Unde ne ducem, ce se intampla, dupa ce murim?
Stiu ca este o intrebare cam ciudata pentru ca nimeni nu s-a intors de acolo sa ne spuna ce se intampla, dar sunt foarte curioasa.
Fundita!

Sufletul isi continua existenta.
După VIAŢA BIOLOGICĂ, într-adevăr SUFLETELE îşi vor continua existenţa în VEŞNICIE, pentru că "Dumnezeu A PUS ÎN INIMA LOR (ale oamenilor) şi VEŞNICIA!" Ecclesiast 3, 11:

"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4

Buna,LeeMaya!
Nimeni nu stie!
Dar citeste asta:
http://www.efemeride.ro/ce-se-intampla-atunci-cand-murim-marturii-socante
Funda?

Dupa toate probabilitatile moartea reprezinta sfarsitul fiintei.

E ca si cand arunci un vas si acesta se sparge.
Tu spui ca vasul s-a spart, iar altii spun ca nu s-a spart, ca este o iluzie optica iar vasul va contiunua sa existe. Sigur, din punct de vedere logic e posibila varianta lor si nu se poate demonstra ce e falsa, insa de ce ar fi asa? Practic toate datele ne indica faptul ca vasul s-a spart, de ce nu am crede asta?
De ce am crede ca moartea nu este punctul terminus cand toate datele ne indica asta. Pana la urma cand survine maortea? Cand inceteaza functiile vitale. Moartea apare atunci cand un organism se uzeaza atat de mult incat nu mai poate supravietui.
Ca o bucata de lemn ce putrezeste. Informatia ramane, dar lemnul dispare.

"nimeni nu s-a intors de acolo "
Asa se spune dar nu este adevarat.
Exista zeci de mii de marturii din culturi si religii diferite.

https://www.youtube.com/watch?v=ZRFjQOmFjWw

Dupa ce murim corpurile noastre se vor descompune, nu se va intampla nimic, viata isi va continua drumul la fel ca inainte

Daca nimeni nu s-a intors din morti sa ne spuna ce se intampla, atunci de ce exista oare aceasta tendinta a oamenilor de a crede ca exista ceva dupa moarte? E o credinta oarba, bazata pe zero dovezi. Asta ne spune ca sunt sanse foarte mari ca ea sa fie si falsa. Credinta intr-o viata eterna dupa moarte vine doar din dorinta omului de a nu muri niciodata. Suntem frustrati de vietile noastre scurte, si atunci inventam basme care sa ne linisteasca, sa ne faca sa credem ca suntem eterni, si ca totul va fi bine. E o amagire nascuta din inexplicabila conditie a vietii umane. E de multe ori foarte grea, si pe deasupra si foarte scurta. Ce explicatie puteam gasi noi pentru asta? Doar nu puteam sa spunem ca zeii nostri preferati nu exista, sau ca intentionat ne-au creat ca sa ne chinuim. Trebuia sa fie o alta explicatie, care sa scuze actiunile zeilor, si sa ne arate ca totusi intentia lor a fost una buna, si ca noi suntem pana la urma eterni si vom trai candva si bine. De aici a aparut si ideea sacrficiilor bine venite in viata asta, pentru a ne asigura "rasplata" dincolo, in viata urmatoare. Astfel, mii de generatii de oameni si-au irosit singurele vieti pe care le-au avut, datorita nestiintei lor, bazandu-se in totalitate pe rasplata dintr-o viata pe care n-a vazut-o nimeni niciodata. Nu exista nimic care sa indice faptul ca dupa ce murim, ne "ducem" undeva. Singurul loc unde sigur ne ducem e in pamant.

Din punct de vedere religios, moartea se defineste ca despartire a sufletului de trup.
Dupa moarte sufletul este judecat si merge intr-un loc (sau o stare) in conformitate cu starea sa in momentul mortii: in legatura cu Dumnezeu sau rupt de El.
-trupul este distrus.

Dupa Judecata de Apoi, care va avea loc la sfarsitul istoriei lumii, sufletele se vor reuni cu trupurile regenerate. In cazul dreptilor, aceste trupuri, spre deosebire de starea lor actuala, vor cunoaste patru noi proprietati: straluminarea, agilitatea, subtilitatea si invulnerabilitatea.
Mai multe, in manualele de catehism.

PS: Din moarte, s-au intors destui, mai ales in zilele noastre, avand in vedere avansul mijloacelor de resuscitare. Primul medic care s-a ocupat sistematic de viata de dupa moarte este dr. Raymond Moody. Astazi sunt mult mai multi cei care au cercetat aceste lucruri.

Moartea ADEVARATA este aceea in care viata ia sfasit, de tot, caput, 0; altfel zis, fara cale de intoarcere. Altfel zis, da, nimeni nu s-a intors.
Cat despre mortile clinice... Fiecare se pare ca "vede" ce vrea in acea stare de inconstienta. Ciudat, nu?

"Din moarte, s-au intors destui"
Nu s-au intors din moarte, au revenit la viata dintr-o stare de coma profunda. Moartea e un intreg proces.

Cum atunci explici intamplareaa cu bogatul si Lazar? Sufletul este vesnic si va exista intotdeauna fara a-si intrerupe existenta. La inviere vor invia si trupurile pentru judecata.

@RaduRadu01 intelege rau Ecc. 9, 5 si asta prin prisma religie sale NEcrestine...
In realitate, Ecclesiastul 9, 5 prezintă doar UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel uman, (greşit) ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei DEZBATERI ce are loc în mintea autorului. 

Este clar că acest pasaj, Ecc. 9, 5 exprimă o concepţie greşită, străină de Dumnezeu!

O dovadă în acest sens - un alt verset contradictoriu (punct de vedere uman gresit):
(Eclesiastul 9, 2) "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău" 
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Dar este doar un punct de vedere gresit, subiectiv, aflat IN DIALOG cu Divinul.

In Ecclesiast, primele 10 versete din capitolul 9 redau punctul de vedere uman greşit, aflat în DIALOG şi controversă cu cel al lui DUMNEZEU.
Ca dovada, iata: „Morţii niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut toti pentru totdeauna? Este doar varianta greşită aflată în opoziţie cu mesajul lui Dumnezeu (procedeu stilistic).

În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă:
,, Si ca pulberea sa s eintoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu care l-a dat" Ecclesiast 12, 7.

Omul nu e doar suflet! Sufletul NU ÎNCETEAZĂ niciodată să existe!

Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB:  ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:

"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE! 

După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Scriptura NU LASĂ POSIBILITATE de interpretare haotică şi confuză! Nu există nici o dispariţie a sufletului!

- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;
"SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!

Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".

Radu Radu01Presupun ca nu esti crestin odata ce ai scris "Isus"

Prietene, îţi iei libertăţi cam mari declarând "necreştină" o religie care te asigur că este cât se poate de creştină (sper că o faci din necunoştinţă şi nu din răutate). Nu îţi convine un anumit pasaj biblic, îţi contrazice învăţătura nebiblică?! Nimic mai simplu! Spui că, de fapt, e doar o perspectivă umană. Pe ce bază, totuşi, ai ajuns la concluzia că ar fi vreun dialog acolo, vreo contradicţie de idei? Ehh, n-ar importanţă, dacă aşa dă bine! :))

Cât despre Eclesiastul 12:7, pe care îl citezi fără întrerupere, te rog priveşte cum este redat acest verset în majoritatea traducerilor (uite un link pentru engleză aici: http://biblehub.com/ecclesiastes/12-7.htm) iar apoi studiază diferenţa dintre "suflet" şi "spirit". Asta va face muuultă lumină. Până atunci, cu părere de rău, dar persişti într-o eroare în legătură cu semnificaţia acestor cuvinte.
Toate cele bune!

Presupun că tu, prietene, eşti... în plop! :))
Chestiunea cu ortografierea numelui lui Iisus (ca să îţi placă ţie aşa) e minoră şi ţine de alegerea personală. O explicaţie succintă am găsit aici: http://www.isushristos.org/isus-sau-iisus-.html
Sper să îţi fie de folos;)
O zi bună!

Asta depinde de tine. Dacă te pocăiești de păcatele tale și nu le mai faci poți fi mântuită.

În general se face mare confuzie în privinţa termenului de "pocaintă". În nici un caz ea nu presupune renunţarea la har, la Biserică. "Pocăinţa" reprezintă hotărârea de a nu mai greşi, urmată de primirea concretă a harului...
"Pocăinţa" înseamnă doar conştientizarea, mărturisirea (taina spovedaniei, sau a "pocăinţei"), părerea de rău pentru săvârşirea păcatelor.
Ca regret pentru păcatele făcute, ca primire a a harului iertării prin spovedanie, însoţeşte întreaga viaţa a omului.

Dar asta nu e tot. Este necesar ca păcatele respective să nu mai fie repetate, altfel pocăinţa (regretarea păcatului, spovedania şi îndreptarea vieţii) nu este dusă până la capăt!

Ceea ce nu stiu "martorii" este faptul ca acest cuvant "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI (saracia lexicala a limbii ebraice- ca numar de cuvinte din moment cde ei nici nu folosesc deloc vocalele- este compensata prin folosirea valorilor metaforice si polisemantice a cuvintelor!):

1). uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!

"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;

Unele culte, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10).
Ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul? Sufletul.

Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu.

Referitor la asemanarile si deosebirile dintre "suflet", "duh", "spirit", iata spre exemplu:...

"Duhul şi sufletul" se referă la aceeaşi natură spirituală, diferită de materie, a omului.

În timp ce prin "duh" se face trimitere doar la preocupările de natură spirituală, termenul de "suflet" se mai referă şi la forţa vitală care animă trupul, energie de cu totul altă natură decât materia trupului, bineînţeles!

Aceşti termeni, neavând însă un sens exclusivist, pot da naştere foarte uşor la confuzii...

În Sfânta Scriptură, termenii de "suflet" şi "spirit" (sau "duh") sunt întrebuinţaţi ŞI ÎN RELAŢIE DE SINONIMIE, denumind aceeşi parte din om, cea spirituală!

Deci nu sunt două puteri distincte ci două funcţii ("puteri") ale aceleeaşi naturi spirituale a omului.

Sufletul - este PUTEREA VIEŢII ORGANICE (inferioare), iar "spiritul" – puterea VIEŢII SPIRITUALE (superioară, raţională).

Astfel, în acord perfect cu limbajul metaforic, simbolic, preponderent al Scripturii, PSIHICUL este numit uneori doar "SUFLET" dacă în viaţă nu depăşeşte "strictul trupesc", şi se numeşte " SPIRIT" (DUH) dacă se ridică prin "har" şi stăruinţă în bine la o viaţă ce depăşeşte "naturalul". Opoziţia nu este structurală sau fiinţială, ci doar "de nuanţă".

CA DOVADĂ, despre această "opoziţie" între omul duhovnicesc (spiritualizat) şi cel neduhovnicesc (nespiritualizat, "trupesc") se vorbeşte şi în I Corinteni 2, 14-15; I Cor.15, 45-46; Galateni 5, 16-17, etc...

Iată doar alte trei din zecile de versete Scripturale care pun în evidenţă MAREA DIFERENŢĂ dintre "trup" şi "suflet" (duh, spirit):

- "Ci eu, deşi departe CU TRUPUL, însă de faţă CU DUHUL, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:" I Corinteni 5, 3
- " Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea TRUPULUI, ca DUHUL să se mântuiască în ziua Domnului Iisus." I Corinteni 5, 5
- " Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă ŞI CU TRUPUL şi cu DUHUL." - Corinteni 7, 34

Scuze ca intervin, dar ar fi absurd sa se hotarasca daca esti crestin sau nu in functie de cum scrii, Isus sau Iisus. Asta e limba romana, nu alta limba si in limba romana Isus inseamna Isus, Domnul Isus. E normal ca un nume sa insemne altceva in alta limba. Mi se pare aiurea sa ne impiedicam de asta. Crestinii, urmasii lui Iisus nu sunt recunoscuti dupa cum pun sau nu in plus o litera. Te asigur ca poti fi crestin desi scrii cu un singur "i".

Respectul fata de El nu e in numarul de "i"-uri scrise, ci in ascultarea de El. Chiar daca probabil ai scris asta la misto.

Ok.poate e greseala mea.