V-ar placea sa planga de durere lumea dupa voi dupa ce muriti?

Mie sincer mi-ar placea sa faci tu o vizita la un psiholog...

Nu, dar cei ce au tinut la tine au sa planga.

Nu. Desigur ca la orice moarte tot se plange, dar de unii tot esti uitat pana la urma. Nu as vrea sa planga, mai ales persoanele la care tin eu si cele care tin la mine, ii veghez de sus. Cei pe care ii dor in fund chiar nu au de ce sa planga, nu-si au rostu`, sunt si ei acolo de forma sa-si arate "durerea atat profunda si adanca" ca am parasit lumea sau ce?

Asta nu va tine niciodata de noi, insa cea mai mare dorinta a mea, dupa moarte, e ca sa mi se faca toate slujbele ortodoxe care se fac mortilor.Asta va fi singura mea dorinta. Oricum, daca plange lumea dupa tine, inseamna ca ai fost iubit, ca ai insemnata ceva pentru cineva. Daca se veselesc de moartea ta, ori raman indiferenti, atunci nu e de bine.

Nu... nu vreau ca cei dragi mie sa sufere din cauza mea sau din cauza "disparitiei" mele.

Putin imi pasa, plansul nu e bun pentru sanatate.

Nu cred ca am nevoie. Si in plus stii cum e cu psihologii astia, odata ajuns la mana lor nu mai scapi de ei toata viata.

Imi place acest mesaj: "Cand te-ai nascut ai plans si toti in jurul tau radeau.
Traieste-ti viata in asa fel incat atunci cand o sa vina clipa, tu sa surazi iar cei din jurul tau sa planga"

Adica sa planga in sensul ca ai fost un om bun, un exemplu bun si totodata o pierdere mare.

Sincer...nu

Nu vreau să plângă nimeni.Preferabil să mă incinereze şi să-mi fumeze cenuşa amestecată cu Marijuana, ca şi a lui Tupac, într-o veselie.Restul s-o arunce... într-o fântână. Ar fi mult mai frumos, ştiind că nu mai dau necrofilii de mine.

Eu le-am zis tovarasilor mei...ca daca mor inaintea lor...sau doamne fereste se intampla ceva cu mine si mor, sa nu planga, din contra, sa petreaca o saptamana in continuu si sa bea in cinstea mea, pentru ca au avut un tovaras ca mine

Sa nu planga. Sa isi aduca aminte de momentele bune si sa zambeasca.

Pai eu nu vreau, dar daca o sa fiu iubit de multa lume atunci da or sa planga, daca nu o sa fiu iubit, atunci nu o sa planga nimeni, poate cativa de fericire.

Nu și oricum n-ar face-o nimeni decât niște bocitoare ipocrite care probabil merg așa la fiecare înmormântare chiar dacă au conscut sau nu mortul.Nu mă încălzește cu nimic bocitul nimănui, plânsul în general mi se pare o chestie fără sens, nu-mi amintesc când am făcut-o ultima dată dar a trecut mult timp de atunci. De ce să bocești după cineva care oricum nu se întoarce, îl vezi rece, albastru acolo în fața ta, tare ca piatra și ce speri, că plânsul tău o să-l aducă la viață? Nu înțeleg oamenii care plâng, nu rezolvă nimic oricum. Mai bine decât să verse lacrimi inutil ar face un clipuleț frumos despre mine să mă țină minte, deși nu știu pe cine ar interesa asta, după ce mori oamenii care au bocit acolo ca ipocriții în câteva zile uită cu totul de tine oricum.

Neah, oricum am murit, ce mai îmi pasă dacă plânge careva după mine sau nu? Oricum sunt toți niște ipocriți și n-ar plânge cu-adevărat, așa că mai bine lipsă.