Știința a apărut prima. Religia e o știință. E o știință a manipulării naivilor creduli și neștiutori cu povesti primitive, fanteziste și absurde.
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
"Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi." - M. Eminescu- Împărat și proletar
Ce vrei să spui prin știință? Dacă te referi la legile naturii, acestea au existat dintotdeauna. Dacă te referi la metoda științifică, a apărut mult după religie.
Eu cred ca prima a aparut credinta, apoi stiinta si apoi religia. Religia este un stil de viata, pe care daca il urmezi te aduce aproape de Dumnezeu. Credinta este sentimentul de putinta, de implinire, de a merge mai departe, de a crede ca Dumnezeu ne vegheaza si ne ajuta. Si de cand se naste copilul, in sufletul lui exista credinta, d-aia viseaza, d-aia se bucura, d-aia e mereu cu zambetul pe buze, pentru ca el instinctual (sufletul lui pur) crede ca toate sunt bune, toate sunt frumoase, asa cum le-a lasat Dumnezeu.
Daca ar fi asa inseamna ca doar religia s-a separat pentru interes personal, dupa cate se vede stiinta lucreaza rodnic in folosul comunitatii si mai ales a umanitatii. Religia cauta doar victime vulnerabile pentru ca au observat ca pe atei nu poate sa ii convige si nu obtin nici un fel de bunuri materiale sau financiare de pe urma lor si drept urmare ii numesc cei mai pacatosi. (cica cel mai mare pacat este necredinta) si exista un loc special pentru ei in iad. Daca toti am fi credincosi de pe planeta asta, cum liderii lumii erau formati din preoti, popi si calugari si dictau ei lumea intr-un haos destul de armonios.
Vrei sa spui ca din cele mai vechi timpuri a aparut credinta inaintea cunoasterii. Nu prea are logica. Asa cum am mai spus in raspunsurile de mai sus, nevoia de a stii totul din jurul tau a facut parte din insticntul primar. Ia tu 2 bebelusi (baiat si fata), du-i pe o insula pustie izolata de umanitate, monitorizeaza-i tot timpul, asigura-le hrana din belsug, si vei vedea ca atunci cand vor creste acesti incep sa devina curiosi despre mediul in care traiesc ceretetand si explorand locul dupa urmatorele intrebari (cine suntem? de unde venim? ce facem noi aici?, etc) si nicidecum nu o sa se inchine la pietre sau sa scorneasca o zeitate sau divinitate fantezista si inexistenta. Sau esti cumva un credincios convins si vrei sa ne convertesti la ideologiile alea false?
"Vrei sa spui..." Nu o da cu presupusul. Stiu si eu ca intotdeauna curiozitatea ne-a caracterizat ca rasa umana, ca am cautat mereu sa vedem ce e in jurul nostru. Deci nu zic ca religia a aparut prima. Desi pot spune ca religia ne-a nascut ca oameni. Petre Tutea spunea ca "Omul fara Dumnezeu e un animal rational si vorbitor ce vine de nicaieri si se indrepata spre nicaieri", si eu cred ca avea foarte mare dreptate.
Dar, tocmai aceasta cunoastere, nevoie de a stii, e unul din argumentele mele pentru care cred. Tocmai intrebarile ce ni le punem, cine suntem? de unde venim? ce facem noi aici?, si, cel mai adesea, de ce?, arata ca suntem mai mult decat natura poate crea. Tocmai aceasta cautare a sensului, a directiei fac din noi fiinte care transced lumea naturala. Dincolo de tot ce e in natura, noi vrem sa stim mult mai mult. Un animal nu se intreaba de ce nu are hrana, si nu e nemultumit ca nu o are decat in masura in care ii e foame, el o cauta pe hrana si atit. Doar noi vrem sa trecem dincolo, sa intelegem de ce nu avem hrana, care sunt cauzele, ce se poate face sa inlaturam cauzele ca sa avem, si asta, desigur, tine de cunoastere, dar e mai mult decat atit, e spiritul care trece dincolo de tot ce exista in lumea naturala, si de acolo incepe de fapt religia. Unde stiinta si natura incheie, dind cu presupusul, religia incepe. Pentru ca stiinta, oricit de avansata ar fi, nu va putea spune de exemplu de ce exista Universul. Nici macar de ce existam ca fiinte umane. Asta o depaseste total.
Iti dai seama ca tu in acest raspuns ai laudat omul viclean?
Da. Niciodata nu am sa apreciez minciuna desi o folosesc si eu tot timpul. Minciuna nu duce decat la dezamagire. Traim o viata intreaga de cand ne nastem si pana murim in minciuna. Daca nu erau cele 10 porunci, mai intelegeam. Dar se vede ca nu sunt aplicabile permanent. Deci minciuna e permisa intre anumite limite. Asta e viata. Stabilim limitele si incepem sa mintim, sa inselam. Nu e nimic serios. Dar nu e nici o problema. Suntem vietuitoare si facem ce putem si cum putem. Asta a iesit din selectia naturala. Nu suntem mai mult decat niste vietuitoare. Pana si povestile pe care le-am creat si care trebuiau sa reprezinte perfectiunea sunt absurde si fara posibilitatea de a fi aplicate in practica 100%. Ii invatam pe copii de mici cu minciuna. E foarte bine, pentru ca ata e viata. O minciuna.
Da, omul viclean e demn de lauda. Un om viclean ajunge departe. E vorba de inteligenţă. Pentru o vietuitoare ca sa isi atinga "obiectivele" care de altfel nu sunt ceva neobisnuit sau deosebit: supravietuire, strangere de resurse, inmultire, (chiar si "sacrificiul" in favoarea semenilor) totul este permis. Intr-o societate pentru o buna convietuire indivizii creaza reguli si pun anumite limite. E rezultatul interactiunii dintre vietuitoare. Daca inselaciunea e permisa intre anumite limite, atunci in mod evident vor exista indivizi care vor merge pana la capat. Cat timp nu trec limita impusa de societate se vor simti foarte bine cu ceea ce fac, chiar daca pare "incorect" ceea ce fac ei. Totul e relativ si tot ce face o vietuitoare e rezultatul selectiei naturale si daca nu e rezultatul selectiei naturale, in timp se pierde acel comportament al vietuitoarei. Selectia naturala nu poate fi oprita de nimic. Chiar si o planta modificata genetic de om, tot selectiei naturale ii datoreaza acea modificare genetica, pentru ca si omul e rezultatul selectiei naturale si acea modificare genetica e rezultatul interactiunii dintre vietuitoare om-planta. Nimic nu e supranatural. Natura face totul. In timp dispar toate, pentru ca viata e o forma de existenta a materiei. Materia se modifica in timp si vietuitoarele apar si dispar. Nimic nu e vesnic. La urma dispare si materia .
De exemplu, daca omul nu va fi capabil sa se adapteze conditiilor de mediu, va avea soarta dinozaurilor. Deci selectia naturala isi va face simtita prezenta. Cine nu se adapteaza dispare, idiferent cum se numeste sau cat de supradotat i se pare ca este.
Si care e "limita impusa de societate"?
Cu gindirea ce o ai, m-as mira daca ai gasi o fata care sa se marite cu tine. Sau cineva care sa iti fie prieten foarte apropiat. Cei vicleni, odata descoperiti, sunt indepartati. Si cum tu esti pentru viclenie...
Limita e data de legile aflate in vigoare la un moment dat. Viclenia nu e interzisa. Exista limite in care e acceptata. Daca dai drumul la tv vei vedea reclame mincinoase la produse care nu fac altceva decat sa ia banii omului degeaba. Asta e viclenia, minciuna si inselatoria acceptata. Exemplele sunt nenumarate. Deci nu e o problema. Astea sunt vietuitoarele. Fac tot ce se poate face pentru a "trai bine", inclusiv inselandu-i pe altii. Asta e viclenia. Daca societatea o accepta inseamna ca e utila societatii. Mie nu-mi place inselaciunea, minciuna si viclenia, dar daca societatea o accepta nu am ce sa fac. Din punct de vedere logic e bine oricum. E normal ca omul viclean si mincinos sa fie la inaltime, nu cel fraier, naiv, credul si nestiutor. Intotdeauna cel puternic castiga. Puterea poate fi fizica sau a mintii.
Religia a aparut cand primul hot s-a intalnit cu primul prost.
"Cei vicleni, odata descoperiti, sunt indepartati."
Inlocuieste "viclenie" cu strategie, daca nu iti suna bine. Toate marile evenimente istorice, de exemplu, au fost influentate mai mult, sau mai putin, de viclenie. Termenul nu are doar o conotatie negativa. De fapt, daca e la "ai nostri" (orice ar insemna ai nostri) e chiar o calitate.
Cum ar fi fost ca Aliatii sa le spuna nemtilor unde vor sa debarce in Europa, in loc sa faca "pierdute" niste documente "secrete" care i-au facut sa se concentreze pe o locatie falsa? Asta e exact viclenie. Spui una, si faci alta.
cuib întreabă: