si care iti interzice sa faci anumite lucruri dar care e intelegatoare si iubitoare in acelasi timp? Eu am impresia ca mi-l imaginez pe Dumnezeu intr-un mod gresit.Am impresia ca sentimentele pe care le simt pentru Dumnezeu sunt cam aceleasi cu sentimentele pe care le simt pentru tatal meu, tatal meu fiind persoana care m-a protejat.De exemplu cand fac o greseala, am impresia ca sunt oarecum prins in vizor de catre cineva nervos, care in imaginatia mea e Dumnezeu si in acelasi timp stiu ca acel cineva ma va intelege si ma va ierta, acel cineva fiind in imaginatia mea Dumnezeu. Exact asta simt si pentru tatal meu cand fac o greseala.Tu cum ti-l imaginezi pe Dumnezeu de obicei?

Eu îl văd pe Dumnezeu ca tot ce nu există. Îl văd ca pe tot ce nu sunt eu, pentru că eu mereu voi fii eu, nu am cum să privesc cu alți ochi lumea asta.

Ma ateula pai tu te auza ma ce vorbesti?
Cum sa ti-l imaginezi ma pe DUMNEZEU, ne-ar exploda capetele daca am putea. Nici sa il vezi nu poti, da sa il imaginezi.

Nu sunt ateu.

Daca dumnezeu ar fi un om, oamenii ar fi electronii din celulele sale. Gandeste.te la asta. E acelasi raport

Dar tu cum ți-l imaginezi?

Pai eu mi-l imaginez ca fiind perfect din toate punctele de vedere cineva care vede tot si stie tot si aude tot cineva care poate face imposibilul ceea ce nici un om de pe pamant nu a reusit sa faca nu stiu cum sa explic nimeni nu poate stii exact cum este Dumnezeu si cum gandeste el si restul dar sigur este mereu printre noi chiar daca nu-l vedem si nu-l auzim.

Mi-l imaginez ca pe penisul mamei mele. Adica inexistent.

Al tau a explodat deja, pufoaso.

Faptul ca omenirea e atit de fucked up demonstreaza clar ca fie nu exista, fie e oricum altfel, numa' perfect nu.

Eu mi-l imaginez pe Dumnezeu ca fiind un prieten, chiar ca un Tata, as putea spune.
El iti vrea intotdeauna binele.
Nu trebuie sa ti-l imaginezi pe Dumnezeu ca fiind un nene care sta cu pixul si cu un carnetel in mana si noteaza toate pacatele pe care le-ai savarsit.
Daca sa spunem ca ai facut un pacat, sa nu cazi in deznadejde ("am pacatuit, nu ma mai iarta Dumnezeu").
Recunoaste-ti greseala pe care ai savarsit-o si cere-ti iertare de la Dumnezeu.
Tine minte un lucru: Mai mult te iubeste Dumnezeu decat te uraste dracul.
O zi buna!

Are unul de plastic, dar nu stii.
Si pe tine tot cu asa ceva te-a facut.

Pai da, ca si dumnezei de plastic/lemn/metal gasesti pe toate drumurile. Ai si tu dreptatea ta.

Adevarat,mi-a placut ultima ta fraza spre deosebire de ce a zis Kodrutz.

Ultima fraza nu-mi apartine. A fost spusa de Parintele Arsenie Papacioc.
Dumnezeu ii iubeste pe toti, pe atei, pe pacatosi, pe oamenii mai putin pacatosi, dar din pacate unii nu constientizeaza acest lucru.
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

Eu am citit că iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.
Păcat că deznădăjduim repede și nu mai avem încredere în Dumnezeu, în cei din jur, în noi, urâm și considerăm că și Dumnezeu ne urăște, mințim și suntem mințiți și astfel nu mai știm în ce și în cine să credem

Ca pe un tată iubitor și înțelegător. Care este disponibil în orice moment și e atent la necesitățile noastre.