Va e frica de moarte?


v-ati gandit vreodata ca in afara de viata si moarte ar mai fi si alte stari de spirit, alte stari ale sufletului vreau sa zic.

incercati o explicatie

Apropo,aceleas cuvinte sunt scrise in orice biblie,inn toate credintele? Vreau sa spun ca musulmanii sau cei de alte religii,au scrise aceleas porunci, versete, etc? Eu cred ca ar fi normal ca aceste porunci, rugaciuni, versete sa fie identice in orice religie.Altfel naste contradictii, razboaie, etc.

Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la nici o moarte a sufletului! Exceptând propaganda eronată a sectei iehoviste, nici un verset al Scripturii nu se referă la vreo moarte a sufletului! Ceea ce ignoră cu desăvârşire această sectă este procentul copleşitor al exprimării "figurate", simbolice, polisemantice, întâlnite în Biblie!

Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale, "nu ale altora").
În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre CAUZA CĂDERII sau COMPROMITERII sale.

Dovada:
Facere 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ȚĂRÂNĂ (1.) din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT (și) în faţa lui SUFLARE DE VIAȚĂ (2.) şi s-a făcut omul fiinţă vie."
Și...
"Şi ca PULBEREA (1.) pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL (2.) să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7 Etc...

Nu, pentru că după VIAŢA BIOLOGICĂ, SUFLETELE îşi vor continua existenţa în VEŞNICIE, pentru că "Dumnezeu A PUS ÎN INIMA LOR (ale oamenilor) şi VEŞNICIA!" Ecclesiast 3, 11, precum se vede şi din versetele:

Luca16, 22: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Luca16, 23: Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."

"Fiecăruia (SUFLETELOR DE "DINCOLO") dintre ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei" Apocalipsa 6, 9-11

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4

"Si precum este randuit oamenilor, o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata" (Evrei 9, 27).

"Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10

"Ci eu, deşi departe CU TRUPUL, însă de faţă CU DUHUL, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:" I Corinteni 5, 3

" Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea TRUPULUI, ca DUHUL să se mântuiască în ziua Domnului Iisus." I Corinteni 5, 5

" Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă ŞI CU TRUPUL şi cu DUHUL." - Corinteni 7, 34, etc...

- Facere 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."

"Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecclesiast 3, 11:


"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6, 9-11).

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...

Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu.

Scriptura nu face confuzie între sufletul nemuritor şi trupul muritor:
Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".

- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;

- "SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."

Singura frica ar fi posibilitatea de a nu-mi trai viata. (asta in cazul unei morti premature care a avut loc accidental)

Nu exista nici o singura dovada ca exista ceva dupa ce murim, desi n-am ce explicatie sa gasesc am fost mort 13, 7 miliarde de ani si nu am simntit nimic ce as putea simnti in urmatoarele miliarde de ani nimic, ma simt fericit ca provin dintr-o stea care ti-a dat viata pentru ca eu sa exist

Chestia cu viata dupa moarte sau alte stari de spirit este o minciuna si in acelasi timp un confort psihologic.

Nu mie frica.Pana la urma toti murim.

În Romani 6:23 se spune: "De aceea, aşa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit. . ."
Păcatul, imperfecţiunea este ca o boală ereditară pe care Adam a transmis-o tuturor urmaşilor săi. (Iov 14:4) "Plata" pe care trebuie să o plătim pentru acesta este moartea. Ştii expresia aceea: "Cu o moarte oricum suntem datori", ei bine, cam aşa e. În Romani 6:23 se arată clar:
"Căci plata păcatului este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru." Astfel, Dumnezeu a luat măsuri pentru a îndrepta răul făcut, pentru a răscumpăra omenirea din păcat, prin intermediul jertfei Fiului Său.

În timpul vieţii, "moarte spirituală" este întâlnită în Scriptură şi înseamnă "stare de păcat" (metaforic), tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

Spre deosebire de moartea fizică, biologică, "moartea spirituală" înseamnă COMPROMITERE (pierdere) definitivă, pierderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!

Din moment ce sfera întrebării se referă tot la asta, trebuie specificat apoi că dacă în Biblie se dă un search pe cuvantul "viu" sau pe cuvântul "mort" se va găsi o bogăţie de nuanţe, de sensuri, de contexte diferite, un univers al POLISEMIEI incredibil de vast! Cuvântul dur "MOARTE"este folosit pentru a arăta gravitatea căderii spirituale, tot la fel cum METAFORA "VIAŢĂ" înseamnă tot ce este bun, frumos şi dezirabil!

Nu, moartea este inevitabila, nimeni nu a invins-o.

Cand eram mic, mi-era groaza tare de moarte. Acum, mi-e frica doar de durere, dar ma gandesc ca si asta este trecatoare.
Exista viata, moarte, si coma, cand inca omul nu e dus, dar nici nu se poate spune ca traieste. Din coma se poate merge inca in ambele directii. Nu exista alte stari, omul este tarana si suflare de viata, cat e viu, iar cand este mort, suflarea de viata se duce la Cine a dat-o, si ramane doar "un pumn de tarana".

Conform Bibliei e doar viata sau moarte.Eclesiastul9:5,6,10,Ezechiel18:4

Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).

Scriptura spune: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va „muri" pentru păcatele sale (va răspunde sau se va compromite pentru faptele sale proprii- "nu ale altora")"

În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre CAUZA CĂDERII sau COMPROMITERII sale.

Dovada:
Facere 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ȚĂRÂNĂ (1.) din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT (și) în faţa lui SUFLARE DE VIAȚĂ (2.) şi s-a făcut omul fiinţă vie."
Și...
"Şi ca PULBEREA (1.) pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL (2.) să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7 Etc...

Ecclesiastul 9,5 prezintă doar UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual (la fel se întâmplă și cu Ecc.9, 6 sau Ecc. 9, 10)!

Acest contrast este prezentat sub forma unei DEZBATERI ce are loc în mintea autorului.

Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!

Primele zece versete din capitolul 9 redau punctul de vedere greşit, aflat în DIALOG şi controversă cu cel al lui DUMNEZEU. "Morţii niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA? Este doar varianta greşită aflată în opoziţie cu cea a lui Dumnezeu (un PROCEDEU STILISTIC preferat în scop pedagogic de autorul scrierii).

În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7