Va inspaimanta/sperie momentul acela cand o sa muriti? Va sperie momentul mortii? Cat de tare? Cum o vedeti voi?(moartea)

nope sunt curios sa-l vad pe cel de sus dupa ce murim se spune ca-L intalnim , abia astept, dar inca timpul meu n-a sosit, si n-o sa soseasca prea curand o sa ma simt entuziasmat

Tuturor ne e frica de moarte.
Cine spune ca nu, e ipocrit.

Daca nu ne-ar fi frica de moarte, nu ne-am mai lupta pentru a ramane in viata.

Mie de exemplu nu imi e frica de moarte. Daca mor, asta e. Nu e o pierdere pentru lume, doar pentru familie.

Ai zau?
Si la batranete o sa incepi sa plangi pentru ca stii ca nu te vei mai uita la anime-uri cand esti mort.

Asta da
Dar tot nu o sa imi fie frica de moarte. O sa imi para rau ca mor, dar frica nu.

Moartea? E doar o trecere. Faptele rele si atasarea materiala te trag in jos, spre starea de iad. De aici frica de moarte. E un fel de ciuda si suparare pe tine insuti/insati fiindca nu ai vrut sa faci mai mult in viata pe care ai avut-o, o framantare profunda si continua, ce te apasa necontenit. Asta e iadul, te repartizezi singur acolo (faza e ca rai nu poti avea fiind in pacat, fiindca nu acolo vrei tu; in viata faci pregatirea pentru lumea cealalta, efectiv nu o sa vrei in rai, ca e plictis, ca e urat, ca nu ai trait niciodata asa (si nici nu ai inclinat spre asta) ), si de aici vine frica.
Omul evalueaza totul prin propria prisma, nu prin prisma lui Dumnezeu, aia universala, ca sa ii spunem asa. Si in functie de asta alegi unde e mai "bine", in functie de cat de "distorsionata" e prisma prin care privesti. Unii or sa aleaga iadu, unii raiu.

Mie frică pentru că cred că după moarte voi sta în fața Lui Dumnezeu pentru judecată ca să mi se decidă destinația finală /veșnică a sufletului (Raiul sau iadul) și mă gândesc că dacă nu am folosit în mod înțelept timpul pe care Dumnezeu mi l-a oferit pe pământ pentru mântuire voi merge în iad.

Stima incontestabila!
Evident ca ne este tuturor de moarte, numai 'curajosi' pe aici,, astia nu stiu ce vorbesc.

Am fost mort miliarde de ani înainte să mă nasc, și nu am suferit de nici un inconvenient.

Normal că mi.e frica, dar nu cred că va fi mai dureroasă decât toate durerile ce le trăiești pe Pământ, dar totuși când stau și mă uit în jur și îi văd pe toți oamenii dragi mie și colegii mei de la generala, liceu îți dai seama că peste o lunga perioada de timp nici unul nu vom mai fii mă uit în curtea mea și îmi imaginez că totul va fi altfel peste 100 de ani alți oameni, noi generații dar asta este oricine trebuie să moara nu scapă nimeni

Acuma normal ca fiecare se intreaba asta cand e pe duca, dar important e sa stii, sa intalegi, sau sa te uiti in urma sa vezi ce ai realizat in aceasta viata si sa mori inpacat macar. Daca cu credinta nu te-ai prea ocupat.

Daca esti impacat cu Dumnezeu, cand o sa trebuiasca sa mori, o sa iti doresti asta, pentru ca Dumnezeu a spus ca ne vom intalni cu El! Daca ai facut voia Lui, si nu iti pare rau de viata pe care ai trait-o, daca ai trait o viata dupa Biblie, nu o sa iti fie frica sa mori!

Nu, (frica este de la diavol), moartea e trecerea din această dimensiune în alta, dar te duci așa cum ești tu nu te schimbi peste noapte...

Nu ma tem de moarte, ci de vesnicia ei.