Va Rog Sa Cititi Tot.


Taxele din BISERICA

În prezent Biserica Ortodoxa este des atacata în ceea ce priveste "taxele din Biserica".
Dar înaite de a trece la discutia teme-i propriu zise as începe cu sloganul "Cred, deci platesc".

Cum am putea sa-l echivalam pe Dumnzeu în bani? Totusi, o serie de mici taxe se impun pentru fiecare drept credincios, nu înspre a umple buzunarele lui Dumnezeu, care-i oricum izvorul a tot ce exista, si ale sfintilor parinti sau a preotilor, care-s fiii lui Dumnezeu. Taxele au mai mult rolul de a ne aduce si mai aproape de Împaratia lui Dumnezeu, caci mult cîstig spiritual are cel ce da de la el pentru Domnul.

Desi toti suntem egali în fata Domnului si serviciilor parohiilor din toate localitatile sunt la fel, taxele bisericesti pe care le achita enoriasii sunt diferite de la o localitate la alta.
Desigur sunt cazuri cînd serviciile divine sunt facute pe gratis, dar totul depinde de vointa preotului.
Dar trebuie sa stim ca taxele pentru serviciile bisericesti trebuie sa fie stabilite de consiliile parohiale pentru fiecare biserica în parte:,,Aceasta variaza si în functie de posibilitatile locuitorilor unor localitati".

Cu regret nu sunt putine biserici unde crestinii nu mai sunt întîmpinati de mireasma tamîei, ci de sunetul banilor. Lumînarile, iconitile, pot fi procurate în magazinile bisericesti sau în sfintele lacase.

Daca crdinciosul stie Evanghelia, îsi va aduce aminte ca Hristos a alungat negutatorii din templu. Daca nu a citit Evanghelia, mai devreme sau mai tîrziu vor aparea niste,,binevoitori" din vreo alta confesiune (secta), care din data vor arata cu degetul spre banii din Biserica. Si vor avea dreptate.
Este plata noastra pentru faptul ca nu traim în societatea traditionala, taraneasca. Sa ne închipuim bazele,,politicii economice" bisericesti în care avea prioritatea asa-zisa "gospodaria naturala".

De ce era nevoie pentru a asigura viata de zi cu zi a bisericii? De pîine si de vin pentru taina împartasaniei, ceara pentu lumînari, ulei pentru candele si tamîie pentru cadelnita. Taranul autohton avea toate acestea la îndemîna: pîinea o producea singur, vinul îl obtinea din strugurii proprii, în calitate de tamîie era folosita rasina colectata de pe copaci, dar bani practic nu erau.
Oamenii aduceau la biserica bunuri pe care le cresteau sau le produceau singuri. Nu cumparau lumînari de la biserica ci veneau cu ele de acasa, nu cumparau ulei pentru candele – veneau cu cel pe care-l produceau, nu cumparau tamîie, ci aduceau pentru biserica rasina pe care au stîns-o. Taranul înteligea ca nu este el fauritorul roadei pe care o culege. Munca si investitiile sale sunt întradevar considerabile, dar fara ploaie si fara soare ar fi rodit pamîntul? Pîna la recolta se uita cu nadejde în sus.
Dupa ce îsi culege o roada noua, o parte din munca sa o aduce la biserica:,, Tu, Doamne m-ai binecuvîntat cu toate aceste bunatati, îti multumesc si îti aduc un dar de recunostinta, chiar daca este simbolic". Tocmai aceasta este si sensul sfintirii mierii, strugurilor, merelor în timpul sarbatorii,, Schimbarea la fata a Mîntuitorului Iisus Hristos". Merele nu devin mai gustoase s-au mai frumoase daca sunt aduse la Biserica. Prin acest lucru credinciosii se învata sa fie mai reconoscatori fata de bunatatea Domnului.

Un scriitor englez spunea ca educarea copilului începe atunci cînd tata îi vorbeste de Dumnezeu iar mama îl învata sa spuna multumesc. Astfel oamenii aduceau o parte din roadele muncii lor la biserica. Si azi la parastase crestinii aduc dulciuri si fructe pe care le dau de pomana.

În timpurile noastre sunt prea putini cei care mai coc pîine si mai prepara vin acasa, oamenii avînd alte îndeletniciri de baza. Însa oriunde nu ar munci crestinul, constiinta religioasa îi spune ca îsi poate face bine meseria datorita talentelor si capacitatilor cu care a fost înzestrat de Dumnezeu. Asa ca trebuie sa fie reconoscator pentru aceste binecuvîntari si sa aduca la biserica o parte din rezultatul muncii sale cît de mica ar fi. Cum sa aduca din partea muncii sale un inginer, un sofer, un jurnalist etc.
Unica modalitate prin care pot face acest lucru, este sa jertfeasca din banii pe care îi primeste.Astfel omul cumpara cele trebuincioase pentru biserica: lumînari, ulei, tamîie, icoane etc.
Cineva din afara Bisericii nu vede în acest gest decît o simpla operatiune de vînzare-cumparare. Inspectoratul fiscal vede actiunea de cumparare si de sigur cere utilizarea aparatelor de casa în biserici si achitarea unor inpozite pentru tot ce se comercializeaza în Biserica. Problema consta în faptul ca prin achitarea unui impozit, jertva facuta de credinciosi nu ar mai ajunge acolo unde s-a preconizat, deoarece ar putea merge la inspectoratul fiscal.

În spatiul post-sovetic exista biserici în care lumînarile sunt propuse gratis, iar lînga ele sta o cutie în care crestinii pun atît cît socot de cuviinta, iar cei care nu ai bani, pot sa le ia fara a lasa ceva în loc. Nu de putine ori însa, oamenii pun în acea cutie mai mult decît un leu sau doi atît cît e costul lumînarilor, ci pun cinci sau zece lei întelegînd ca nu este vorba de un schimb de echivalente, ci de jertfa...

Din acest moment este clar de ce pacatuiesc cei care cumpara lumînari de la vînzatori sau din magazinile care nu au legatura cu Biseica. Daca lumîarea este simbolul dragostei cu care ardem pentru Dumnezeu – ce se întîmpla atunci cînd procuram aceasta lumînare de la un om de afaceri?
Lumînarea doar nu se roaga în locul nostru. Ea ne aduce aminte de acel foc al rugaciunii care trebuie sa fie în inimile noastre. Lumînarea este simbolul acele-i mici jertfe pe care am adus-o în sfîntul locas. Iar aceasta mica jertfa la rîndul ei, este simbolul si începutul maretei jertfe pe care fiecare crestin trebuie sa o aduca Domnului. Lumînarea procurata în strada si adusa la biserica nu este o jertfa, ci opusul acesteia. Este banutul furat din sfîntul locas. Oricît de mult nu ar afirma vînzatoarele din piete ca lumînarile lor sunt sfintite, ca sunt de la Ierusalim, ele nu fac altceva decît sa propuna clientilor lor sa se faca partasi la pacat.

Astazi Biserica Ortodoxa, Spre deosebire de multe comunitati protestante, nu cheama sa jertfeasca a zecea parte din veniturile lor. Cu toate acestea, o jertfa cît de mica trebuie facuta, pentru ca procurarea unei lumînari de exemplu sa nu fie privita ca un act de vîzare-cumparare, si sa capete o importanta spirituala. Dar trebuie sa întelegem ca în biserica nu exista comert, ci are loc educarea sufletului.

Lumînarile utilizate cîndva pentru iluminarea bisericilor, astazi si-au pierdut utilitatea. Sfintele lacase sunt iluminate cu energia electrica, iar pentru utilizarea acesteia trebuie achitata o factura si banii necesari pot fi acumulati numai daca la acest lucru vor contribui si credinciosii prin jertfele lor. Exista o sumedenie de cheltuieli pe care Biserica trebuie sa le acopere, spre exemplu: repararea sfintelor lacase, remunerarea preotilor, coristilor, paznicilor si femeilor de serviciu. Pe lînga acestea mai sunt si cheltuielile necesare pentru întretinerea seminarilor, a scolilor duminicale si participarea bisericii în activitati sociale. De unde dar sa ia Biserica bani?

În trecut o parte din resursele financiare veneau direct din bugetul de stat. Însa o data cu despartirea bisericii de stat, a încetat si finantarea.

În acest caz ramîne doar de propus credinciosilor sa jertfeasca pentru biserica conform posibilitatilor fiecaruia, avînd o contributie mai substantiala în cazul unor evenimente mai deosebite, cum ar fi botezurile, cununiile etc.



Odata un om bogat la rugat pe un slujitor al Domnului sa se roage pentru sanatatea lui si a familiei sale si i-a dat slujitorului o suma de bani. La una din Sfintele Liturghii acel slujitor rugîndu-se pentru sanatatea acelui om si a familiei sale si în timpul cînd scotea particele din Sfînta prescura si-a dat sufletul. Peste ceva timp acel om bogat afla ca acel slujitor caruia i-a dat o suma de bani ca sa se roage pentru sanatatea lui si-a dat sufletul a zis în inima sa: " am dat o suma mare de bani si i-am pierdut". Vazînd Dumnezeu acest gînd al lui, a trimis la el în vis un înger. Si îngerul a venit în fata lui avînd în mîna o balanta pe un talger a pus toti banii acelui om bogat, iar pe celalalt talger o particica din Sfînta prescura.Astfel s-a adeverit ca banii nu au acea putere pe care o are o rugaciune închinata lui Dumnezeu. Sa nu ne zgîrcim înaintea lui Dumnezeu, caci de vom da din tot sufletul v-om primi înzecit. Dumnezeu ne va primi ale noastre jertfe asa precum Mîntuitorul Iisus Hristos a apreciat acei doi banuti ai vaduvei care i-a dat cu dragoste Domnului.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook